Noutăți

Info Adventist

Sugestii de lectură – Istoria Anabaptiștilor

Istoria predecesorilor bisericilor creștine mai nou apărute pe scena istoriei este importantă pentru că trasează o linie de continuitate care poate fi urmărită până în primul secol al creștinismului.

ISTORIA ANABAPTIȘTILOR, de Willam R. Estep, Editura Cartea Creștină. Oradea, 2006.

William Roscoe Estep (1920-2000) a fost profesor emerit de istoria bisericii la Southwestern Baptist Theological Seminary din 1954 până la pensionarea sa în 1990, dar a continuat să predea până în 1994. În această perioadă  a scris numeroase opere despre subiecte care includ istoria baptiștilor și a anabaptiștilor, libertate religioasă și misiunea mondială.A fost implicat în numeroase organizații ale bisericii, cum ar fi: American Society of Church History; the Conference on Faith and History ( ca președinte); Southern Baptist Historical Society; the Texas Baptist Historical Society; și  the Historical Committee of the Baptist General Convention of Texas.

Cea mai semnificativă contribuție științifică a sa a fost lucrarea despre Mișcarea Anabaptistă din secolul a XVI-lea despre care a scris numeroase cărți. James Leo Garrett, profesor de teologie la Southwestern Baptist Theological Seminary a spus că: „Estep a fost unul dintre cei mai importanți universitari americani ai secolului XX în domeniul cercetării istoriei Anabaptismului.”

Vorbind despre subiectul său, autorul notează în Cuvânt înainte: „Istoria mișcării anabaptiste aparține acelei categorii de povestiri ce „pot fi spuse acum”. Nu există probabil nici un grup în întreaga istorie creștină care să fie atât de nedrept judecat ca anabaptiștii secolului al XVI-lea. Ei au fost în mare măsură greșit înțeleși, prezentați în mod deliberat într-o lumină falsă sau complet ignorați. Cu excepția generației actuale, toți istoricii, în afară de câțiva mai competenți, au adoptat o atitudine de condamnare ce a durat patru secole.[…]

Uneori, natura Reformei anabaptiste a fost greșit înțeleasă datorită confuziei în folosirea termenilor anabaptiști, inspiraționaliști (spiritualisten), raționaliști și liber cugetători. Luteranii i-au asociat în mod consecvent pe inspiraționaliștii radicali, precum pe profeții de la Zwickau și Thomas Müntzer, cu Frații Elvețieini. Calviniștii i-au asociat adesea cu raționaliștii și liber cugetătorii. Intenționat sau nu, un astfel de tratament neglijent n-a ajutat cauzei anabaptiste și nici n-a încurajat istoria să îi judece în mod corect. Cercetarea modernă, însă, însoțită de o abordare mai puțin aprinsă și mai obiectivă a subiectului, a temperat situația.”(p.9-10).

Cartea cuprinde 11 capitole:

  1. Nașterea mișcării anabaptiste;
  2. Meteori în noapte;
  3. O mărturie fără egal;
  4. Adevărul este nemuritor;
  5. De la Zollikon la Augsburg;
  6. Despre Moravia și comunitatea bunurilor;
  7. Menno Simons și mișcare anabaptistă olandeză;
  8. Mișcarea anabaptistă și teologia Reformei;
  9. Botez și ucenicie;
  10. Biserica și statul;
  11. Peste mări și ani.

O lectură utilă pentru a vedea modul în care adevărul a fost mereu acoperit de tradiție, din nou descoperit, iarăși persecutat, dar niciodată îngropat definitiv.

Lectură utilă și plină de învățăminte…

Dr. Valeriu Petrescu