Noutăți

Info Adventist

Sugestii de lectură – Subminarea creștinismului

Evoluția creștinismului de-a lungul a două milenii de existență este fascinantă. De la o dezvoltare explozivă în primele secole la o diluare aproape de disoluție în ultimele două secole , istoria creștinismului este plină de învățăminte.

SUBMINAREA CREȘTINISMULUI, de Jacques Ellul, Editura Sens, Colecția Logos Spermatikos, 2018.

Jacques Ellul(1912 – 1994) a fost un filozof, sociolog și teolog francez. „Păcatul” care i se imputa celui supranumit „omul care a prezis aproape totul” este refuzul lui de a se specializa într-un domeniu și insistența de a se pronunța cu egală competență în domenii ca istoria instituțiilor, drept, teologie, sociologie, filozofia “„tehnologiei”, mass-media. A fost unul dintre puținii intelectuali francezi anticomuniști influențați de Marx, fiind catalogat ca marxist, calvinist, determinist, tehnofob, pesimist sau anarhist. Ellul nu este ușor de clasificat și nici una dintre etichetele de mai sus nu îi pot descrie opera.

A fost unul dintre primii ecologiști alături de bunul sau prieten Bernard Charbonneau, iar una dintre trăsăturile scrierilor lui, de la cele teologice până la cele de filosofie a tehnologiei sau mass-media, este o exegeză mereu surprinzătoare a ceea ce el numește „locuri comune”. Practic, Ellul pune sub semnul întrebării tot ceea ce e clar și stabilit, reușind să răstoarne modul în care înțelegem lucrurile. Ca specialist în propagandă a descoperit înaintea lui Pierre Bourdieu că nu există realitatea opiniei publice. A denunțat ura de sine a susținătorilor lumii a treia și trădarea Occidentului înainte de Pascal Bruckner.”

Ellul  excela la limba latină, germană și la istorie.Și-a luat bacalaureatul la 17 ani la Lycée Montaigne.Ellul ar fi dorit să devină ofițer de marină dar tatăl său l-a trimis la universitate să studieze dreptul. În acea perioadă Ellul nu se convertise pe deplin la creștinism, credinței lui i-a trebuit ceva timp să devină matură, iar în 10 august 1930, Dumnezeu i s-a arătat într-o viziune pe care, cu modestie, a refuzat mereu s-o descrie.

După ce și-a luat doctoratul în 1936 cu o teză despre „The History and Legal Nature of the Mancipium,” Ellul a început să predea la Faculty of Law in Montpellier (1937 – 1938), înainte de a obține posturi la Strasbourg și Clermond-Ferrand.

Toată viața a continuat să dea viață conceptului său creștin de „presence in the modern world”- la egală distanță de abordarea teologică fundamentalistă ca și de cea liberală.

Unele dintre cărțile sale au fost traduse în engleză, italiană, spaniolă, portugheză, coreeană, japoneză, germană, turcă, rusă, greacă, olandeză, suedeză, finlandeză, daneză, croată, maghiară.

SUBMINAREA CREȘTINISMULUI este o lucrare despre care autorul spunea: „Întrebarea pe care vreau s-o schițez în această carte este una dintre cele care mă tulbură adânc, ea mi se pare insolubilă în stadiul actual al cunoștințelor mele și îmbracă aspectul grav al unei ciudățenii istorice. Poate fi formulată cât se poate de simplu: cum se face că dezvoltarea societății creștine și a Bisericii a dat naștere unei societăți, unei civilizații, unei culturi, în totală opoziție cu ceea ce citim în Biblie, cu ceea ce constituie textul indiscutabil al Torei, al profeților, al lui Iisus și al lui Pavel în același timp ? Am zis bine, în totală opoziție. Căci contradicția nu se manifestă doar într-un singur punct, ci în toate punctele. Așa încât, pe de o parte, creștinismul a fost acuzat de o mulțime de greșeli, de crime și de minciuni, străine de spiritul textelor și al inspirației originare, iar, pe de altă parte, Revelația a fost modelată progresiv, reinterpretată în practica de zi cu zi a creștinătății și a Bisericii. Criticii n-au vrut să ia în considerare decât această practică, această realitate concretă, refuzând să se refere la adevărul Scripturilor. Or, nu este vorba doar de o deviere de la acestea, ci de o contardicție radicală, esențială, de o veritabilă subminare.”(p.9).

Volumul este împărțit în zece capitole:

  1. Contradicțiile;
  2. Marile căi;
  3. Desacralizarea prin creștinism și resacralizarea în creștinism;
  4. Moralismul;
  5. Influența Islamului;
  6. Pervertirea politică;
  7. Nihilism și creștinism;
  8. Fondul problemei: intolerabilul;
  9. Puteri și dominații;
  10. „Eppur si muove”.

Viziunea lui Jacques Ellul este, totuși, una optimistă, și, deci, tonică: „Și totuși este aici. Și totuși, crucea înfiptă în inima istoriei lumii nu poate fi smulsă. Și totuși, Hristos cel Înviat rămâne cu noi până la sfârșitul lumii. Și totuși, Sfântul Duh lucrează în secret, dar cu o nesfârșită răbdare. Și totuși, există o Biserică care se naște și se renaște într-una.”(p.271).

O carte profundă, care merită citită cu atenție și învățat din ea o mulțime de lucruri practice.

Lectură utilă și…umilă…

Dr. Valeriu Petrescu