Info Adventist

Sugestii de lectură – Tratat de istorie a religiilor

Istoria religiilor este un studiu fascinant fiindcă reflectă într-un mod foarte relevant două tipuri de gândiri care străbat veacurile…

TRATAT DE ISTORIE A RELIGIILOR, de Mircea Eliade, Ediția a VI-a, Editura Humanitas, 2017…

În mod normal Mircea Eliade n-ar avea nevoie de nici o prezentare, dar, având în vedere modul ciudat în care noi românii ne tratăm valorile, spun câteva vorbe totuși…

Mircea Eliade (n. 9 martie1907, București,  – d. 22 aprilie 1986, Chicago, SUA) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Cele mai importante opere ale lui Mircea Eliade sunt : Traite d’histoire des religion (Tratat de istoria religiilor)(1949); Images et symboles (Imagini și simboluri)(1952); Das Heilige und das Profane(1957)(Le Sacre et le profane,1965); Histoire des croyances et des idees religieuse I-III(1076-1983) (Istoria credințelor și ideilor religioase); etc…Nu trebuie uitat romanul Maytrei, o capodoperă a literaturii universale…

În Prefața Tratatului, Georges Dumezil vorbește despre meritele întreprinderii lui Mircea Eliade în alcătuirea prezentului volum: „La aceasta va servi, în primul rând, Tratatul pe care îl publică acum Mircea Eliade. Profesor de istorie a religiilor la Universitatea din București, autorul a resimțit prompt necesitatea unui „curs de inițiere” în aceste probleme, în care fiecare se consideră maestru și care sunt, de fapt, dificile. Continuat timp de șapte ani, cursul a avut ca rezultat cartea. Pasionat, îndrăzneț, înarmat cu imense lecturi și cu o formație precisă de indianist, Mircea Eliade a făcut deja mult pentru studiile noastre: mă gândesc la Yoga, la cele trei frumoase volume ale revistei române de istorie a religiilor, Zalmoxis, și, mai recent, la magistrala punere la punct a problemelor șamanismului, oferită de publicația noastră Revue de l’Histoire des Religion.”(p.12-13).

Explicând metoda aleasă pentru a aborda subiectul Tratatului, Mircea Eliade spune: „O dublă problemă face obiectul acestei lucrări: 1) ce este religia ? 2) în ce măsură se poate vorbi de o istorie a religiilor ? Îndoindu-ne de utilitatea unei definiții preliminare a fenomenului religios, ne-am mulțumit să discutăm hierofaniile în accepțiunea cea mai largă a termenului (ceva care manifestă sacrul). În consecință, nu ne vom putea pune problema istoriei formelor religioase, decât după examinarea unui număr considerabil de asemenea forme.”(p.16).

Cartea începe, așa cum ne-am aștepta, cu sacrul. Iată ce zice autorul: „Toate definițiile date până în prezent fenomenului religios prezintă o trăsătură comună: fiecare definiție opune, în felul său, sacrul și viața religioasă profanului și vieții laice. Dar dificultățile apar când trebuie delimitată sfera noțiunii de „sacru”.(p.21)

Volumul este amplu(471 pagini) și este structurat în 13 capitole:

  • 1 – Aproximări: Structura și morfologia sacrului;
  • 2 – Cerul: zei uranieni, rituri și simboluri cerești;
  • 3 – Soarele și cultele solare;
  • 4 – Luna și mistica lunară;
  • 5 – Apele și simbolul acvatic;
  • 6 – Pietrele sacre: epifanii, semne și forme;
  • 7 – Pământul, femeia și fecunditatea;
  • 8 – Vegetația. Simboluri și rituri ale reînnoirii;
  • 9 – Agricultura și cultele fecundității;
  • 10 – Spațiul sacru: templu, palat, „centrul lumii”;
  • 11 – Timpul sacru și mitul veșnicului reînceput;
  • 12 – Morfologia și funcția miturilor;
  • 13 – Structura simbolurilor.

Precum se vede, o abordare cuprinzătoare, complexă și care merită discuții. Documentarea lui Mircea Eliade este una profundă, bazându-se pe o bază de cunoaștere cuprinzătoare a domeniului. Deși au trecut peste 70 de ani de la apariția Tratatului, acesta rămâne o lucrare de bază în studiul religiilor, bucurându-se de un prestigiu unanim.

O lectură pentru cei care vor să știe mai mult pentru a înțelege cât de complexă este lumea în care venim la existență și cât de simplu este Paradisul…

Studiu cu folos…

Dr. Valeriu Petrescu

Vizualizări: 122