119-26G 2027: ANIVERSAREA A DOUĂ MII DE ANI DE LA BOTEZUL ȘI UNGEREA LUI ISUS DIN NAZARET

SE RECOMANDĂ să se consemneze primirea documentului „2027: Aniversarea a două mii de ani de la botezul și ungerea lui Isus din Nazaret”, cu următorul text:

119-26G 2027: ANIVERSAREA A DOUĂ MII DE ANI DE LA BOTEZUL ȘI UNGEREA LUI ISUS DIN NAZARET

SE RECOMANDĂ să se consemneze primirea documentului „2027: Aniversarea a două mii de ani de la botezul și ungerea lui Isus din Nazaret”, cu următorul text:

SE RECOMANDĂ să se consemneze primirea documentului „2027: Aniversarea a două mii de ani de la botezul și ungerea lui Isus din Nazaret”, cu următorul text:

Anul 2027 va marca și va fi sărbătorit ca aniversarea a două mii de ani de la botezul și ungerea lui Isus din Nazaret. În opinia multora, Isus este cea mai influentă și mai cunoscută persoană din istorie.

Datarea botezului și a ungerii lui Isus în anul 27 d.Hr. se bazează pe mențiunea care apare numai în Evanghelia după Luca: „În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar” (Luca 3:1, EDCR). Tiberiu Cezar a venit la putere în anul 14 d.Hr., imediat după moartea tatălui său vitreg, Augustus Cezar, survenită la 19 august. Cel mai probabil, Luca a folosit metoda iudaică de datare a domniilor regilor străini, potrivit căreia primul an al domniei lui Tiberiu a fost intervalul dintre 19 august 14 d.Hr. și Anul Nou iudaic (1 Tișri), care a căzut la 25 septembrie 14 d.Hr., conform calendarului iulian. Prin urmare, al doilea an al domniei lui Tiberiu s-ar fi întins din toamna anului 14 d.Hr. până în toamna anului 15 d.Hr. Această metodă de datare indică faptul că botezul lui Isus a avut loc, cel mai probabil, în intervalul dintre toamna anului 27 d.Hr. și toamna anului următor.

În al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu, Ioan Botezătorul își desfășura lucrarea „propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor” (Luca 3:3, EDCR) și își împlinea rolul profetic exprimat prin cuvintele „pregătiți calea Domnului” (Luca 3:4, EDCR). În timp ce Ioan boteza mulțimile, Isus i-a cerut să-L boteze. La început, Ioan a ezitat. Cu toate acestea, a consimțit și L-a botezat pe Isus în râul Iordan (Matei 3:13-15; Marcu 1:9).

Ungerea cu Duhul Sfânt, care S-a coborât în chip de porumbel, L-a identificat public pe Isus, umilul tâmplar din Nazaret, ca Mesia. Aceasta I-a dat puterea și L-a înzestrat pentru împlinirea rolului Său mesianic: „să le aduc săracilor o veste bună […] [să-i vindec pe cei cu inima zdrobită,] să le vestesc prinșilor de război eliberarea și orbilor căpătarea vederii, să-i eliberez pe cei asupriți și să vestesc anul bunăvoinței Domnului” (Luca 4:18-19, EDCR).

Semnificația botezului lui Isus și a ungerii Sale cu Duhul Sfânt este subliniată de un glas din cer, care spune: „Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc toată plăcerea!” (Luca 3:22, EDCR; cf. Matei 3:17; Marcu 1:11).

Evanghelia după Luca Îl prezintă pe Isus ca pe un adult matur la momentul botezului, al ungerii și al începerii lucrării Sale, când avea „în jur de treizeci de ani” (Luca 3:23, EDCR). Potrivit dovezilor biblice, Isus a fost botezat prin scufundare. Evanghelia după Marcu descrie ieșirea lui Isus din apă după botez (Marcu 1:10), iar Ioan 3:23 consemnează că Ioan a ales pentru botez un loc unde era multă apă. Cuvântul grecesc baptizo înseamnă „a afunda, a scufunda, a cufunda”, ceea ce susține și mai mult practica botezului prin scufundare.

