Declarații oficiale

Ghiduri

Ghidul cu privire la avort

Instrucțiuni

În numeroase societăți contemporane au izbucnit conflicte cu privire la caracterul moral al practicării avortului.1 Astfel de conflicte au afectat și numeroși creștini care doresc să accepte responsabilitatea de a proteja viața umană încă din stadiul prenatal, în timp ce protejează și libertatea personală a femeilor. În încercarea de a respecta principiile Scripturii și de a oferi călăuzire morală respectând, în același timp, conștiința personală, a devenit evidentă nevoia unui ghid pentru a ști cum să acționăm în astfel de cazuri. Credincioșii adventiști de ziua a șaptea doresc să se raporteze la problema avortului astfel încât poziția lor să reflecte credința lor în Dumnezeu—cel care a creat și susține viața—, libertatea și responsabilitatea creștină. Deși între credincioșii adventiști de ziua a șaptea există diferențe de opinie cu privire la problema avortului, în continuare încercăm să formulăm o serie de linii directoare cu privire la anumite principii și probleme ce pot apărea. Liniile directoare au la bază principii biblice ample, prezentate la finalul documentului pentru a putea fi studiate.2

1) Viața umană aflată în stadiul prenatal este un minunat dar din partea lui Dumnezeu. Idealul lui Dumnezeu pentru ființele umane afirmă caracterul sfânt al vieții umane, creată după chipul lui Dumnezeu, și impune respect pentru viață în stadiul prenatal. Cu toate acestea, deciziile cu privire la viață trebuie luate în contextul unei lumi căzute. Avortul nu este niciodată o acțiune ale cărei consecințe morale sunt lipsite de importanță. Astfel, viața din acest stadiu prenatal nu trebuie distrusă ca și cum ar fi de puțină importanță. Ar trebui să se apeleze la avort doar în cazuri foarte grave.

2) Avortul este una dintre dilemele tragice ale căderii umane. Biserica ar trebui să îi susțină cu bunăvoință pe cei care trebuie să ia o decizie cu privire la un avort. Atitudinile de condamnare sunt incompatibile cu cei care au acceptat Evanghelia. Creștinilor li se cere să devină o comunitate de credință iubitoare, preocupată de bunăstarea aproapelui, care îi ajută pe cei aflați în situații de criză în timp ce iau în considerare posibilele alternative.

3) Biserica, o comunitate de susținere, ar trebui să își exprime angajamentul de a prețui viața umană în moduri practice, tangibile. Printre acestea ar trebui să se numere:

  1. consolidarea relațiilor de familie;
  2. educarea persoanelor de ambele genuri cu privire la principiile creștine ale sexualității umane;
  3. sublinierea faptului că responsabilitatea pentru planificarea familială revine atât bărbatului, cât și femeii;
  4. tragerea amândurora la răspundere pentru consecințele comportamentelor incompatibile cu principiile creștine;
  5. crearea unui climat sigur, deschis discuțiilor cu privire la probleme de natură morală asociate avortului;
  6. susținerea și asistarea femeilor care aleg să ducă la termen sarcini nedorite;
  7. încurajarea și asistarea taților pentru a se implica în mod responsabil în creșterea copiilor lor.

De asemenea, Biserica ar trebui să se implice în diminuarea factorilor sociali, economici și psihologici care se adaugă avortului, în timp ce le poartă de grijă celor care suferă consecințele propriilor decizii cu privire la această problemă, păstrând în minte lucrarea de răscumpărare care se face pentru ei.

4) Biserica nu servește drept conștiință pentru indivizi; cu toate acestea, ea ar trebui să ofere călăuzire în probleme de natură morală. Biserica nu tolerează avorturile dacă se recurge la acestea din motive precum folosirea lor ca metodă contraceptivă, alegerea genului pruncului sau comoditate. Cu toate acestea, uneori femeile se pot confrunta cu circumstanțe excepționale care prezintă dileme serioase de natură morală sau medicală precum amenințarea vieții femeii însărcinate, punerea în pericol a sănătății ei, malformații congenitale severe diagnosticate la făt sau sarcina rezultată ca urmare a unui viol sau incest. Decizia finală cu privire la întreruperea sau ducerea sarcinii la termen ar trebui luată de femeia însărcinată, după consultarea specialiștilor. Decizia ei ar trebui să se bazeze pe informații corecte, pe principii biblice și pe călăuzirea Duhului Sfânt. În plus, cel mai bine ar fi ca aceste decizii să fie luate în sânul unei familii sănătoase.

