Noutăți

Info Adventist

Să învățăm lecțiile predate de pandemie

Este greu să credem că a trecut un an de la momentul în care lumea pe care o cunoșteam a ajuns la un stop. Încă pare de necrezut. Milioane de oameni izolați, sperând și crezând că dacă ne facem cu toții partea, viața va reveni la normal în câteva săptămâni.

Într-un raport publicat în luna octombrie 2020, „Stress in America(TM) 2020: A National Mental Health Crisis” (Stresul în America(TM) 2020: O criză națională a sănătății mintale, n.tr.), America Psychological Association a tras un semnal de alarmă despre impactul pe care stresul generat de pandemie îl are pe termen lung asupra sănătății mintale și fizice. Sondajele au arătat că mulți americani au descoperit, și continuă să descopere, o înrăutățire a sănătății fizice și mintale din cauza inabilității de a se adapta la stresul cauzat de pandemie. Mulți vor experimenta consecințe pe termen lung, precum boli cronice, depresie, anxietate și dependență de substanțe nocive. În plus, în timpul pandemiei, tinerii cu vârsta cuprinsă între 18-30 de ani au fost predispuși la sinucidere sau la gânduri negre. În ultimele 30 de zile, cel puțin unul din patru tineri s-a gândit să-și pună capăt vieții.

Aceste statistici sunt foarte descurajatoare și intimidante. Unii dintre noi poate se întreabă: „De ce, Doamne?” Poate alții se gândesc la faptul că Dumnezeu ne pedepsește. În terapie, încurajăm de cele mai multe ori clienții să întrebe „Ce?”, înlocuind „De ce?-ul”. Adevărul este că nu există mereu răspuns la întrebarea „De ce?”; întrebându-ne, în schimb, „Ce?” descoperim o stare de auto-cunoaștere care îl va determina pe client să ajute în procesul de vindecare și să meargă mai departe. Gândindu-ne, în calitate de creștini, la anul care a trecut și la perioada în care am trăit în pandemie, poate vom beneficia de răspunsul la câteva întrebări „Ce?”.

Iată o întrebare: Ce am învățat despre noi înșine, despre cei din jur, despre Dumnezeu și despre planul Său cu viața noastră? Iată câteva posibile răspunsuri:

1. Credința în Dumnezeu este o mare binecuvântare. Mintea seculară se miră de logica credinței. Totuși, când cineva se află în mijlocul pandemiei, logica nu îi oferă mângâiere. Credința în Cineva care poate calma furtuna și elimina fricile noastre este rațională și transcendentă. „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7, VDC)

2. Bucurați-vă zilnic de familie și de cei pe care-i iubiți! Am auzit aceste cuvinte din nou și din nou, dar după un an de distanțare socială, de separare de cei dragi nouă și de o mulțime de înmormântări la care am participat pe Zoom, poate această idee rezonează cu noi mai mult ca niciodată. Până la mijlocul lunii martie 2021, 2.6 milioane de persoane au murit în întreaga lume. Îi știam pe acești oameni: ei făceau parte din familia noastră, dintre prietenii noștri, dintre colegii de serviciu, dintre vecini, dintre angajații din supermarketuri, dintre asistente medicale, dintre medici, sau dintre profesori. Acum, ei se odihnesc în pace. Dar pe cei care au rămas trebuie să-i căutăm, să ajungem la ei, să îi sunăm, să îi îmbrățișăm – pe cei pe care putem, și să ne rugăm împreună cu ei.

3. Spiritul uman se reface ușor. Abilitatea de a vă reface repede a devenit o axiomă în anul care a trecut. Aceasta presupune capacitatea de a vă adapta și de a vă recupera în urma unei probleme sau dificultăți. Cine și-ar fi imaginat că un an mai târziu, am păstra încă distanța socială, am comunica în online, am purta măști, am umbla în viață într-un context normal, nou? Suntem mai puternici decât credem, mai ales împreună.

4. Avem o misiune de îndeplinit. În ciuda științei și a tuturor informațiilor pe care le avem despre coronavirus, mult este încă să fie descoperit. Spre exemplu, de ce o doamnă în vârstă de 83 de ani care se îmbolnăvește de COVID-19 supraviețuiește, și o mamă a doi copii moare? Până acum, nu există răspunsuri potrivite pentru aceste întrebări „De ce?”. Totuși, dacă întrebăm „Ce?”, suntem provocați să înțelegem mai profund scopul lui Dumnezeu pentru noi cât timp mai rămânem aici, pe Pământ. Trebuie oare să facem mai multă dreptate, să iubim mai mult mila, să hrănim mai mulți oameni flămânzi, să vorbim în favoarea celor marginalizați sau tăcuți, să umblăm mai umili?

Nimeni dintre noi nu cunoaște efectele pe termen lung ale pandemiei. În ciuda acestui fapt, știm că Isus vine curând. Să nu uităm să învățăm din pandemie. Poate Dumnezeu dorește să vedem lucrurile mai clar, să ne încredem în El mai mult, să luminăm mai puternic în lumea care este cuprinsă de întuneric din ce în ce mai mult, în timp ce așteptăm revenirea Sa. El promite o coroană a frumuseții și bucurie dimineața în schimbul cenușii. Plănuiți să intrați în posesia lor?

Sursă:
Adventist Review