Noutăți

Info Adventist

Sugestii de lectură – Tradiții religioase și tradiții metafizice

Cunoașterea tradițiilor în general, și a celor religioase și metafizice în particular, ajută la o înțelegere mai profundă a adevărului Scripturii în comparație cu orice alt curent de gândire.

TRADIȚII RELIGIOASE ȘI TRADIȚII METAFIZICE, de René Guénon, Editura Herald, Colecția Philosophia Perennis, 2020.

René Guénon(1886 – 1951) a fost o personalitate care a influențat în mod profund cultura europeană a secolului al XX-lea. În 1904, a venit la Paris, înscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematici. În 1908, Guénon era deja implicat în frecventarea tuturor „școlilor” ocultiste ale epocii. Inițiat în Francmasonerie, în Ordinul Martinist, student al Școlii Hermetice a lui Papus, el a devenit o figură cunoscută în mișcarea ezoterică de atunci. În acest an, 1908, s-a fondat Ordinul Renovat al Templului, iar René Guénon a devenit șeful acestuia. Prin acest Ordin, Guenon a încercat, urmând o cale mai puțin ortodoxă, să influențeze mentalitatea occidentală; dar încercarea s-a dovedit un eșec și peste doi ani René Guénon a desființat Ordinul Templului.

În 1909, René Guénon a ajuns membru al Bisericii Gnostice, cu numele de Palingenius. Perioada 1908-1912 este foarte enigmatică. În această perioadă, Superiores Incogniti îl învestesc pe René Guénon cu funcția de restaurator al Tradiției primordiale în Occident, mai precis, cu rolul de transmițător și tălmăcitor al adevărurilor absolute, în vederea modificării mentalității occidentale. Oricât de absurdă ar putea să pară cititorului modern această referință la Superiores Incogniti, ea, înțeleasă așa cum trebuie, explică funcția lui Guénon. Această funcție de transmițător, Guénon o va îndeplini până la moartea sa. Fiindcă inițierea sa era una „universală”, Guénon a „particularizat-o”, ajungând inițiat în hinduism, daoism și Masonerie. Iar în 1911-1912, René Guénon s-a atașat de tradiția islamică, luând numele de „slujitorul Unicului”, Abdel Wahed Yahia.

Deși opera sa, ca esență spirituală dar și ca expunere discursivă, era deja formată, abia după zece ani Rene Guenon a început să-și publice cărțile. Doar în 1921 îi apare prima carte, despre tradiția hindusă. În deceniul următor, el și-a publicat toate scrierile fundamentale, și tot acum devine „inima” și „intelectul” revisteiEtudes Traditionalles.

Pe de altă parte, este tot mai convins că activitatea sa în Occident nu va reuși să convertească mentalitatea acestuia spre Tradiție și sacru; de aceea, la 5 martie 1930, după moartea soției, a părăsit definitiv Franța,  stabilindu-se pentru tot restul vieții la Cairo, Egipt. Din acest moment va adopta toate riturile și cutumele musulmane, fără a-și abandona funcția universală. În 1934 s-a căsătorit cu Fatima, fiica cea mare a șeicului Mohammad Ibrahim. Au patru copii, două fete și doi băieți, ultimul născut dupa moartea lui Guenon. Deși „sihăstrit” în Egipt, Guénon a continuat să exercite o înfluență peremptorie asupra Occidentului. Articolele lunare ce apăreau în Etudes Traditionalles, corespondența de o vastitate uluitoare și cărțile scrise în perioada celui de-al Doilea Război Mondial au completat opera sa.

Printre cei care i s-au atașat sunt și românii  Mihai Vâlșan, Marc-Mihai Avramescu și Vasile Lovinescu. Mihai Vâlșan a devenit, după moartea lui Guenon, redactorul șef al revistei Etudes Traditionalles și a început publicarea operei postume a acestuia

După o suferință fizică intensă, Rene Guenon a decedat la 7 ianuarie 1951. Corpul său a fost adăpostit în mausoleul familiei soției.

Dintre numeroasele sale cărți, câteva au fost traduse în română:

  • René Guénon, Autoritate spirituală și putere temporală, Editura Herald,Colecția Philosophia Perennis, București, 2010;
  • René Guénon, Omul și devenirea sa după Vedanta,Editura Herald , Colecția Philosophia Perennis, București, 2012;
  • René Guénon, Simbolismul crucii, Editura Herald, Colecția Philosophia Perennis, București, 2012;
  • René Guénon, Ezoterismul creștin, Editura Herald,Colecția Philosophia Perennis, București, 2012;
  • René Guénon, Stările multiple ale ființei, Editura Herald, Colecția Philosophia Perennis, București, 2012.

Teodoru Ghiondea, care semnează un Cuvânt înainte al prezentului volum, spune despre această lucrare: „Aveți în mână o enciclopedie sub forma unei culegeri de texte guenoniene care traversează cele mai influente arii ale spiritualității din istoria civilizației umane; cartea detaliază pe de-o parte ideile de fundament ale tradiției abraamice, de consistență religioasă – iudaism, creștinism și islam -, și surprinde, pe de altă parte, esența filonului ezoteric reprezentat de hinduism și daoism.”

Volumul este structurat în cinci secțiuni, după cum urmează:

  1. Tradiția iudaică;
  2. Tradiția creștină;
  3. Tradiția islamică;
  4. Tradiția hindusă;
  5. Dao și confucianism.

Ideile lui René Guénon sună straniu în urechile unui creștin, dar, ciudat, se poate vedea în ce măsură creștinismul contemporan este contaminat cu astfel de idei.

Iată câteva dintre ele:

„Căile spre Dumnezeu sunt la fel de multe ca și sufletele oamenilor.”

„În mod direct sau nu orice tradiție este legată de origini și provine din Tradiția Primordială.”

De ce ași citi o astfel de carte ? Este o lectură greoaie și stranie pentru un creștin, dar, dacă vrem să îndeplinim mandatul prin care Mântuitorul a împuternicit Biserica să propovăduiască Evanghelia în toată lumea, trebuie să fim avizați, cel puțin sumar, cu privire la cele mai ciudate moduri în care oamenii, contemporanii noștri, gândesc despre Cel pe care nici măcar nu îl cunosc.

Lectură utilă și realizată cu multă atenție și circumspecție…

Dr. Valeriu Petrescu