Declarații oficiale

Declarații

O recunoaștere a creației

Raportul Comitetului de organizare al Conferinţei Mondiale pentru Credinţă şi Ştiinţă, 2002-2004, prezentat Comitetului Executiv al Conferinţei Generale prin intermediul biroului Preşedintelui Conferinţei Generale, 10 septembrie 2004

Introducere

Primele cuvinte ale Bibliei constituie temelia pentru tot ceea ce urmează: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul…” (Geneza 1:1). În întreaga Scriptură, actul creaţiei este celebrat ca fiind lucrarea lui Dumnezeu, Acesta fiind slăvit şi adorat în calitatea Sa de Creator şi Susţinător a tot ceea ce există. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor lui” (Psalmii 19:1).

Din această perspectivă asupra lumii reies o serie de doctrine care se împletesc și care formează nucleul mesajului adventist de ziua a şaptea pentru lume: o lume perfectă, fără păcat și moarte, creată relativ recent; Sabatul; căderea primilor noştri părinţi; răspândirea păcatului, a decăderii şi a morţii asupra întregii creaţii; venirea lui Isus Hristos, Dumnezeu întrupat, pentru a trăi printre noi şi pentru a ne salva din păcat prin moartea şi învierea Sa; a doua venire a lui Isus, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru; restaurarea finală a tot ceea ce a fost pierdut în urma căderii.

În calitate de creştini care iau Biblia în serios şi încearcă să trăiască în conformitate cu principiile sale, adventiştii de ziua a şaptea privesc natura cu respect. Noi credem că, chiar şi în starea prezentă de decădere, natura descoperă puterea eternă a lui Dumnezeu (Romani 1:20), că „«Dumnezeu este dragoste» este scris pe fiecare boboc de floare ce stă să înflorească, pe fiecare fir de iarbă ce se ridică” (Ellen G. White, Calea către Hristos, pag. 10).

Pentru noi, toată Scriptură este inspirată şi este testul pentru toate celelalte căi prin care Dumnezeu se descoperă pe Sine, inclusiv natura. Purtăm un deosebit respect ştiinţei şi apreciem importanţa acordată departamentelor ştiinţifice din cadrul universităţilor şi instituțiilor noastre medicale. De asemenea, apreciem munca oamenilor de ştiinţă şi a cercetătorilor adventişti de ziua a şaptea care nu sunt angajaţi ai Bisericii. Instruim studenţii din universităţile noastre cu privire la folosirea riguroasă a metodelor ştiinţifice. În acelaşi timp, refuzăm să restricţionăm căutarea adevărului la constrângerile impuse de folosirea singulară a metodelor ştiinţifice.

Problema originilor

Cel puţin în lumea creştină, relatarea biblică a creaţiei a fost timp de secole explicaţia standard oferită întrebărilor cu privire la origini. Metodologiile utilizate de ştiinţă în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea au început să ofere o înţelegere mai complexă a modului în care funcţionează lucrurile. Astăzi, nimeni nu poate nega faptul că ştiinţa a avut un impact remarcabil asupra vieţii noastre datorită progresului în domenii precum agricultura, comunicarea, ecologia, ingineria, genetica, sănătatea şi explorarea Universului.

În multe domenii ale vieţii, cunoaşterea derivată din natură şi cunoaşterea prin revelaţia oferită de Scriptură sunt în armonie. Progresul cunoaşterii ştiinţifice deseori confirmă şi validează perspectiva credinţei. În orice caz, în ceea ce priveşte originea Universului, a Pământului şi a vieţii şi a istoriei ei, există concepţii diferite. Afirmaţiile bazate pe studiul Scripturii sunt adesea în contrast cu presupoziţiile şi metodologiile ştiinţifice folosite în studierea naturii. Această tensiune are un impact direct asupra vieţii, mesajului şi mărturiei Bisericii.

Celebrăm o credință vie și susţinem o viaţă de instruire. Atât în studierea Scripturii, cât şi în procesele ordonate ale naturii vedem indicii ale minţii minunate a Creatorului. De la începuturile sale, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a încurajat dezvoltarea minţii şi a înţelegerii prin închinare, educaţie şi observaţie.

