Acasă

Sunt adventist, nu teoretician al conspirației

Little boy wearing backpack running on a dirt road on a sunny late summer day. He's running to school, or hiking or just running for fun.

Dacă ați crescut într-un mediu adventist, poate ați fost și dumneavoastră victimă a avertismentelor cu privire la „timpul strâmtorării”. Nu știu cum vi s-a întâmplat dumneavoastră, însă eu, la vârsta de 10 ani, aveam coșmaruri în care fugeam în pustie cu un rucsac în care aveam o Biblie, cartea Tragedia veacurilor și poate o cutie de nuggets vegetali Fri-Chik pentru a supraviețui atât eu, cât și familia mea, timp de două luni, sau până la revenirea lui Iisus.

Dacă îmi împărtășiți experiența măcar parțial, probabil vi s-a spus că Iisus va reveni „în timpul vieții dumneavoastră” sau „într-un an”. Sau poate în timpul serviciului de închinare vi s-a spus, ca și mie, că „Iisus S-ar putea întoarce după încheierea acestuia”.

Cu toate acestea, în ultimii 10 ani am observat o scădere a numărului credincioșilor adventiști care discutau evenimentele care vor avea loc în timpul sfârșitului. De-a lungul anilor de școală, în anii ’80 și ’90, „timpul strâmtorării” a fost o idee general acceptată în mediul adventist din America de Nord. Nu era deloc neobișnuit să se discute despre locuri în care oamenii din comunitatea mea ar putea fugi în timpul persecuției sau ca oameni pe care îi cunoșteam să se mute în zone izolate și să trăiască fără ca autoritățile să se amestece în viața lor.

Este posibil ca experiența mea să fie diferită de a dumneavoastră, dar aceste subiecte par a fi din ce în ce mai puțin discutate în comunitățile adventiste din zona noastră [America de Nord]. De ce se întâmplă astfel?

Cred că e foarte posibil să fim ușor jenați și poate chiar traumatizați de presimțirile neconfirmate ale unor credincioși și de predicțiile informale cu privire la a Doua Venire. Sau poate pur și simplu ne-am săturat să ne înșelăm cu privire la „sfârșitul lumii”.

Schimbarea direcției discursului

Mi-ar plăcea să argumentez faptul că adventismul trebuie să își revizuiască discursul referitor la teologia timpului sfârșitului. Nu spun că teologia noastră cu privire la Apocalipsa este greșită sau că trebuie revizuită, ci mai degrabă că trebuie să ne gândim și să vorbim altfel despre timpul sfârșitului. Cred că interpretarea Scripturii de către Biserica Adventistă și, prin urmare, și interpretarea profeției cu privire la timpul sfârșitului sunt foarte pertinente pentru secolul al XXI-lea. Dacă învățăm să ne gândim la Apocalipsa în termeni moderni mai obiectivi, îi putem oferi lumii neprețuita explicație biblică a motivului pentru care lumea se destramă  și de ce credința noastră în Iisus este atât de bine ancorată. Cu alte cuvinte, trebuie să nu mai vorbim despre faptul că Iisus va reveni în următorii doi ani bazându-ne pe niște calcule îndoielnice și despre cine ar putea fi președinte. În schimb, ar trebui să vorbim despre faptul că Iisus va salva lumea și despre modul în care starea actuală a mediului confirmă, de fapt, profețiile biblice.

Mare parte din societatea nord-americană este saturată de imagini și discuții cu privire la „șfârșitul lumii”. Există numeroase filme, emisiuni de televiziune, cărți, articole și știri care tratează sfârșitul civilizației așa cum o cunoaștem. Suntem obserdați de Apocalipsă, indiferent dacă ne-o imaginăm ca fiind cauzată de zombi, boli/ ciumă, un meteorit, o invazie extraterestră, schimbări climatice, profeții mayașe, suprapopulare sau un război nuclear. În cultura noastră [americană] este evident sentimentul că sfârșitul lumii este chiar după colț și că noi, ca indivizi – și ca societate – suntem fragili, aflați la mila unor forțe pe care nu le putem controla și că avem nevoie să fim salvați. Ideea de salvare de la distrugerea lumii este cea care determină succesul producțiilor de la Hollywood precum Superman și Răzbunătorii, ne determină să idolatrizăm inventatori și posibili salvatori precum Elon Musk și Jeff Bezos și să avem o încredere ilogică în aptitudinile liderilor politici. Salvarea omenirii are aproape întotdeauna loc prin intermediul unui erou, al unui salvator.