Anul 2027 va marca, de asemenea, aniversarea a două mii de ani de la împlinirea celei de-a șaizeci și noua săptămâni din profeția celor șaptezeci de săptămâni din Daniel 9:24-27. În anul 539/538 î.Hr., profetul Daniel (Daniel 9:1) a prezis că „Mesia-Conducătorul” avea să vină după „șapte săptămâni și încă șaizeci și două” de la decretul „pentru restituirea și rezidirea Ierusalimului” din anul 457 î.Hr. (Daniel 9:25,26, EDCR; Ezra 7). Cum trebuie înțeleasă această perioadă de șaizeci și nouă de săptămâni? Dovezile istorice, textuale și gramaticale din profeția din Daniel 9, precum și contextul și cadrul temporal al celorlalte profeții din Daniel 2, 7 și 8 sugerează că metoda istoricistă de interpretare a acestei profeții biblice este cea mai rezonabilă. Fiecare săptămână a profeției trebuie înțeleasă ca o perioadă de șapte ani literali. Asocierea zilelor și a săptămânilor cu ani literali este un mod de exprimare frecvent în Scriptură (Leviticul 25:1-8; Numeri 14:34; Iov 10:5; Psalmii 77:5; Ezechiel 4:4-6; Luca 1:5). Acest lucru ar arăta că cele șaizeci și nouă de săptămâni, adică 483 de zile, sunt cel mai bine înțelese ca reprezentând 483 de ani literali. Dacă adăugăm acești 483 de ani la punctul de plecare, anul 457 î.Hr., și ținem cont că nu a existat anul zero, această perioadă profetică s-a încheiat în anul 27 d.Hr.

Ungerea lui Isus cu Duhul Sfânt în anul 27 d.Hr., potrivit cu Luca 3:1, a împlinit cu exactitate această uimitoare profeție și a determinat mii de oameni să creadă în Isus din Nazaret ca Mesia.

Importanța lui Isus pentru întreaga lume, împreună cu însemnătatea și amploarea acestei aniversări a două mii de ani, îi cheamă pe oamenii de pretutindeni să reflecteze la viața și misiunea Sa. Lucrarea Sa fără egal de înviere a morților și de vindecare a unui număr mare de oameni de boli cronice și dizabilități, învățăturile Sale inspiratoare adresate mulțimilor și acceptarea celor marginalizați și stigmatizați demonstrează și descoperă o iubire profundă și dorința de a le oferi tuturor speranță, mântuire și viață veșnică.

Isus avea aspirații înalte pentru urmașii Lui. Ei nu trebuiau să rămână doar beneficiari și observatori ai lucrării Sale. El i-a instruit și i-a înzestrat cu putere pentru a-I urma exemplul și a se implica în această lucrare. Și-a chemat și Și-a pregătit ucenicii să devină pescari de oameni (Marcu 1:17). I-a îndrumat pe cei care beneficiaseră de lucrarea Sa să se întoarcă la familiile și prietenii lor și să le vorbească despre lucrurile mărețe pe care Dumnezeu le făcuse pentru ei (Marcu 5:19; Luca 8:39). Cu alte ocazii, a trimis doisprezece dintre cei mai apropiați urmași ai Săi să proclame Împărăția lui Dumnezeu (Luca 9:1-6). La scurt timp după aceea, a ales alți șaptezeci și i-a trimis la seceriș, pentru a sluji în condiții dificile. Ei s-au întors din misiunea lor bucuroși de ceea ce înfăptuise Dumnezeu prin ei (Luca 10:1-17).

Prin pildele Sale, Isus i-a învățat și i-a inspirat pe ascultătorii Săi să I se alăture în misiunea de a le oferi tuturor mântuirea. Pildele semănătorului (Matei 13:3-9,18-23), comorii ascunse (Matei 13:44), mărgăritarului (Matei 13:45-46), năvodului (Matei 13:47-50), celor zece fecioare (Matei 25:1-13), talanților (Matei 25:14-30), luminii ținute sub un vas (Luca 8:16-18), bogatului căruia i-a rodit ogorul (Luca 12:13-21), celor chemați la cină (Luca 14:16-24), oii rătăcite (Luca 15:4-7), drahmei pierdute (Luca 15:8-10), fiului risipitor (Luca 15:11-32) și minelor (Luca 19:12-27) cuprind toate temele importante ale primirii misiunii lui Isus, ale împărtășirii ei cu alții sau ale conlucrării la împlinirea ei.

