Info Adventist

Sugestii de lectură – Ateismul greu de susținut

Ateismul este o religie a disperării și a fugii de răspundere. Este forma elaborată a temerii că totuși „Dumnezeu există”…

ATEISMUL GREU DE SUSȚINUT; de Etienne Gilson, Editura Tracus Arte, colecția Filosofia credinței, 2018…

Etienne Gilson(1884-1978) a fost absolvent de școlă normală, licențiat în filozofie, diplomat al Ecole Pratique des Hautes Etudes, doctor, profesor la Sorbona, unde a predat filosofia și la Strassbourg, unde a predat istoria filosofiei, membru al Academiei de Științe Morale și Politice, dar și al Academiei Franceze. A predat la o mulțime de universități din întreaga lume. A fost nominalizat la premiul Nobel pentru literatură.

A avut o influență copleșitoare asupra filosofiei. Principala sa preocupare a fost analiza Tomismului dintr-o perspectivă istorică. Pentru Gilson, Tomismul nu este identic cu scolasticismul în sens peiorativ, ci mai degrabă o revoltă împotriva acestuia.

A publicat o mulțime de cărți și studii. Iată o listă a acestora:

–  Index scolastico-cartésien, Alcan, 1913 (second revised edition: Vrin, 1979).

–  Le thomisme, introduction au systeme de saint Thomas, Vrin, 1919.

Études de philosophie médiévale, Université de Strasbourg, 1921.

–  La philosophie au moyen-âge, vol.Iet II : De Scot Erigène à saint Bonaventure, Payot, 1922.

–  La philosophie de saint Bonaventure, Vrin, 1924.

–  René Descartes. Discours de la méthode, texte et commentaire, Vrin, 1925.

–  Saint Thomas d’Aquin, Gabalda, 1925.

–  Introduction à l’étude de Saint Augustin, Vrin, 1929.

–  Études sur le rôle de la pensée médiévale dans la formation du système cartésien, Vrin, 1930.

–  L’esprit de la philosophie médiévale, Vrin, 1932.

–  Les Idées et les Lettres, Vrin, 1932.

–  Pour un ordre catholique, Desclée de Brouwer, 1934.

–  La théologie mystique de saint Bernard, Vrin, 1934.

–  Le réalisme méthodique, Téqui, 1935.

–  Christianisme et philosophie, Vrin, 1936.

–  The Unity of Philosophical Experience, Scribner’s, 1937.

Héloïse et Abélard, Vrin, 1938.

Dante et la philosophie, Vrin, 1939.

–  Réalisme thomiste et critique de la connaissance, Vrin, 1939.

Théologie et histoire de la spiritualité, Vrin, 1943.

–  Notre démocratie, S.E.R.P., 1947.

–  L’être et l’essence, Vrin, 1948.

–  Saint Bernard, textes choisis et présentés, Plon, 1949.

–  Being and Some Philosophers (Toronto: Pontifical Institute of Medieval Studies, 1952)

–  L’École des Muses, Vrin, 1951.

–  Jean Duns Scot, introduction à ses positions fondamentales, Vrin, 1952.

–  Les métamorphoses de la cité de Dieu, Vrin, 1952.

–  Peinture et réalité, Vrin, 1958.

–  Le Philosophe et la Théologie, Fayard, 1960.

–  Introduction à la philosophie chrétienne, Vrin, 1960.

–  La paix de la sagesse, Aquinas, 1960.

Trois leçons sur le problème de l’existence de Dieu, Divinitas, 1961.

– L’être et Dieu, Revue thomiste, 1962.

Introduction aux arts du Beau, Vrin, 1963.

Matières et formes, Vrin, 1965.

Les tribulations de Sophie, Vrin, 1967.

La société de masse et sa culture, Vrin, 1967.

Hommage à Bergson, Vrin, 1967.

Linguistique et philosophie, Vrin, 1969.

D’Aristote à Darwin et retour, Vrin, 1971.

Dante et Béatrice, études dantesques, Vrin, 1974.

Saint Thomas moraliste, Vrin, 1974.

L’athéisme difficile, Vrin, 1979.

Am pus această listă exagerat de mare pentrua arăta cam ce înseamnă opera unui erudit într-un domeniu.

În prezentarea destul de consistentă (34 pagini) a lui Etienne Gilson, Th.-D.Humbrecht menționează: „A vorbit Etienne Gilson prea adesea despre ateism ? Numai din când în când. În afara volumului de față, având titlul dorit de autor, deosebim șapte momente principale…Un prim moment îl reprezintă o dispută cu Leon Brunschvicg din 1928; al doilea, experiența și analiza comunismului rusesc, din 1922 și 1934; al treilea, o conferință adresată Intelectualilor catolici, în 1948; al patrulea este o prezentare a lui Sartre în câteva pagini din Ființă și esență; al cincilea, analiza lui Auguste Comte și a lui Marx în Metamorfoze ale cetății lui Dumnezeu, în 1952; al șaselea, o comunicare despre posibilitatea teismului, la un colocviu în Italia, în 1962; al șaptelea ține de moda ateismului specifică anilor 1960, în special în versiunea marxistă a intelectualilor francezi, care nu sunt numiți încă mediatici.”(p.7-8).

Și tot el menționează, ca unul care s-a ocupat de apariția postună a acestei cărți: „Din cele două capitole ale prezentei lucrări răzbat două teme: statutul dovezilor despre existența lui Dumnezeu și rolul filosofiei ca slujnică. Având în vedere dimensiunile restrânse ale lucrării, alte câteva teme sunt expuse succint. Cel mai adesea, ele sunt ecouri ale unor opere de mai mare întindere…”(p.33-38)

Iată și un gând surprinzător care poate fi descifrat în opera lui Etienne Gilson, așa cum este sintetizat de Th.-D.Humbrecht: „La nivel global, ateismul este dificil deoarece, sub toate aceste raporturi(abordate de Gilson), el rămâne un fenomen intern creștinismului. Postmodernitatea avea să confirme că el nu poate fi retezat decât din rădăcini. Este dificil și pentru că se prezintă ca o poziție religioasă exprimată în chip filosofic. Ce s-ar alege de ateism dacă, într-o zi, el nu s-ar mai putea sprijini pe o „creștinătate”, ca să vorbim în termeni gilsonieni, creștinătate din care el își nutrește ființa și ura ? Ca într-o imagine răsturnată a filosofiei creștine, pierzând creștinismul, în loc de-a se întări, ateismul filosofic s-ar alege vulnerabil.”

O lectură interesantă, utilă și deloc obositoare…

Dr. Valeriu Petrescu

Vizualizări: 110