Noutăți

Info Adventist

Timpul (necazurilor) promisiunilor

TIMPUL NECAZURILOR PROMISIUNILOR

Care este, de fapt, promisiunea

Pe 1 februarie 2020 am intrat oficial în grupul de elită al pensionarilor. Mi-am făcut tot felul de planuri, de proiecte, să vizitez locuri și oameni, să fac diverse lucruri. În decurs de o lună, COVID-19 mi-a anulat toate planurile.

Pregătit pentru necazuri

Bănuiesc că nu sunt singurul care am hotărât să folosesc acest timp de izolare ca să citesc mai mult sau ca să citesc din nou cartea Tragedia veacurilor. De daca aceasta, am vrut să citesc ultima parte a cărţii, partea care se referă la timpul nostru. Trebuie să recunosc însă că, atunci când am ajuns la capitolul intitulat „Timpul strâmtorării”, am fost ispitit să trec peste el.

Nu îmi plac necazurile, strâmtorarea. În toți anii activității mele ca pastor sau instructor de Școală de Sabat bine intenționat, m-am ferit să vorbesc prea mult despre ororile care ne așteaptă, despre cum ar trebui să ne pregătim, dacă vrem să supraviețuim atunci. Nu am vrut să citesc pentru necazuri. Erau suficiente în jurul meu. Am vrut să mă concentrez pe ceva promițător, frumos, plin de speranță, nu pe vremea necazurilor.

Dar eu am o problemă, probabil o obsesie, și anume aceea a completării tuturor golurilor. Când vine vorba de parcare, de exemplu, soției mele îi place să parcheze la distanță mare de celelalte vehicule. Eu însă vreau să parchez chiar lângă vehiculul următor, să nu las spații prea mari între mașini. Sau când culegem afine, eu vreau să strâng toate fructele dintr-o tufă, chiar și bobițele cele mai mici, înainte de a trece la următoare tufă, încărcată cu afine mari și frumoase.

Citind despre necazuri

Așa cum cred că ați ghicit deja, am ales să citesc tot capitolul „Timpul strâmtorării”. De data aceasta, pe măsură ce citeam, am observat ceva ce nu observasem niciodată până atunci: acest capitol este plin de promisiuni biblice. Așa că l-am citit din nou și am alcătuit o listă. După socoteala mea, sunt vreo 20. Am scris-o pe fiecare pe un cartonaș și am început să le memorizez. La urma urmei, dacă ne aflăm în timpul necazului, al strâmtorării, sau îl așteptăm să înceapă curând, poate că ne-ar ajuta să cunoaștem aceste promisiuni.

Nu sunt versete pe care să le fi studiat prea mult până acum. Pe măsură ce le citeam și le repetam, pentru a le memoriza, am fost uimit de ceea ce aflam. De exemplu: „Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace! Întrebați și vedeți dacă nu cumva naște vreun bărbat! Pentru ce văd pe toți bărbații cu mâinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate fețele? Vai! căci ziua aceea este mare! Niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea!” (Ieremia 30:5-7)

Am citit aceste versete de multe ori și le-am auzit destul de des menționate în predici și diverse discuții. Totdeauna accentul era pus pe cât de teribil va fi necazul, cu gândul ulterior adăugat: „Însă, în treacăt fie spus, în cele din urmă, poporul lui Dumnezeu va fi salvat”.

Dar acum, cuvintele păreau să prindă viață și să strige la mine: Nu, nu citești bine. Accentul nu este pe necaz, ci pe faptul că Dumnezeu Își salvează poporul din necaz! Incredibil! Ce idee minunată!

Dacă ți-aș putea citi versetul cu voce tare, mă gândesc că aș putea să-ți transmit acel simțământ cu aceleași cuvinte. Dar nu pot. De aceea, voi parafraza textul biblic. Poate vă va spune mai bine cum simt și cum văd acest pasaj acum: „Dumnezeu spune: «Ce se întâmplă? De ce auzim voci pline de neliniște și teamă și nu de pace? Oricine știe că bărbații nu trec prin durerile nașterii. Atunci de ce se vaită și gem toți cu fețele în suferință, ca și când ar fi în durerile nașterii? Oh, spuneți că este un timp de necaz teribil? Ei bine, așa este. Și da, seamănă cu timpul de strâmtorare pe care l-a avut Iacov. Dar de ce ar trebui să conteze asta? Nu am promis Eu că îi voi salva? De ce le este frică?»”

Cercetând mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, nu am găsit nici măcar un singur verset sau citat despre timpul de strâmtorare care să nu includă și o promisiune a eliberării. În centru este mereu eliberarea, nu strâmtorarea sau necazul. Totuși predicile și prezentările noastre menționează eliberarea doar în treacăt sau nu o menționează deloc.

Necazul lui Pavel

Am auzit recent pe cineva relatând naufragiul lui Pavel raportat în Fapte 27:13-44. Furtuna era teribilă. Toți erau sigur că vor muri. Apoi un înger i-a spus lui Pavel că vor supraviețui toți, deși vor naufragia. Acest gând i-a încurajat, dar nu a schimbat vremea. Furtuna a continuat să lovească zile la rând. După toate aparențele, Pavel greșise. Îl înțelesese greșit pe înger. Dumnezeu îi uitase. Tot ce crezuse Pavel nu s-a întâmplat. Apoi, în ziua a paisprezecea, Pavel vorbește din nou: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați în așteptare și, în tot acest timp, ați rămas flămânzi și n-ați mâncat nimic. De aceea, vă îndemn să mâncați ceva, fiindcă lucrul acesta este spre salvarea voastră; căci niciun fir de păr din capul vostru nu se va pierde!” (Fapte 27:30; NTR)

Observă faptul că Pavel nu se ţinea de coapse de parcă ar fi fost în durerile naşterii. El era liniştit. Nimeni altul nu era, dar el era liniştit. De ce? Pentru că Dumnezeu îi făgăduise eliberarea şi el Îl credea pe Dumnezeu pe cuvânt.

Necazul nostru

Aceasta doreşte Dumnezeu pentru fiecare dintre noi în acele ultime zile ale istoriei pământului. El nu ne va abandona atunci când ne va fi teamă. Putem să strigăm către El, aşa cum au făcut David şi Petru când s-au aflat în nenorocire. El va fi lângă noi şi ne va salva. Doreşte cu ardoare să fim așa cum a fost Pavel, cu pace în glas, nu cu nelinişte şi teamă. În definitiv, El ne-a făgăduit eliberarea.

Despre autor: Homer Trecartin, proaspăt pensionar, a slujit în cadrul Misiunii Globale şi al departamentului Misiunii Adventist, la Conferinţa Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

Sursa: Adventist Review