Cred că premonițiile de fond prezente în cultura noastră – semnalând faptul că planeta noastră este condamnată – și o recunoaștere generală a faptului că avem nevoie de un salvator ne indică faptul că lumea tânjește după speranța într-un Salvator ceresc. Este momentul ca adventiștii să vorbească cu curaj despre Iisus, speranța pentru omenire, și să pună accentul asupra profeției referitoare la vremea sfârșitului, însă trebuie să facem acest lucru într-o modalitate nouă, mai relevantă.

Prezentarea Veștii Bune

Noi, adventiștii, avem tendința de a fi prea preocupați de evenimentele politice și de a născoci teorii ale conspirației complexe, însă acest lucru nu ne avantajează în societatea contemporană educată. Ați văzut afișe, broșuri, carcase pentru DVD-uri, coperte de cărți și buletine informative de-ale bisericilor cu o mână de lideri politici, o explozie nucleară, Biblia, poate un Coran și câteva fiare înfricoșătoare din Daniel 7-9. Cred cu tărie că evenimentele politice vor fi o caracteristică importantă a timpului sfârșitului, dar acestea sunt atât de subiective și imprevizibile, încât nu este rentabil să investim atât de mult timp în încercarea de a înțelege modul în care acestea sunt o împlinire a profeției. Este posibil ca numărul celor pe care îi speriem și îi îndepărtăm cu fixurile noastre din domeniul politic să fie mai mare decât cel al oamenilor pe care îi atragem.

În locul teoriilor conspirațiilor și al temerii de „sfârșitul lumii”, aș sugera să introducem vestea bună a lui Iisus Hristos în contextul faptelor obiective cu privire la ceea ce se întâmplă cu planeta noastră. Această atitudine ar fi mai ușor de acceptat de o societate informată și hipercritică precum cea din America de Nord și, în general, mai ușor de acceptat de oamenii care consideră că cercetarea științifică este o modalitate demnă de încredere de evaluare a realității.

De exemplu, în Apocalipsa 8 regăsim câteva reprezentări puternice ale lucrurilor care se întâmplă deja cu Pământul și care vor continua să se înrăutățească în ultimele zile ale istoriei lui. Trâmbițele menționate acolo le oferă adventiștilor oportunitatea de a vorbi despre teologia noastră cu privire la timpul sfârșitului. Ni se spune că „a treia parte a pământului” va fi „arsă”, inclusiv „a treia parte din copaci… și toată iarba verde”. „A treia parte dintre făpturile care erau în mare” mor. „A treia parte din ape s-au prefăcut în pelin” și mulți oameni mor din această cauză. „A treia parte din soare”, „din lună” și „din stele” devine „întunecată” (Apocalipsa 8:7-12).

Aceste simboluri ale judecății revin cu o furie mai mare în Apocalipsa 16. În mass-media putem găsi dovezi ale manifestării reale a acestor evenimente simbolice care încep să aibă loc, iar știința îndeplinește sarcina de a confirma Biblia și ceea ce s-a întâmplat și se prevede a se întâmpla cu planeta noastră. Putem explora aceste profeții apelând la știință, o modalitate mult mai eficientă de a încadra relatarea biblică cu privire la timpul sfârșitului decât să spunem, pornind de la simpla intuiție: „Iisus va reveni în cinci ani.”

În mediul înconjurător

Să plasăm această conversație în contextul actual, ținând cont de cuvintele lui Iisus din Matei 24 despre o planetă din ce în ce mai deteriorată, marcată de catastrofe.

„A treia parte a pământului” va fi „arsă” – speciile de plante și animale ale planetei noastre dispar într-un ritm incredibil. Mor atât de multe insecte încât unii comentatori sunt îngrijorați de „colapsul ecosistemelor naturale”. Deși adesea nu acordăm o atenție deosebită contribuției insectelor la viața de pe Pământ, „populația a 40% dintre speciile de insecte este în scădere, iar o treime este pe cale de dispariție”. Aceasta este o problemă reală când luăm în considerare importanța lor în polenizarea plantelor și modul în care ecosisteme întregi depind de ele pentru hrană.[i] Potrivit unui studiu recent, din anul 1970 până în prezent au dispărut de pe cerul nord-american 2,9 miliarde de păsări. Putem spune că acestea sunt semne care ne avertizează cu privire la ceea ce va urma, iar omenirea se îndreaptă spre dezastru. Biodiversitatea planetei noastre este amenințată, în prezent estimându-se că un milion de specii „sunt expuse riscului de dispariție”[ii].

Este clar faptul că „a treia parte a pământului” moare. Deșertificarea, procesul prin care terenurile agricole se degradează până la infertilitate, are loc la o rată de „30 până la 35 de ori mai rapidă decât cea înregistrată până în prezent”. Două miliarde de oameni „sunt dependenți de ecosistemele din zonele uscate”, iar Organizația Națiunilor Unite estimează că aproximativ 50 de milioane de oameni ar putea fi „strămutați” din cauza deșertificării în următorii 10 ani.[iii] Dacă acest lucru nu este deja înspăimântător, în plus, este distrusă anual o suprafață de 18,7 milioane de acri de pădure, aceasta echivalând cu pierderea unei suprafețe de pădure egală cu „27 de terenuri de fotbal în fiecare minut”. Acest lucru este comparabil cu pierderea anuală a unei păduri de dimensiunile statului Panama.[iv]

„A treia parte dintre făpturile care erau în mare” vor muri ‒ Fundația Mondială a Naturii a dat publicității un raport conform căruia aproape jumătate dintre vietățile marine care populau oceanele în 1970 nu mai existau în anul 2012.[v] Oceanele mor. Studiile realizate în Australia indică faptul că atât de multe specii marine fie se află în declin, fie nu mai există în habitatul lor natural, încât oceanele „sunt la un pas de o prăbușire completă”[vi]. Potrivit unei estimări a Organizației Națiunilor Unite, sistemele de furnizare a apei sunt într-o stare atât de precară încât, „până în anul 2025, 1,8 miliarde de oameni se vor confrunta cu lipsa completă a apei, iar două treimi dintre oameni vor trăi în condiții de stres, cauzate de lipsa apei”.[vii]

Profeția referitoare la „a treia parte” din soare, din lună și din stele care se întunecă ar putea fi interpretată în mai multe feluri, însă ar putea indica cu ușurință probleme legate de mediu cu care se confruntă planeta noastră.[viii] Această profeție s-ar putea referi la poluarea aerului, deoarece poluarea împiedică miliarde de oameni să vadă cerul nopții așa cum l-au văzut strămoșii noștri. Aerul nostru este atât de poluat încât 4,2 milioane de oameni din întreaga lume mor anual din cauza expunerii la aerul din exterior. Aproximativ 91% din populația lumii trăiește în zone în care calitatea aerului nu se încadrează în standardele Organizației Mondiale a Sănătății.[ix] Când privim în sus nu mai vedem cerul așa cum a intenționat Dumnezeu să îl vedem, iar multora dintre noi, cei care locuim pe această planetă, ne face rău aerul pe care îl respirăm.

America de Nord găzduiește o societate destul de bogată, educată și din ce în ce mai seculară. Mintea noastră este bombardată zilnic de 34 de terabiți de informații.[x] Pur și simplu nu avem timp sau energie să stocăm informații care nu sunt imediat relevante pentru nevoile și capriciile noastre de moment. Cu atât de multe informații disponibile, suntem obligați să gândim rapid, să renunțăm la ideile și conceptele irelevante și la relatările care nu par plauzibile sau care nu sunt susținute de logică sau de dovezi științifice. Societatea noastră pur și simplu nu are răbdare sau nevoie de teorii ale conspirației sau care induc frică. Occidentalii înțeleg că lumea moare și că avem nevoie de un salvator, de un erou.

În calitate de adventiști, ne bucurăm de faptul că știința susține teologia noastră cu privire la „timpul sfârșitului” și Îl putem prezenta pe Iisus ca acel Salvator de care lumea are nevoie. Haideți să reîncepem să vorbim despre „sfârșitul lumii”, dar astfel încât discursul nostru să Îl aibă în centru pe Hristos și să fie bazat pe date științifice.

Sursa: Diviziunea Nord-mericană a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

[i] https://www.theguardian.com/environment/2019/feb/10/plummeting-insect-numbers-threaten-collapse-of-nature

[ii] https://www.vox.com/science-and-health/2019/5/7/18531171/1-million-species-extinction-ipbes-un-biodiversity-crisis

[iii] https://www.un.org/en/events/desertificationday/desertification.shtml

[iv] https://www.livescience.com/27692-deforestation.html; și https://www.globalcitizen.org/en/content/queen-elizabeth-ii-forests-planet-earth/

[v] https://www.cnn.com/2015/09/17/world/oceans-report/index.html

[vi] https://www.themonthly.com.au/issue/2018/august/1533045600/james-bradley/end-oceans

[vii] https://www.unccd.int/issues/land-and-drought

[viii] Unii credincioși adventiști au interpretat întunecarea soarelui, a lunii și a stelelor ca aplicându-se unor evenimente astronomice care au avut loc în secolul al XIX-lea. Nu intenționez să desconsider acele interpretări, ci mai degrabă să înaintez ideea că aceste profeții ar putea avea aplicații sau interpretări duble.

[ix] https://www.who.int/airpollution/en/

[x] https://bits.blogs.nytimes.com/2009/12/09/the-american-diet-34-gigabytes-a-day/