Info Adventist

Sugestii de lectură – Răsăritul și apusul

Existența atâtor biserici creștine diferite reprezintă unul dintre argumentele celor care neagă relevanța creștinismului și a afirmațiilor sale ca fiind „dreapta credință”…

RĂSĂRITUL ȘI APUSUL: O ISTORIE A SCINDĂRII CREȘTINĂTĂȚII – DIN EPOCA APOSTOLICĂ PÂNĂ LA SINODUL DE LA FLORENȚA, de Henry Chadwick, Editura Doxologia, Iași, 2006…

Henry Chadwick(1920 – 2008) a fost un teolog, profesor universitar și preot anglican. A fost Decan la Christ Church Cathedral, Oxford și prin aceasta conducătorul lui Christ Church, Oxford, iar, apoi, a servit ca Master al Peterhouse, Cambridge, devenind astfel prima persoană de-a lungul a patru secole care a condus colegii la ambele universități.

În calitatea sa de istoric recunoscut al Bisericii Primare, a fost numit Regius Professor atât la Oxford cât și la Cambridge.

Activitatea sa academică prodigioasă s-a împletit cu activitățile eclesiastice și cu cele muzicale, Chadwick studiind inițial muzica și fiind tentat să urmeze această carieră. Ceea ce este remarcabil este faptul că Henry Chadwick a ocupat numeroase poziții academice înalte atât la Oxford cât și la Cambridge, ceea ce este neobișnuit.A devenit membru al Academiei Britanice și în 1968 a devenit vicepreședintele  acesteia. În două rânduri (ceea ce, iarăși, este neobișnuit) a fost Gifford Lecturer la University of St.Andrews.

A ocupat, de asemenea, poziții importante în cadrul Bisericii Angliei, mai ales în domeniul doctrinei. În 1969 a fost numit Dean of Christ Church, un rol unic pentru o persoană, fiind în acelaș timp decan al catedralei și conducătorul unui colegiu. În acest timp s-a implicat decisiv în ridicarea calitativă a muzicii catedralei. A făcut parte din diverse organisme de dialog cu biserica romano-catolică.

În 1989 a fost înălțat la rangul de Knight Commander of the Order of the British Empire. Reputația sa era extraordinară. Arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams, scria despre el: „Biserica Angliei, se spune, poate că nu are un papă, dar îl are pe Henry Chadwick”, iar mai târziu îl descrie ca: „un aristocrat printre învățații anglicani.” A primit grade universitare onorifice de la universitățile din Glasgow, Uppsala, Yale, Leeds, Manchester, Surrey, Chicago, Harvard, Jena și Augustinian University of Rome.

Dintre cele peste 125 de cărți, monografii și articole, menționăm pe cele mai importante:

  • Origen: Contra Celsum (1953)
  • Early Christian Thought and The Classical Tradition: Studies in Justin, Clement, and Origen ( 1966)
  • Priscillian of Avila: The Occult and the Charismatic in the Early Church (1976)
  • Augustine ( 1986)
  • Saint Augustine: Confessions (Translation, introduction, notes. 1991)
  • The Early Church (1967 revised 1993)
  • The Church in Ancient Society: From Galilee to Gregory the Great (2001)
  • East and West: The Making of a Rift in the Church (2003).(adică prezenta lucrare).

Spune autorul despre subiectul acestei cărți: „Religia, atunci când este împărtășită de membrii societății, reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de coeziune socială. Atunci când apar diferențe cu privire la ritual, calendar, practici sociale, liturghie, sau, mai ales, doctrină, această forță de coagulare slăbește și lasă loc declanșării rapide a unor diviziuni profunde. Probabil că, în cazul religiilor monoteiste, intensitatea acestor clivaje este neobișnuită. În iudaism, deosebirile dintre practicanți și sinagogile reformate pot conduce la o separare resimțită acut, astfel încât unui credincios practicant evreu îi poate fi mai ușor să vorbească liber cu un creștin neevreu dacât cu un rabin liberal reformat. În islm, diferențele dintre suniți și șiiți pot da naștere unor sentimente de furie și alienare și chiar persecuției. Istoria creșinismului este marcată de schisme: între calcedonieni și monofiziți (sau precalcedonieni), între romano-catolici și protestanții evanghelici (există catolici evanghelici), între luterani și calviniști sau între hipercalviniști și arminieni.

Dar cea mai mare sciziune dintre cele care s-au produs în sânul creștinismului este între Răsărit și Apus, între romano-catolicism și creștinismul ortodox răsăritean. Mileniul medieval a fost marcat de controverse acute, dar și de diferite încercări din partea unor personalități cu autoritate morală de a le soluționa. Diferențele încă există.”(p.13).

Cartea este minuțios documentată, riguros concepută și plină de conținut. Ea oferă o lectură de calitate, atât sub aspectul informației pe care o pune la dispoziția cititorului, cât și în ceea ce privește analiza istorică. Lectura ei va îmbogăți înțelegerea acestui subiect mereu acut al creștinismului.

Lectură folositoare…

Dr. Valeriu Petrescu