Misiunea lui Isus în această lume a atins punctul culminant la moartea Sa ispășitoare pe cruce, unde a luat asupra Sa vina și pedeapsa pentru păcatele omenirii, în calitate de Miel al lui Dumnezeu adus ca jertfă (Ioan 1:29). Puterea mântuitoare a jertfei Sale a fost confirmată de învierea Sa triumfătoare în trup, după trei zile (Matei 28:1-6), de înălțarea Sa la cer (Faptele apostolilor 1:9-11) și de revărsarea Duhului Sfânt asupra tuturor celor care caută această binecuvântare făgăduită (Faptele apostolilor 2:17,18; Luca 11:13).

Această aniversare a două mii de ani de la botezul lui Isus, de la ungerea Sa și de la începutul lucrării Sale mesianice, împreună cu împlinirea profeției din Daniel 9, constituie un prilej potrivit de a ne aminti, acum și în viitor, de smerenia și ascultarea lui Isus Hristos, precum și de puterea și supremația Sa. Ea este o invitație adresată celor aflați în căutarea credinței de a afla mai multe despre acest Isus din Nazaret, despre lucrarea și identitatea Sa mesianică și de a lua în considerare urmarea exemplului vieții și înțelepciunii Sale, inclusiv a exemplului Său în privința botezului.

Pentru cei care cred deja în El, această aniversare oferă încă un motiv convingător de a împărtăși cu bucurie harul, valorile și învățăturile lui Isus unei lumi care are nevoie de credință, speranță și dragoste. Prin Marea Trimitere, Hristos ne îndeamnă să mergem și să facem ucenici din toate neamurile, botezându-i așa cum a fost botezat El și învățându-i să păzească tot ce ne poruncește (Matei 28:18-20). Prin urmare, cel mai potrivit mod de a sărbători aniversarea a două mii de ani de la botezul Său, de la ungerea Sa și de la începutul lucrării Sale publice este să continuăm misiunea Sa, împărtășindu-le cu iubire mesajul mântuirii oamenilor de peste drum și din întreaga lume și invitându-i să-și predea viața Lui.

În cele din urmă, anul 2027 va aduce omenirea cu încă un pas mai aproape de apropiata revenire a lui Isus, potrivit făgăduinței Sale (Ioan 14:1-3). Același Isus, care a venit ca slujitor, va reveni cu siguranță și va domni în calitate de Împărat al împăraților și Domn al domnilor (Apocalipsa 19:16), într-o lume în care nu vor mai fi nedreptate, lacrimi, durere și moarte (Apocalipsa 21:4). Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea caută să proclame Evanghelia veșnică într-un glas, împreună cu cei trei îngeri din Apocalipsa 14:6-13, pentru a pregăti orice neam, orice seminție, orice limbă și orice popor pentru apropiata revenire a lui Isus Hristos.

Lecturi suplimentare

Ferch, Arthur J., „Commencement Date for the Seventy Week Prophecy”, în The Seventy Weeks, Leviticus, and the Nature of Prophecy. Daniel and Revelation Committee Series 3 (Washington, DC: Biblical Research Institute, 1986), pag. 64-74.

Leal, Jônatas, „Celebrating the Baptism of Jesus: A Chronological Case for AD 27”, în Reflections: The BRI Newsletter, nr. 94 (septembrie 2026), pag. 2-7.

Nichol, F. D., Seventh-day Adventist Bible Commentary [SDABC] (Washington, DC: Review & Herald, ediție revizuită, 1980), vol. 5, pag. 713-716.

Shea, William H., „The Prophecy of Daniel 9:24-27”, în The Seventy Weeks, Leviticus, and the Nature of Prophecy. Daniel and Revelation Committee Series 3 (Washington, DC: Biblical Research Institute, 1986), pag. 75-118.

Shea, William H., „The Year-Day Principle Part 1”, în Selected Studies on Prophetic Interpretation. Daniel and Revelation Committee Series 1 (Washington, DC: Biblical Research Institute, 1983), pag. 56-88.

Wahlen, Clinton, „The Bible’s Most Amazing Prophecy: Exploring the Evidence for AD 27”, în Elder’s Digest, vol. 32, nr. 2, pag. 4-8.

White, Ellen G., The Desire of Ages [Hristos, Lumina lumii] (Mountain View, CA: Pacific Press Publishing Association, 1898), pag. 109-113.

WhatsApp
Facebook
Telegram
Twitter
LinkedIn
Print