Noutăți

Info Adventist

Sugestii de lectură – Anatomia unei crize 2019 – 2020 – de la mutațiile unei culturi în criză spre biserica de mâine

Termenul criză a devenit atât de folosit încât riscă, asemenea multor cuvinte de care s-a abuzat, să-și piardă semnificația. De fapt, omenirea trăiește într-o continuă criză.

ANATOMIA UNEI CRIZE 2019-2020 –DE LA MUTAȚIILE UNEI CULTURI ÎN CRIZĂ SPRE BISERICA DE MÂINE, de Alexandru Buzalic, Editura Gutemberg, 2020.

Alexandru Buzalic, preot greco-catolic, doctor în teologie, cursuri de filosofie și teologie în cadrul Departamentului Pontifical din Varșovia (Polonia), la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea din București. Din anul 1996, profesor de teologie dogmatică la Institutul Teologic de grad universitar din Oradea, ulterior Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Oradea al Universității Babeș-Bolyai.

Autorul manualelor școlare pentru Liceele Teologice greco-catolice: Mărturisirea de credință (2003) și Sacramente și sacramentalii (2003). Traduceri din limba germana si italiana: Renzo Lavatori – Spiritul Sfânt, darul Tatalui și al Fiului. Studiu asupra identității Spiritului Sfânt ca dar (2006), Ernst Christof Suttner – Schismele: ceea ce separă și ceea ce nu separă de Biserică(2006), Renzo Lavatori – Unul–născut din Tatăl. Isus în misterul filiației Sale (2008), Renzo Lavatori – Dumnezeu și Omul – O întâlnire mântuitoare. Revelație și credință (2009), Renzo Lavatori – Îngerii (2010).

Cărți de prim autor: Teologia Transcendentală – Prospectiva în gândirea lui Karl Rahner (2003), Theos. Despre Dumnezeu (2005), Ekklesia. Din problematica eclesiologiei contemporane (2005), De trinitate. Din problematica teologiei trinitare (2010), Demonologia creștină. Revelație, tradiție și rațiune (2010).

Numeroase articole publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate.

Într-un interviu din 2011, realizat de Cristian Bădiliță, Alexandru Buzalic rememorează drumul parcurs până la data aceea:„Am „cochetat” cu ideea preoției încă din copilărie, chiar dacă în regimul trecut acest lucru, și mai ales în contextul particular al situației mele, mi se părea un ideal greu, dacă nu imposibil de atins. Tatăl meu era militar de carieră și poate că aș fi urmat această cale, a marinei militare, dacă nu ar fi fost contextul unei familii mixte. Mama este născută în Austria, ceea ce, în optica regimului trecut, mi-ar fi împiedicat orice perspectivă de viitor în armată. Dar nici nu puteam să studiez teologia, singurul lucru care i-ar fi lipsit tatălui meu ca să fie trecut în rezervă înainte de vreme, mai ales că a fost printre puținii militari nemembri de partid…

De aceea, după ce am tatonat diferite căi posibile, abia după 1989 am putut săstudiez teologia, prilej de a mă lăsa din nou călăuzit de Dumnezeu. După Revoluție, Institutul Teologic romano-catolic de la Iași era deja asaltat de tineri, mai ales ca „m-am trezit” destul de târziu. În toamnă, nici porțile Ordinului franciscan nu erau deschise, deoarece casa de noviciat atunci improvizată era deja suprapopulată. Dar o poarta închisă înseamnă și un „semn” că trebuie să pornești pe altă cale.

Am pornit spre Varșovia cu sentimentul că pășesc pe un teren necunoscut care trebuia explorat și, într-adevăr, făceam primii pași înspre profunzimile spiritului. Acolo am întâlnit o comunitate de tineri din Polonia, Slovacia, fosta Iugoslavie, România si Ucraina, toți uniți prin studiu si viață spirituală.

Am urmat cursuri de filozofie și teologie la „Departamentul Pontifical din Varsovia – sectia Sf. Ioan Botezatorul

Întors în România, parcursul a fost liniar și simplu: recunoașterea studiilor în țară, obținerea unor diplome (în cadrul Universității Babeș-Bolyai si a Universității din București), activitatea didactică în cadrul Institutului Teologic, ulterior al Facultății de Teologie din Oradea, dar și a Liceului greco-catolic. A urmat, prin punerea mâinilor Preasfintiei Sale Virgil Bercea, hirotonirea în treapta diaconatului, apoi a preoției, familia, copilul… La ora actuală pot spune că îmi împart viața între slujirea la altar, familie și catedră.

Conștient de limitările analizei unui fenomen în derulare,autorul notează în Introducere: „În general, evenimentele în desfășurare nu sunt obiectul metainterpretării tocmai din cauza acestei „neclarități”, însă orice abordare sistematică poate aduce o clarificare, poate detalia un aspect fenomenologic mai puțin cunoscut și, cu multă modestie, ne poate ajuta la elaborarea prognozelor care pot influența în mod pozitiv deciziile care influențează evoluția lumii de mâine.”(p.11)

Cât despre conținutul lucrării, autorul precizează: „Ne vom opri în continuare asupra unui eveniment contemporan, pandemia de coronavirus COVID – 19, într-o analiză antropologică multiaxială prin prisma teologiei practice, a spiritualității și reacțiilor individuale precum și a comportamentului eclezial care marchează o schimbare culturală majoră cu consecințe asupra pastorației Bisericii de mâine.”(p.11)

Cartea cuprinde nouă capitole, după cum urmează:

  1. Din istoria marilor epidemii;
  2. Memoria teritoriilor românești;
  3. Pandemia de COVID 19;
  4. Antropologia fricii;
  5. Biserica la început de Mileniu;
  6. Biserica în fața crizei sanitare;
  7. Reacții pastorale;
  8. Schimbările culturale și reînnoirea Bisericii;
  9. Spre lumea de mâine,

precedate de o Introducere și urmate de Concluzii, Bibliografie și Anexe.

O abordare ambițioasă, bazată pe observații ale fenomenului în sânul Bisericii greco-catolice din România, dar cu dorința de sistematizare și generalizare.

După ce analizează situația societății contemporane traumatizată de cele două teorii concurente: comunismul și neoliberalismul, după ce prezintă viziunea Bisericii catolice privitoare la cauzele dezastrului actual și soluțiile pe care biserica le propune, autorul conchide: „Pastorația pe care Biserica a asigurat-o în perioada pandemiei 2019-2020 a demonstrat „plasticitatea corpului eclezial” și potențialul imens pe care homo religiosus îl are în salvgardarea ființei sale, adoptând în mod firesc toate mijloacele tehnologice și culturale de care dispune la un anumit moment dat. Esența mesajului mântuitor are o valoare inestimabilă și devine un mesaj salvator inclusiv în perioade de furtună.”(p.287-288).

O carte care merită a fi citită din mai multe considerente: promptitudinea abordării unui subiect de stringentă actualitate, exprimarea documentată și apăsată a punctului de vedere al propriei biserici, munca asiduă a unui preot și profesor pe tărâm științific, conținutul științific al lucrării și învățămintele practice care pot fi valorificate în contextul propriei biserici.

Lectură utilă, atentă și circumspectă…

Dr. Valeriu Petrescu