Noutăți

Info Adventist

Speranță și împăcare cu Dumnezeu într-un spital care adăpostește pacienții de cancer

„Transmiterea speranței și ajutarea oamenilor pentru a se împăca cu Dumnezeu” este scopul suprem al lucrării capelanilor din spitale. În același timp, aceștia se asigură că pacienții nu sunt lăsați singuri în momentele cele mai provocatoare din viața lor.

Erzsébet Feketéné Trankusz a început să lucreze în 2015 ca pastor în Conferința Tisza a Uniunii Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Ungaria. Pe lângă îndeplinirea rolului ei de pastor, a făcut și voluntariat în calitate de capelan al Secției de Îngrijiri Paliative a Spitalului Universitar „Borsod-Abaúj-Zemplén” din Miskolc.

Centrul este destinat pacienților care sunt în stadiul terminal al bolii, majoritatea suferind o anumită formă de cancer. Acestora le este oferit ajutor fizic și mental pentru a trece prin ultima fază a vieții lor. Îngrijirea este realizată de doctori, asistente, fizioterapeuți, psihologi, asistenți sociali, pastori, dieteticieni și voluntari.

Atunci când a fost întrebată de ce s-a implicat în lucrarea aceasta, Trankusz a spus: „Răspunsul meu este foarte simplu. „Credința pe care am primit-o este neprețuită; ea trebuie transmisă altora.”

La finalul anului 2019, Conferința Tisza nu a putut să găsească de lucru pentru Trankusz în orașul ei natal, iar din motive familiale nu se putea muta. Dar atunci când o ușă se închide, o alta se deschide. Deoarece făcuse voluntariat la spital, Trankusz a putut să se implice mai mult.

Directorul spitalului i-a oferit responsabilitatea de a fi coordonatorul capelanilor din instituție. Exista o singură provocare, totuși. Capelanii primesc ajutor financiar de la stat deoarece vin din denominațiunile majore ale Ungariei, cu care Guvernul are încheiat un parteneriat.

Cu toate că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este o denominațiune recunoscută, nu are o asemenea înțelegere cu Guvernul pentru plătirea capelanilor. Conferința Tisza și Uniunea Ungară au verificat bugetul și au aplicat pentru un ajutor din partea Departamentului Misiune al Diviziunii Trans-Europene cu scopul de a o plăti pe Trankusz în 2020.

Trankusz încearcă să viziteze săptămânal fiecare pacient din cele 22 de saloane ale spitalului – aproximativ 44 de pacienți și familiile lor. Ea oferă ajutor și consiliere, stă lângă pacienți înainte de moarte și oferă suport spiritual și rugăciune. În același timp, ea prezintă seminare pentru cei care au pierdut pe cineva drag.

Trankusz organizează servicii de închinare în Sabat și coordonează serviciile religioase conduse de preoții catolici sau de pastorii calviniști. „Pacienții noștri sunt recunoscători atunci când pot participa la servicii religioase. Ei apreciază aceste evenimente, care pot fi ultimele ocazii în care ei aud, înțeleg și acceptă invitația lui Dumnezeu”, spune ea.

Majoritatea pacienților și familiile lor primesc ajutorul oferit de capelani, dar Trankusz povestește despre o mamă tânără care a cerut să nu fie vizitată de nimeni. Cererea acesta a fost respectată, Trankusz doar rugându-se pentru ea.

Într-o zi, trecând prin fața ușii deschise a salonului femeii, Trankusz s-a oprit, a intrat, s-a prezentat și, cu toate că știa cererea femeii de a nu avea vizitatori, a întrebat simplu dacă tânăra avea nevoie de ajutor.

Era o zi călduroasă de vară și pacienta a cerut să-i fie desfăcută o sticlă cu apă rece. În timp ce Trankusz pleca, tânăra femeie a rugat-o să se întoarcă. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat și Trankusz a avut oportunitatea de a se ruga împreună cu tânăra de câteva ori înainte de a muri.

Des, când pacienții realizează că nu mai este rezolvare pentru problema lor, devin mânioși și copleșiți de sentimente de neajutorare. Când sunt vizitați, vorbesc despre ei înșiși. Trankusz simte mânia lor față de Dumnezeu deoarece cred că boala și suferința vin de la Dumnezeu. Trankusz petrece timp cu ei și le prezintă imaginea lui Dumnezeu din Biblie astfel încât atunci când vine ultima lor zi, aceștia să moară împăcați cu Dumnezeu și cu speranța vieții veșnice.

Trankusz are multe povestiri pe care le-ar putea spune, dar una care-i place mult este legată de un bătrân care divorțase de soția lui și își părăsise familia în urmă cu 40 de ani. El i-a rugat să-i găsească familia deoarece dorea să-și ceară iertare și să-și ia „La revedere!” de la ei.

După patru săptămâni de căutat, Trankusz nu reușise să găsească nimic. Sănătatea bătrânului se înrăutățea din zi în zi. Într-o zi telefonul ei a sunat; era unul dintre copiii bătrânului. După câteva minute de conversație, fata a spus că nici ea, nici altcineva dintre frații ei nu erau dispuși să-și întâlnească tatăl. A acceptat totuși să primească informații în legătură cu sănătatea bătrânului, din când în când.

După câteva apeluri telefonice, fata a spus că urma să vină în vizită următoarea săptămână. Din păcate, înainte ca întâlnirea să aibă loc, sănătatea tatălui lor s-a înrăutățit și Trankusz i-a sunat pe copiii acestuia pentru a le transmite vestea tristă. Apoi s-a așezat lângă bătrân și s-a rugat împreună cu el.

La puțin timp a sosit familia lui; după ce și-a cerut iertare a primit ceea ce dorea atât de mult. Nu mai putea vorbi, dar a gesticulat și ei au rămas alături de el până a murit, la 20 de minute după întâlnire. Trankusz crede că acea persoană „a murit cu credința că «Răscumpărătorul lui este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.» (Iov 19:25).

Sursă:
Adventist News Network