Declarații oficiale

Ghiduri

Hărțuirea sexuală – Ghid

1. Conduita personală. Angajații organizațiilor adventiste trebuie să fie exemple vii ale unei vieți asemenea vieții lui Hristos și ar trebui să evite tot ceea ce pare a fi rău. Ei nu ar trebui să adopte nici măcar pentru o clipă un comportament sexual dăunător față de ei înșiși sau față de alții sau care aruncă o umbră asupra dedicării lor pentru o viață creștină.

2. Respect reciproc. Angajații ar trebui să se respecte și să se susțină reciproc. Ei nu ar trebui să fie puși vreodată într-o situație în care să fie făcuți de râs sau nerespectați sau hărțuiți din cauza aluziilor cu tentă sexuală. A face acest lucru ar fi o încălcare a legii lui Dumnezeu și a legilor civile care protejează drepturile angajatului.

3. Definiție: Hărțuirea sexuală include, dar nu este limitată la:

a. Avansuri sexuale nedorite, solicitări de favoruri sexuale și comportamente verbale sau fizice cu caracter sexual care au efecte asupra statutului de angajat al unei persoane. Aceste avansuri reprezintă hărțuiri sexuale în cazurile în care:

1. Supunerea la o astfel de conduită se face fie explicit, fie implicit, ca termen sau condiție a angajării.
2. Supunerea la o astfel de conduită sau respingerea ei de către o persoană este folosită ca punct de plecare pentru luarea unei decizii cu privire la calitatea de angajat care o afectează pe aceasta.
3. O astfel de conduită are ca scop sau ca efect afectarea nejustificată a performanței unei persoane sau creează un mediu de lucru intimidant, ostil sau ofensator.
4. Amenințările sau sugestiile potrivit cărora locul de muncă, posibilitățile de promovare, salariul individului etc. depind de supunerea la solicitările de natură sexuală sau de tolerarea hărțuirii.

b. Comentarii nedorite cu tentă sexuală (glume, tachinări etc.).
c. Orice presiune sau solicitare subtilă de activități sexuale.
d. Atingerea nenecesară a unei persoane (de exemplu, mângâierea, ciupirea, îmbrățișarea, frecarea repetată de corpul unei alte persoane etc.).
e. Solicitarea de favoruri sexuale.

4. Mediul de lucru: Organizațiile adventiste trebuie să își informeze angajații că hărțuirea sexuală la locul de muncă nu este tolerată. Se așteaptă ca toți angajații să evite orice conduită care ar putea fi considerată hărțuire sexuală față de un alt angajat. Fiecare organizație trebuie să desemneze un bărbat și o femeie care pot primi reclamațiile.

5. Raportarea incidentelor. Dacă un angajat este victima hărțuirii sexuale din partea superiorilor, a celorlalți angajați, a clienților sau a colaboratorilor externi, trebuie să urmeze fără întârziere următorii pași:

a. Să facă clar faptul că un astfel de comportament este ofensiv;
b. Să raporteze incidentul persoanei desemnate în cazul fiecărei organizații. Dacă este posibil, reclamația să fie făcută în scris.
c. Persoana desemnată pentru a primi reclamațiile trebuie să trateze problema cu seriozitate și obiectivitate, iar cel care depune plângerea va fi sfătuit să păstreze confidențialitatea, din cauza caracterului ei delicat. Persoana care primește declarația va păstra, de asemenea, confidențialitatea cu privire la informațiile primite, cu excepția persoanelor implicate în cercetarea cazului și luarea măsurilor necesare.

6. Sesizări ale terților. Toți angajații care sunt conștienți de cazuri de posibilă hărțuire sexuală la locul de muncă trebuie să le raporteze persoanei responsabile pentru a fi investigate.

7. Investigația. Reclamațiile de hărțuire sexuală vor fi investigate prompt. Deciziile se bazează pe fapte, pentru fiecare caz în parte. Pentru a stabili dacă o anumită conduită constituie hărțuire sexuală, supervizorul sau persoana desemnată în mod oficial examinează cazul în ansamblu și totalitatea circumstanțelor precum natura abaterilor sexuale și contextul în care a avut loc presupusul incident.

8. Măsuri. Dacă se constată că este vorba despre un caz de hărțuire sexuală, reprezentanții organizației vor lua măsuri disciplinare prompte. În funcție de gravitatea faptei, măsurile disciplinare pot varia de la un avertisment scris, a cărui copie este păstrată în dosarul de personal al vinovatului, până la concedierea imediată.

Acest ghid a fost adoptat în data de 6 octombrie 1988, în cadrul sesiunii consiliului anual al Comitetului Executiv al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, desfășurat în Nairobi, Kenya.