Noutăți

Info Adventist

Misiune prin joc

Un teren acoperit cu nisip și pietriș în apropierea bisericii, o minge, jocuri de societate, o boxă în care se aud melodii religioase și dorința de a vorbi despre dragostea lui Iisus: acestea sunt căile prin care Cledevaldo Paixão a stârnit interesul locuitorilor unui cartier al localității Cuiabá, din statul brazilian Mato Grosso, încă din anul 2013.

Paixão a trăit în cartier timp îndelungat, și era trist deoarece erau mulți tineri, însă doar câțiva auziseră despre dragostea lui Dumnezeu. Pentru a schimba lucrurile, a decis să folosească singurele resurse pe care le avea la dispoziție: prietenia și dispoziția sa de a-L prezenta pe Dumnezeu.

El a observat că în comunitate existau puține opțiuni pentru petrecerea timpului liber, așa că locuitorii s-au bucurat de oferta de jocuri. Părinții au început să vină cu copiii, iar în scurt timp, un grup important de oameni a început să se întâlnească duminica după-amiază. Era începutul proiectului Misiune prin joc.

„Am început prin a invita pe toată lumea să se roage înainte de a începe și când încheiam întâlnirea, după ce jucam fotbal sau volei sau desfășuram orice altă activitate”, a declarat Paixão, „iar în cadrul primelor întâlniri am făcut cunoscute regulile: înjurăturile și certurile sunt interzise.” În plus, „la finalul activităților am început să îi invit pe participanți să rămână la o întâlnire în biserica adventistă învecinată.”

Ca urmare a anilor în care Paixão a organiza întâlniri în cadrul cărora tinerii s-au distrat și au legat prietenii, au apărut și ucenicii, formându-se un mic grup, iar cel puțin șapte persoane au studiat Biblia și au fost botezate.

„Întotdeauna am crezut că fără prietenie nu există creștinism”, a spus Paixão. „Cred, de asemenea, că pentru a ne face prieteni trebuie să respectăm stilul de viață al oamenilor chiar dacă nu suntem de acord cu alegerile lor.

Paixão a explicat că atunci când cineva venea cu berea sau cu pachetul de țigări, de exemplu, îi explica de ce acele întâlniri erau diferite și de ce nu aveau nevoie de alcool și țigări. „De obicei, persoana respectivă revenea duminica următoare cu mâna goală”, a adăugat Paixão.

Un tată în credință

Raysllan Costa trăise timp îndelungat în cartier când a aflat despre inițiativa lui Paixão și a decis să participe.

„Îmi amintesc că era anul 2015, iar eu aveam 15 ani și nu mă interesa deloc religia”, își amintește Costa.

El spune că pe vremea aceea era foarte timid, fiindu-i foarte greu să se împrietenească cu alți oameni, și că încercase deja alcoolul.

„Însă m-am simțit binevenit în mijlocul acelor oameni care mi-au arătat cât de fericiți erau să Îi slujească lui Dumnezeu”, a declarat Costa. „Am fost impresionat de competiția amicală și de faptul că nu se certau atunci când jucau diferite sporturi.”

Costa spune că Paixão l-a inspirat.

„Era prietenos și charismatic, iar în cele din urmă mi-am învins timiditatea și, înainte de a-mi da seama, îi ceream sfatul”, își amintește Costa. „Când mă simțeam pierdut, îmi spunea: «Nu renunța la Dumnezeu. Roagă-te, citește Biblia, iar dacă ai nevoie de o persoană cu care să vorbești, poți veni la mine.»”

Costa a început să studieze Biblia, iar după aproximativ un an a fost botezat, iar Paixão își amintește cum, după ceremonia de botez, mama lui Costa i-a luat mâna și, privindu-l în ochi i-a spus: „Ești responsabil de acest nou început a fiului meu!”

Anii au trecut, dar cei doi ai păstrat legătura, declară Costa.

„Mi-a fost alături în momentele dificile și m-a susținut în cele importante precum acela în care am predicat pentru prima dată”, adaugă Costa. „Cu el am învățat că prietenia este mai mult decât o metodă de a face ucenici – este un dar.”

Costa a concluzionat că importanța lui Paixão în viața lui nu poate fi supraestimată: „Cledevaldo este foarte important pentru mine. Este tatăl meu în credință!”

Sursa: Adventist Review