Noutăți

Info Adventist

Mărturia tăcută a unei gărzi personale contribuie la convertirea comandantului său

Cum a devenit un ofițer de armată prezbiter într-o biserică adventistă

Una dintre cele mai elocvente provocări cu care se poate confrunta un creștin în vreme de război este aceea de a rămâne credincios principiilor biblice în timpul efectuării serviciului militar. Iar provocarea este și mai specială atunci când acesta face parte dintr-o armată de gherilă. Într-o astfel de situație s-a aflat Abraão, un tânăr din Angola, cunoscut și ca 24.

Totuși, el a rămas credincios principiilor lui.

În 1993, pe când avea doar 17 ani, Abraão a fost recrutat în armată. El a fost trimis în orașul Huambo, Angola, care era sub ocupația Uniunii Naționale pentru Independența Totală a Angolei (UNITA). După ce și-a terminat stagiul de pregătire, acest tânăr a fost repartizat în unitatea antitanc a Forțelor Armate de Eliberare a Angolei (FALA). Aceasta era o aripă armată a UNITA, unul dintre cele mai mari partide politice din acea țară africană.

La sosire, 24 a fost numit garda personală a comandantului Tito Carlos Lineha. Întrucât se afla într-o tabără militară cu provocările ei specifice și, în plus, era adventist de ziua a șaptea, situația tânărului a fost una problematică. Agentul 24 a devenit ținta batjocurilor celor din jur pentru că nu mânca porc și refuza să muncească sâmbăta, care reprezintă Sabatul biblic.

Tânărul adventist nu s-a lăsat afectat de batjocura celorlalți. Hotărât să fie „credincios până la moarte”, el și-a trăit viața așa cum o făcuse înainte de a fi recrutat, rămânând credincios valorilor care îi fuseseră transmise din fragedă copilărie. Purtarea lui Abraão nu a rămas neobservată și, în cele din urmă, și-a câștigat respectul din partea colegilor.

În acea vreme, el nu și-a dat seama că devenise „o predică vie” pentru colegii și șeful lui. Fără să comenteze, comandatul Lineha a urmărit felul în care își trăia viața Abraão.

Un episod anume a lăsat o impresie puternică asupra lui Lineha. El a trebuit să plece pentru un an în Franța. Înainte de plecare, i-a încredințat lui 24 câteva obiecte personale, printre care niște bani și o pastă de dinți. La întoarcerea sa, Lineha a fost surprins să găsească totul așa cum lăsase. Inclusiv pasta de dinți rămăsese neatinsă. Aceste detalii mici au marcat pentru ofițer începutul unei frământări lăuntrice, care a dus ulterior la convertirea sa.

„Ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că, după atâtea luni de lipsă, am găsit banii și pasta de dinți intacte”, mărturisește Lineha. „Am simțit dorința de a mă alătura bisericii lui 24.” Din acea zi, Lineha a început să-i acorde lui 24 mai multă libertate și să-l trateze altfel. La sfârșitul războiului, în 2002, cei doi s-au despărțit.

Câțiva ani mai târziu, cineva l-a invitat pe Lineha la o conferință biblică. „Am participat cu plăcere, pentru că era biserica lui 24”, remarcă el. În septembrie 2009, Lineha a primit botezul în Biserica Adventistă, dar timp de mulți ani a pierdut legătură cu fosta lui gardă personală. S-au reîntâlnit într-un final, în 2020.

„M-am dus să-l văd. Am vrut să-mi cer iertare pentru eventuale rele tratamente pe care le-a suferit sub comanda mea.”

În prezent, Lineha este prim-prezbiter al bisericii Philadelphia, una dintre cele mai importante trei biserici adventiste din Menongue. Ca urmare a lucrării sale, patru persoane L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitor personal. „Acum vreau să iau parte la împărtășirea cu alții a acestei solii”, mărturisește el.

Sursa: Adventist Review