Consilierii juridici ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea spun că pronunţarea săptămâna trecută a unei hotărâri a Curții Supreme a Statelor Unite protejează în continuare bisericile de intervenţia statului.
Într-o decizie de referinţă, cea mai înaltă instanță din ţară a decis că guvernul nu poate judeca deciziile unei comunităţii religioase cu privire la profesorii din școlile administrate de biserici.
Hotărârea adoptată cu unanimitate de voturi clarifică rolul de "excepţie pastorală" (ministerial exception), care a protejat până acum bisericile din Statele Unite de interferențe nejustificate ale statului sau instanțelor, a declarat Todd McFarland, un consilier asociat în cadrul Biroului General pentru Consiliere al Bisericii Adventiste mondiale.
Deși instanţele inferioare au aplicat ”excepţia pastorală” (ministerial exception) timp de zeci de ani, această ultimă hotărâre marchează prima ocazie în care Curtea Supremă a abordat subiectul.
"Pentru Biserica Adventistă din Statele Unite acest lucru înseamnă că instanţele nu vor judeca angajarea sau concedierea pastorilor şi profesorilor noştri", a spus McFarland, adăugând că decizia oferă bisericii libertatea de a lua decizii fără a se îngrijora că ”un judecător și un juriu secular” ar putea pune la îndoială motivația lor.
"Suntem multumiți cu acest rezultat", a spus el.
Hotărârea din 11 ianuarie hotărâri respinge acuzațiile unui învăţător ce a fost angajatul unei școli luterane din Michigan. Pastorul şi profesorul Cheryl Perich a fost concediată după ce a fost diagnosticată cu narcolepsie în 2004, iar boala ar fi lăsat-o în imposibilitatea de a-și îndeplini responsabilitățile specifice slujbei. Biserica Evanghelică Luterană Osana-Tabor a argumentat că boala lui Perich şi absenţele au epuizat personalul şi bugetul limitat al școlii.
Cu toate acestea, Perich susține că biserica a încălcat Legea pentru Americanii cu Dizabilități şi a ameninţat că va înainta o plângere Comisiei pentru Egalitate de Șanse la Angajare (EEOC) a Statelor Unire. După ce Biserica Luterană a acuzat-o pe Perich de încălcarea doctrinei bisericii de rezolvare internă a conflictelor, EEOC a dat în judecată biserica Hosanna-Tabor pentru sancţionarea lui Perich pentru exercitarea drepturilor sale legale.
Curtea de Apel a fost convinsă, de asemenea, după calcularea timpului petrecut de Perich îndeplinind îndatoriri laice şi religioase. Ei au ajuns la concluzia că Perich petrecea 45 de minute pe zi desfăşurând activităţi religioase cum ar fi conducerea în rugăciune şi închinare - insuficient pentru aplicarea "excepţiei ministeriale" la legea discriminării, au hotărât ei.
Aplicarea excepţiei ar însemna că instanţele judecătoreşti nu se pot amesteca în decizia unei biserici de a numi, alege sau concedia, angajații, iar acești angajați, în majoritatea cazurilor, nu își pot da în judecată bisericile.
Cea mai înaltă instanţă a naţiunii a văzut cazul diferit. Curtea Supremă a menţionat acreditarea de pastor a lui Perich şi indemnizaţia primită pentru locuinţă din partea bisericii ca dovadă a faptului că ea a acţionat în calitate de pastor. Judecătorii au remarcat, de asemenea, faptul că limitarea ”excepţiei ministeriale” la angajaţi ”care îndeplinesc funcţii exclusiv religioase", poate fi imposibil, deoarece chiar şi pastorii se ocupă de chestiuni financiare, de administrarea facilităților şi alte indatoriri seculare.
"Excepţia ar trebui să se aplice la oricărui "angajat" ce conduce o organizaţie religioasă, coordonează servicii de inchinare, ceremonii religioase sau ritualuri importante, sau care serveşte ca un mesager sau învăţător al credinţei sale," a scris Judecătorul Samuel Alito Jr. într-o opinie concordantă cu Judecătorul Elena Kagan.
Biserica Adventistă a fost printre numeroasele organizaţii religioase care au depus un amicus (amicus curiae), sau "prieten al curţii" în sprijinul şcolii administrate de Biserica Luterană. In sprijinul bisericii Osana-Tabor, Biserica Adventistă a citat valoarea educaţiei religioase în păstrarea membrilor şi a subliniat istoria excepţiei ministeriale, inclusiv fundamentarea sa pe principiul separării bisericii de stat, a spus el.
Biroul General pentru Consiliere al Bisericii Adventiste depune frecvent amicus în cazurile de care este interesată, a spus McFarland. Amicusurile anterioare au susținut libertatea la locul de muncă pentru păzitorii Sabatului.
Ca răspuns la susținerea deciziei Curţii Supreme, consilierii juridici adventişti au fost întrebați dacă hotărârea dă bisericilor libertatea de a "abuza" de angajaţi, a spus McFarland.
"Răspunsul simplu este, evident," Nu "," a spus el, "dar este adevărat că acum, anumiţi angajaţi ai bisericii, nu toți şi cu siguranţă nici măcar majoritatea, sunt mai puțin protejați în instanță".
Dar consilierii juridici adventiști nu doresc ca ”un juriu format din 12 persoane de pe stradă" să decidă ce este doctrina bisericii şi dacă un angajat o respectă, a spus McFarland.
Într-un caz ipotetic, un pastor aproape de pensionare şi concediat pentru că ”s-a abătut de la credinţă” ar putea argumenta în instanță discriminarea din cauza vârstei şi e posibil să găsească un juriu care simpatizează cu el, a spus McFarland.
"Argumentul cum că într-un fel instanţa poate decide dacă o decizie este sau nu motivată religios este exact genul de complicație care necesită o separare a bisericii de stat", a spus McFarland.
Elizabeth Lechleitner / ANN
Curierul Adventist
