Declarații oficiale

Declarații

Declarație referitoare la îngrijorarea cu privire la comportamentul sexual

În înțelepciunea și dragostea Sa infinită, Dumnezeu a creat ființa umană – bărbat și femeie – și făcând astfel a așezat societatea umană pe temelia fermă a familiei și a unui cămin iubitor.

Cu toate acestea, scopul lui Satana este să pervertească orice lucru bun, iar pervertirea a ceea ce este cel mai bun va duce, inevitabil, spre ceea ce este cel mai rău. Sub influența pasiunii neîngrădite de priincipii morale și religioase, unirea dintre cele două sexe a degenerat, într-o măsură îngrijorătoare, în desfrâu și abuz, ceea ce a dus la înrobire. Prin intermediul multor filme, al programelor de televiziune și de radio și al publicațiilor, lumea este condusă spre noi adâncimi ale nerușinării și depravării. Nu numai că structura de bază a societății este grav afectată, dar distrugerea familiei aduce cu ea alte probleme la fel de grave. Urmări precum distrugerea vieților copiilor și tinerilor sunt dureroase și ne stârnesc mila, iar efectele nu doar că sunt dezastruoase, dar sunt și în creștere.

Despre aceste practici depravate se vorbește acum în mod deschis, constituind o amenințare tot mai serioasă la adresa idealurilor și obiectivelor căminului creștin. Practicile sexuale contrare voinței exprimate a lui Dumnezeu sunt adulterul și sexul premarital, precum și comportamentul sexual obsesiv. Abuzarea sexuală a partenerului de viață, abuzul sexual asupra copiilor, incestul, practicile homosexuale și sadismul sunt practici evidente care nu sunt în concordanță cu planul originar al lui Dumnezeu. Când intenția clară a pasajelor biblice (a se vedea Exodul 20:14; Leviticul 18:22,23,29 și 20:13; Matei 5:27,28; 1 Corinteni 6:9; 1 Timotei 1:10; Romani 1:20-32) este negată, iar avertizările lor sunt respinse în favoarea opiniilor umane, predomină nesiguranța și confuzia. Aceasta este intenția lui Satana. El a încercat întotdeauna să îi facă pe oameni să uite că atunci când Dumnezeu, în calitate de Creator, l-a creat pe Adam, El a creat-o și pe Eva pentru a-i fi parteneră („parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut”, Geneza 1:24). În ciuda standardelor morale clare cu privire la relațiile dintre bărbat și femeie prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu, lumea contemporană este martoră a reapariției perversiunilor și depravării care au caracterizat civilizațiile antice.

Urmările degradante ale obsesiei față de sex și ale căutării de plăceri senzuale sunt descrise clar în Cuvântul lui Dumnezeu. Dar Hristos a venit să distrugă lucrările diavolului și să restabilească relațiile potrivite între ființele umane și între acestea și Creatorul lor. Astfel, deși toți au păcătuit în Adam și sunt robi ai păcatului, cei care apelează la Hristos în pocăință au parte de o iertare deplină și aleg calea cea bună, calea spre refacerea completă. Prin intermediul crucii, al puterii Duhului Sfânt în „omul dinăuntru” și prin susținerea bisericii, toți pot fi eliberați de încleștarea perversiunilor și practicilor păcătoase.

Acceptarea harului lui Dumnezeu oferit fără plată îl conduce, inevitabil, pe credincios spre o viață și un comportament prin care „să facă cu totul cinste învățăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru” (Tit 2:10). De asemenea, ea va determina Biserica să disciplineze ferm și cu dragoste acei membri care Îl reprezintă greșit pe Mântuitorul și care denaturează și coboară adevăratele standarde ale vieții și comportamentului creștin.

Biserica recunoaște adevărul pătrunzător și puternica motivație din spatele cuvintelor adresate de Pavel lui Tit: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune” (Tit 2:11-14; a se vedea și 2 Petru 3:11-14).

Această declarație a fost aprobată și votată în data de 12 octombrie 1987 în cadrul sesiunii consiliului anual al Comitetul Executiv al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, desfășurat în Washington, D.C., Statele Unite ale Americii.