În ultimele decenii, dezbaterile cu privire la teoriile originilor au avut loc, în primul rând, în mediul academic. În orice caz, naturalismul filosofic (procese în întregime naturale, întâmplătoare şi nedirecţionate de-a lungul timpului) a fost larg acceptat în mediul educaţional, constituind asumpţiile fundamentale pentru cea mai mare parte a conţinutului ştiinţelor naturale şi sociale. Membrii şi studenţii adventişti de ziua a şaptea se confruntă cu această perspectivă şi cu implicaţiile sale în multe domenii ale vieţii de zi cu zi.

În declarația cu privire la credinţele sale fundamentale, Biserica Adventistă recunoaște o creaţie divină, după cum este descrisă în relatarea biblică a Genezei 1. „Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor şi El a aşezat în Scriptură raportul autentic al activităţii Sale creatoare. În şase zile Dumnezeu «a făcut cerurile şi pământul» şi toate fiinţele vii de pe pământ şi S-a odihnit în ziua a şaptea a acelei prime săptămâni. Astfel, El a instituit Sabatul ca monument permanent al încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat şi prima femeie au fost făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării de creație, dându-li-se stăpânire peste întregul Pământ şi încredințându-li-se răspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată, ea era «foarte bună», declarând slava lui Dumnezeu” (Geneza 1:2; Exodul 20:8-11; Psalmii 19:1-6; 33:6,9; 104; Evrei 11:3)

Motive pentru organizarea conferinţelor cu privire la credinţă şi știinţă

În urma influenţei tot mai mari a teoriei evoluţiei, Comitetul Executiv al Conferinţei Generale (în cadrul consiliului anual din anul 2001) a iniţiat organizarea de conferinţe despre credinţă şi știință pe parcursul a trei ani. Aceste conferinţe nu au avut ca scop modificarea poziţiei Bisericii cu privire la creaţie, ci revizuirea contribuţiilor şi limitelor credinţei şi ştiinţei în înţelegerea noastră cu privire la origini.

Printre principalele motive care au dus la organizarea acestor conferinţe se numără:

  1. Întrebări de natură filosofică: Există o provocare permanentă în definirea relaţiei dintre teologie şi ştiinţă, dintre credinţă şi raţiune. Aceste două izvoare ale cunoaşterii merg mână în mână sau sunt în conflict? Ar trebui văzute ca fiind interrelaţionate sau independente, sfere ale cunoaşterii care nu se intersectează? În majoritatea societăţilor moderne, concepţia dominantă despre lume şi viaţă interpretează viaţa, realitatea fizică şi comportamentul foarte diferit de concepţia creştină. Cum ar trebui să se raporteze un creştin la aceste lucruri?
  2.  Întrebări de natură teologică: Cum trebuie interpretată Biblia? De ce are nevoie credinciosul pentru simpla citire a textului? În ce măsură cunoaşterea oferită de ştiinţă ar trebui să constituie baza și să modeleze înţelegerea Scripturii şi vice-versa?
  3. Întrebări de natură ştiinţifică: Aceleaşi informaţii oferite de natură le sunt disponibile tuturor observatorilor. Ce spun şi ce înseamnă aceste informaţii? Cum să ajungem la interpretări şi concluzii corecte? Ştiinţa este un instrument sau o filozofie? Cum facem diferența între ştiinţa bună și știința rea?
  4. Problema dezvoltării şi educării membrilor bisericii: Cum se va raporta un membru al bisericii la diferitele interpretări ale relatării Genezei? Ce are de spus Biserica pentru cei care găsesc în curriculumul educaţional idei care sunt în conflict cu credinţa lor? Păstrarea tăcerii cu privire la aceste subiecte transmite mesaje contradictorii, creează incertitudine şi furnizează un teren fertil pentru opinii nefondate şi dogmatice.
  5. Dezvoltarea unei credinţe vii: Clarificarea şi reafirmarea unei teologii biblice a originilor le va oferi membrilor susținerea necesară în confruntarea cu provocări legate de acest subiect. Conferinţele despre credinţă şi știinţă nu au fost organizate pentru simpla stimulare intelectuală a participanţilor, ci pentru a le oferi o direcție şi călăuzire practică membrilor bisericii. Biserica nu poate pretinde să îşi păstreze convingerile într-un loc sigur, departe de orice îndoială. Dacă procedează astfel, în curând va deveni o relicvă. Învăţăturile Bisericii trebuie să abordeze problemele cotidiene astfel încât credința să rămână o vie; altfel, ele vor fi doar dogmă moartă.

Conferinţele despre credinţă şi știinţă

S-au desfăşurat două conferinţe mondiale despre credinţă şi știinţă – în Ogden, Utah, 2002, şi în Denver, Colorado, 2004 – cu participarea internaţională a teologilor, oamenilor de ştiinţă şi administratorilor Bisericii. În plus, şapte dintre cele 13 diviziuni ale Bisericii au organizat conferinţe la nivelul diviziunii sau la nivel regional, conferințe care au abordat interacţiunea dintre credinţă şi ştiinţă în explicarea originilor. Comitetul de organizare îşi exprimă aprecierea faţă de contribuția participanţilor la aceste conferinţe la redactarea acestui raport.

Programul conferinţei din Ogden a fost conceput astfel încât să familiarizeze participanţii cu modalitățile în care teologia şi ştiinţa explică originea pământului şi a vieţii. Programul conferinţelor organizate la nivelul diviziunilor a fost stabilit de organizatori, deşi majoritatea au inclus câteva dintre subiectele abordate în Ogden. Conferinţa desfăşurată în Denver a încheiat seria de trei ani a conferinţelor. Programul său a început cu prezentarea succintă a problemelor din punctul de vedere al teologiei şi al ştiinţei, după care s-au abordat câteva întrebări referitoare la problema credinţei şi ştiinţei în viaţa bisericii. Dintre aceste întrebări amintim:

  • Locul cunoaşterii academice în biserică: Cum menţine Biserica natura confesională a învăţăturilor sale în timp ce rămâne deschisă progresului în înţelegerea adevărului?
  • Modele educaţionale pentru abordarea subiectelor controversate şi a problemelor de natură etică cu care se confruntă profesorii şi conducătorii Bisericii: Cum ar trebui să predăm ştiinţele în şcolile noastre astfel încât să îmbogăţească, nu să erodeze ştiinţa?
  • Ce probleme de natură etică apar atunci când convingerile personale sunt diferite de învăţătura Bisericii? Care este relația dintre libertatea de conştiinţă și statutul public de conducător al Bisericii? Cu alte cuvinte, care sunt principiile responsabilităţii personale şi eticii dezacordului?
  • Care sunt responsabilităţile de natură administrativă şi procesele care au loc în rezolvarea variaţiilor şi reformulărilor concepţiilor doctrinale?

În cadrul tuturor conferinţelor au fost susținute comunicări ştiinţifice de către teologi, oameni de ştiinţă şi profesori (Institutul de Cercetare Geoscience păstrează copii ale tuturor lucrărilor prezentate în cadrul conferinţelor). La conferinţele din Ogden şi Denver a participat cel puţin câte un reprezentant al fiecărei diviziuni. De-a lungul celor trei ani au participat la conferinţe mai mult de 200 de persoane. La întâlnirea din Denver au fost prezente mai mult de 130 de persoane, majoritatea participând la cel puţin încă o conferinţă despre credinţă şi ştiinţă.

Observaţii generale:

  1. Apreciem seriozitatea şi demnitatea care au caracterizat conferinţele.
  2. Am observat că a prevalat o atitudine de dedicare şi loialitate faţă de biserică.
  3. Am observat că deşi uneori s-au manifestat tensiuni, participanții au menţinut relaţii cordiale, trecându-se peste diferenţele de opinie.
  4. Am fost martorii unui grad înalt de acord în ceea ce priveşte înţelegerea principiilor fundamentale, în principal a rolului normativ al Scripturii, susţinută de scrierile lui Ellen G. White, şi al credinţei tuturor în Dumnezeu, în calitatea Sa de Creator binefăcător.
  5. Nu a existat o susţinere sau apărare a naturalismului filosofic, a ideii că universul şi-a început existența fără implicarea unui Creator.
  6. Ne dăm seama de faptul că acest conflict dintre viziunea biblică şi cea contemporană cu privire la lume și viață influențează oameni de ştiinţă şi teologi deopotrivă.
  7. Recunoaştem faptul că tensiunea dintre credinţă şi înţelegere este un element al vieţii cu care credinciosul trebuie să înveţe să trăiască.
  8. Remarcăm faptul că respingerea interpretărilor ştiinţifice cu privire la origini care sunt în conflict cu relatarea biblică nu implică desconsiderarea ştiinţei sau a omului de ştiinţă.
  9. Deși prevalează acordul cu înţelegerea Bisericii cu privire la viaţa pe Pământ, recunoaştem faptul că există printre noi persoane care interpretează relatarea biblică în moduri care conduc la concluzii diferite.
  10. Acceptăm faptul că atât teologia, cât şi ştiinţa contribuie la înţelegerea realităţii.

Descoperiri:

  1. În Biserica mondială, nivelul tensiunilor existente cu privire la înţelegerea noastră în problema originilor variază. În zonele în care ştiinţa a pătruns cel mai mult în societate, întrebările sunt mai numeroase în rândul membrilor Bisericii. Odată cu avansarea ştiinţei în toate societăţile şi sistemele educaţionale, va avea loc o creştere a numărului membrilor care se întreabă cum se pot împăca învăţăturile Bisericii cu teoriile naturaliste cu privire la origini. Un mare număr de studenţi adventişti de ziua a şaptea frecventează şcoli de stat în care este predată şi promovată evoluţia, fără a se oferi materiale şi argumente în favoarea relatării biblice cu privire la origini.
  2. Reafirmarea doctrinei Bisericii cu privire la creație este puternic susţinută. Credinţa adventistă de ziua a şaptea într-o creaţie literală şi istorică ce a avut loc în şase zile este solidă din punct de vedere teologic şi în concordanţă cu învăţăturile Bibliei.
  3. Creaţia este un pilon fundamental al întregului sistem de doctrine adventiste de ziua a şaptea – este în relaţie directă cu multe, dacă nu cu toate celelalte convingeri fundamentale. Orice altă interpretare a relatării creaţiei trebuie examinată în lumina impactului asupra tuturor celorlalte convingeri. Câteva dintre conferinţele despre credinţă şi ştiinţa au revizuit interpretările alternative ale Genezei 1, inclusiv ideea evoluţionismului teist. Acestor interpretări le lipseşte coerenţa teologică cu întreaga Scriptură şi nu sunt în armonie cu celelalte elemente ale doctrinei adventiste de ziua a şaptea. Astfel, ele nu sunt considerate înlocuitori acceptabili ai doctrinei biblice a Bisericii cu privire la creație.
  4. S-a exprimat îngrijorarea cu privire la ceea ce unii consideră a fi caracterul ambiguu al expresiei „în şase zile” prezentă în doctrina cu privire la creaţie deoarece nu se menționează ce se înțelege prin aceasta (creaţia descrisă în Geneza a avut loc într-o săptămână literală şi istorică). Această situaţie permite existenţa unei anumite incertitudini cu privire la ceea ce crede în realitate Biserica. În plus, lasă loc pentru alte explicaţii cu privire la creaţie. Se doreşte ca vocea Bisericii să se facă auzită în clarificarea celei de-a şasea convingeri fundamentale.
  5. Deşi unele date ştiinţifice pot fi interpretate în armonie cu concepţia biblică a creaţiei, am analizat şi date interpretate astfel încât pun la îndoială credinţa Bisericii într-o creaţie recentă. Punctele tari ale acestor interpretări nu pot fi trecute cu vederea. Respectăm concluziile ştiinţei, le studiem şi dorim o soluție. Aceasta nu exclude o reexaminare a Scripturii pentru a ne asigura că este înţeleasă corect. În orice caz, atunci când nu este posibilă o interpretare care să fie în armonie cu descoperirile ştiinţifice, nu acordăm ştiinţei o poziţie privilegiată în care ea dictează rezultatul, ci recunoaştem faptul că nu este justificabilă îngrădirea învăţăturilor clare ale Scripturii în limitele impuse de interpretarea ştiinţifică actuală a datelor.
  6. Recunoaştem faptul că printre noi există diferite interpretări teologice cu privire la capitolele 1-11 din Geneza. În contextul existenţei acestor interpretări, există o preocupare cu privire la etica şi integritatea cu care îşi desfăşoară munca cei implicaţi în lucrarea de educație – în conformitate cu standardele profesiei lor, cu învăţăturile Scripturii şi cu înţelegerea fundamentală a ansamblului credincioșilor. Deoarece adventiştii de ziua a şaptea recunosc faptul că înţelegerea lor cu privire la adevăr este treptată, există o nevoie permanentă de a continua studiul Scripturii, al teologiei şi al ştiinţei pentru ca adevărul pe care îl deţinem să reprezinte o credinţă vie, capabilă să răspundă teoriilor şi filosofiilor contemporane.
  7. Recunoaştem şi susţinem importanţa dialogului internaţional şi interdisciplinar între teologii, oamenii de ştiinţă, profesorii şi administratorii adventişti de ziua a şaptea.

Declarații

În urma celor două conferinţe mondiale şi a celor şapte conferinţe organizate la nivelul diviziunilor, Comitetul de organizare raportează următoarele:

  1. Recunoaștem întâietatea Scripturii în înţelegerea adventistă de ziua a şaptea cu privire la origini.
  2. Confirmăm înţelegerea istorică a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea cu privire la Geneza 1, conform căreia viaţa pe pământ a fost creată în şase zile literale şi este de origine recentă.
  3. Recunoaștem relatarea biblică a căderii în păcat, care a avut ca urmări moartea şi răul.
  4. Recunoaștem relatarea biblică a unui potop catastrofal, o acţiune a judecăţii lui Dumnezeu care a afectat întreaga planetă, ca un element important în înţelegerea istoriei Pământului.
  5. Recunoaștem faptul că înţelegerea noastră limitată cu privire la origini ar trebui să ducă la adoptarea unei atitudini pline de umilinţă şi că aprofundarea acestor întrebări ne apropie de mistere profunde şi minunate.
  6. Recunoaștem faptul că doctrina despre creaţie se împleteşte cu alte doctrine adventiste de ziua a şaptea.
  7. Recunoaștem faptul că, în ciuda denaturării sale, natura dă mărturie despre Creator.
  8. Recunoaștem eforturile oamenilor de ştiinţă adventişti de ziua a şaptea de a înţelege lucrarea Creatorului prin intermediul metodologiilor specifice disciplinelor lor.
  9. Recunoaștem eforturile depuse de teologii adventişti de ziua a şaptea pentru a explora şi a clarifica conţinutul revelaţiei.
  10. Recunoaștem lucrarea fundamentală de slujire a tinerilor și copiilor Bisericii, întreprinsă de educatorii adventişti de ziua a şaptea.
  11. Reafirmăm misiunea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea identificată în Apocalipsa 14:6,7, care include un apel la venerarea lui Dumnezeu în calitate de Creator al tuturor lucrurilor.

Recomandări

Comitetul de organizare al conferinţelor mondiale despre credinţă şi știinţă recomandă:

  1. Pentru a răspunde la ceea ce unii interpretează ca fiind o lipsă de claritate în cea de-a şasea credinţă fundamentală a adventiştilor de ziua a şaptea cu privire la înţelegerea istorică a Genezei, aceasta trebuie formulată și mai explicit.
  2. Încurajarea conducătorilor Bisericii de la toate nivelurile să evalueze şi să monitorizeze eficienţa cu care sistemele şi programele Bisericii reuşesc să le transmită tinerilor, inclusiv celor care frecventează şcoli neadventiste, o înţelegere biblică despre origini şi să îi ajute să conştientizeze provocările cu care se pot confrunta cu privire la această înţelegere.
  3. Oferirea oportunităţilor de dialog interdisciplinar şi cercetare, într-un mediu sigur, oamenilor de ştiinţă adventişti de ziua a şaptea din toată lumea.

Concluzie

Biblia începe cu relatarea creaţiei și se încheie cu relatarea recreării lumii. Tot ceea ce s-a pierdut prin căderea primilor noştri părinţi este restaurat. Cel care la început a făcut toate lucrurile prin Cuvântul gurii Sale încheie lupta îndelungată cu păcatul, răul şi moartea într-un mod triumfător şi glorios. El este Cel care a trăit printre noi şi a murit în locul nostru pe Calvar. După cum fiinţele cereşti au cântat de bucurie la crearea lumii, cei răscumpăraţi de pe Pământ proclamă: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!… Vrednic este Mielul care a fost junghiat…” (Apocalipsa 4:11; 5:12).

Acest document, pregătit de Comitetul de organizare al Conferinţelor Mondiale pentru Credinţă şi Ştiinţă care au avut loc între anii 2002 și 2004, a fost prezentat şi primit de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale în cadrul consiliului anual din data de 11 octombrie 2004, desfăşurat în Silver Spring, Maryland, Statele Unite ale Americii.