Declarații oficiale

Căsătoria

Dezbaterile legate de căsătorie pot fi înţelese în adevărata lor lumină numai atunci când sunt puse faţă în faţă cu idealul divin pentru căsătorie. Căsătoria a fost instituită în mod divin în Eden şi a fost confirmată de Isus Hristos, ca fiind monogamă şi heterosexuală, o unire pe viaţă, plină de iubire, dintre un bărbat şi o femeie. Ca o încununare a lucrării Sale de creaţiune, Dumnezeu a modelat bărbatul şi femeia după propriul Său chip; apoi a instituit căsătoria, ca fiind un legământ bazat pe unirea fizică, emoţională şi spirituală a două persoane diferite ca sex, unire în urmă căreia va rezulta, ceea ce Scriptura numeşte, “un singur trup”.

Modul în care se manifestă diversitatea a două sexe umane, face ca unirea în căsătorie să ilustreze unitatea în diversitate a Dumnezeirii. În Scriptură, unirea heterosexuală din căsătorie apare ca un simbol al legăturii dintre Divinitate şi umanitate. Ea este o mărturie omenească despre iubirea lui Dumnezeu, care se oferă pe Sine şi despre legământul cu poporul Lui. Unirea armonioasă în căsătorie, între un bărbat şi o femeie, oferă un microcosmos al unităţii sociale care, de-a lungul timpului, s-a dovedit a fi un element esenţial al unei societăţi stabile. Mai mult decât atât, Creatorul a intenţionat ca sexualitatea din cadrul căsătoriei să nu slujească doar unui scop al unităţii, ci să ofere şi cadrul pentru înmulţirea şi perpetuarea familiei umane. În idealul divin, procrearea izvorăşte şi se împleteşte cu acelaşi proces, prin care soţul şi soţia pot găsi bucurie, plăcere şi împlinire fizică. Un copil poate fi oferit în dar numai soţului şi soţiei, a căror iubire-i face capabili să se cunoască unul pe celălalt, printr-o legătură intimă profundă. Copilul este întruchiparea vie a unirii lor. Copilul va creşte în atmosfera de dragoste şi unitate din cadrul căsătoriei, în care a fost conceput şi se va bucura de o legătură cu ambii părinţi naturali.

Unirea monogamă în căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este recunoscută ca fiind fundamentul divin al familiei şi al vieţii sociale şi singurul loc acceptabil moral pentru exprimarea relaţiilor sexuale. Totuşi, căsătoria nu este singurul plan al lui Dumnezeu pentru împlinirea nevoilor relaţionale ale omului, sau pentru cunoaşterea experienţei vieţii de familie. Celibatarii şi prietenia dintre aceştia, sunt, de asemenea, în planul lui Dumnezeu. Prietenia şi ajutorul oferit de prieteni, ies în evidenţă atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Părtăşia Bisericii – familia lui Dumnezeu – este valabilă pentru toţi, indiferent de statutul lor marital. Scriptura, totuşi, face o demarcaţie categorică, din punct de vedere social şi sexual, între o relaţie de prietenie şi căsătorie.

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea aderă fără rezerve la această viziune biblică asupra căsătoriei, considerând că orice coborâre de la această concepţie înaltă, înseamnă ştirbirea idealului ceresc. Deoarece căsătoria a fost coruptă de păcat, curăţia şi frumuseţea căsătoriei, aşa cum au fost ele proiectate de
Dumnezeu, trebuie să fie restaurate. Prin aprecierea lucrării mântuitoare a lui Hristos şi prin lucrarea Duhului Sfânt în inimile oamenilor, scopul originar al căsătoriei poate fi restabilit, iar bărbatul şi femeia care şi-au unit vieţile în legământul căsătoriei, se pot bucura de experienţă încântătoare şi binefăcătoare a căsniciei.

Această declaraţie a fost aprobată şi votată de către Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, în 23 aprilie 1996.

Vizualizări: 204

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *