Info Adventist

Sugestii de lectură – Zelul față de Dumnezeu

Trei religii, toate trei monoteiste, își dispută supremația pe cam același teritoriu și într-o perioadă mai mult sau mai puțin suprapusă, deși una dintre ele este multimilenară, cealaltă are și ea 2000 de ani, iar ultima este mult mai recentă…

ZELUL FAȚĂ DE DUMNEZEU – DESPRE LUPTA CELOR TREI MONOTEISME, de Peter Sloterdijk, Editura Curtea Veche, Colecția Știință, Spiritualitate, Religie, 2012…

Peter Sloterdijk (n.1947) este un filosof german și  teoretician al culturii. Este profesor de filosofie și teorie media la University of Art and Design Karlsruhe. În perioada 2002-2012 a fost co-realizatorul emisiunii tv. Im Glashaus: Das Philosophische Quartett.

Tatăl filosofului era olandez iar mama germană. A studiat filosofia, studii germane și istorie la Universitatea din Munchen și la Universitatea din Hamburg în perioada 1968-1974. În 1975 și-a primit titlul de doctor(PhD) de la Universitatea din Hamburg.

De-a lungul îndelungatei sale cariere științifice a emis o mulțime de păreri controversate, unele dintre ele stârnind polemici și aducându-i critici acerbe. Întotdeauna s-a apărat cu argumente pertinente.

Sloterdijk are o concepție particulară despre globalizare, el acuzând teoriile obișnuite că nu țin cont de perspectiva istorică. În concepția sa ceea ce se numește acum globalizare este un al treilea val întins pe o perioadă istorică îndelungatăn(primul val fiind globalizarea metafizică a cosmologiei grecești, al doilea val fiind globalizarea navală din secolul al 15-lea). Diferența pentru Sloterdijk este că, în timp ce al doilea val a creat cosmopolitanismul, cel de-al treilea a creat un provincialism global.

Prevenindu-și cititorii despre dificultatea subiectului abordat și despre maniera în care o va face, autorul spune: „Următoarele expuneri pot fi comparate cu o operație pe cord deschis – și aceasta o va suporta doar acela care are motive pentru a preveni infarctul convingerilor sale. Mi se pare deci recomandabil ca, înaintea începerii partidei, să mă pun de acord cu cititorii asupra unei proceduri de siguranță. Aceasta va însemna să ne înțelegem despre ce aspecte ale religiei și ale credinței religioase se poate și trebuie să se vorbească folosind termeni noi atestați științific, și despre care mai degrabă nu se poate. Eu propun un fel de clauză de blasfemie și îi invit pe cititori și cititoare să decidă, după un timp de gândire, dacă vor să continue lectura. Conform acestei înțelegeri, o serie de fenomene, care în mod tradițional erau atribuite domeniului transcendenței sau al sacrului, ar trebui eliberate pentru noi descrieri nereligioase (care pot părea blasfemie, deși, de fapt, nu sunt). Dar alte domenii ale retoricii sacre și ale sentimentului religios nu trebuie atinse, din motive materiale, formale și morale.”(p.10).

Mi se pare fair o astfel de punere în gardă atunci când se abordează subiecte atât de sensibile. Este evident că ne aflăm în fața unui text filosofic, un text care cere o lectură avizată și critică. Însăși alăturarea celor trei monoteisme în cuprinsul unei lucrări produce tensiune inerentă. În plus, textul nefiind o istorie a religiilor monoteiste, sau o istorie comparată a religiilor numite, textul rezultat este lacunar, limitându-se la afirmații, fără a le documenta pe fiecare dintre ele.

Este o lectură pentru oameni maturi care au exercițiul înțelegerii unui text profund și care, mai ales, au siguranța propriilor lor convingeri religioase.

Lectură avizată și critică…

Dr. Valeriu Petrescu