5) Creștinii recunosc caracterul prioritar al responsabilității lor față de Dumnezeu. Ei caută să găsească un echilibru între exercitarea libertății personale și responsabilitatea lor față de comunitatea de credință, societatea mai largă și legile ei. Aceștia iau deciziile mai degrabă în conformitate cu Scriptura și legile lui Dumnezeu decât cu normele societății. Astfel, orice încercare de a obliga femeile să ducă la termen sau să întrerupă o sarcină ar trebui împiedicată, fiind o încălcare a libertății lor personale.

6) Instituțiilor Bisericii ar trebui să li se furnizeze linii directoare pentru a-și dezvolta propriile reguli interne în armonie cu această declarație. Persoanelor care se opun avortului din considerente de natură religioasă sau etică nu ar trebui să li se ceară să ia parte la realizarea acestuia.

7) Membrii Bisericii ar trebui încurajați să se implice în analizarea responsabilităților morale care le revin în ceea ce privește avortul, în lumina învățăturilor Scripturii.

Principii pentru o perspectivă creștină asupra vieții

Introducere

„Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). În Hristos avem făgăduința vieții veșnice, însă, deoarece omul este muritor, ființele umane se confruntă cu probleme dificile în ce privește viața și moartea. Următoarele principii se referă la persoană în totalitatea sa (trup, suflet și duh), un întreg indivizibil (Geneza 2:7; 1 Tesaloniceni 5:23).

Viața: darul de preț primit de la Dumnezeu

1) Isus este Sursa, Dătătorul și Susținătorul vieții (Faptele Apostolilor 17:25,28; Iov 33:4; Geneza 1:30, 2:7; Psalmii 36:9; Ioan 1:3-4).

2) Viața umană are o valoare nemăsurată deoarece ființele umane, deși căzute, sunt create după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27; Romani 3:23; 1 Ioan 2:2; 1 Ioan 3:2; Ioan 1:29; 1 Petru 1:18,19).

3) Dumnezeu prețuiește viața omului nu datorită realizărilor sau contribuțiilor umane, ci pentru că suntem creația lui Dumnezeu și obiectul dragostei sale răscumpărătoare (Romani 5:6,8; Efeseni 2:2-6; 1 Timotei 1:15; Tit 3:4-5; Matei 5:43-48; Efeseni 2:4-9; Ioan 1:3,

Viața: răspunsul nostru la darul lui Dumnezeu

4) Oricât de valoroasă ar fi, viața omului nu este nici singura preocupare, nici preocuparea supremă. Jertfa de sine, în credincioșie față de Dumnezeu și principiile Sale, ar putea avea prioritate asupra vieții în sine (Apocalipsa 12:11; 1 Corinteni 13).

5) Dumnezeu cere protejarea vieții umane și cere umanității să își asume răspunderea pentru distrugerea ei (Exodul 20:13; Apocalipsa 21:8; Exodul 23:7; Deuteronom 24:16; Proverbe 6:16-17; Ieremia 7:3-34; Mica 6:7; Geneza 9:5-6).

6) Dumnezeu este preocupat în mod deosebit de protejarea celor slabi, a celor lipsiți de apărare și a celor asupriți (Psalmii 82:3-4; Iacov 1:27; Mica 6:8; Faptele Apostolilor 20:35; Proverbe 24:11-12; Luca 1:52-54).
7
) Dragostea creștină (agape) constă în dedicarea vieților noastre pentru îmbunătățirea vieților altora. Dragostea respectă, de asemenea, demnitatea personală și nu tolerează oprimarea unei persoane pentru a susține comportamentul abuziv al alteia (Matei 16:21; Filipeni 2:1-11; 1 Ioan 3:16; 1 Ioan 4:8-11; Matei 22:39; Ioan 18:22-23; Ioan 13:34).
8
) Comunitatea de credincioși este chemată să demonstreze dragostea creștină în moduri tangibile, practice și reale. Dumnezeu ne cheamă să restaurăm cu blândețe ceea ce a fost deteriorat (Galateni 6:1-2; 1 Ioan 3:17-18; Matei 1:23; Filipeni 2:1-11; Ioan 8:2-11; Romani 8:1-14; Matei 7:1-2, 12:20; Isaia 40:42, 62:2-4).

Viața: Dreptul și responsabilitatea de a decide ne aparțin

9) Dumnezeu îi oferă omului libertatea de alegere, chiar dacă duce la abuz și la consecințe tragice. Pentru că nu a fost dispus să îi impună umanității ascultarea, a fost nevoie de sacrificiul Fiului Său. El ne cere să folosim darurile primite de la El în concordanță cu voia Sa, iar la final ne va judeca pentru folosirea lor greșită (Deuteronom 30:19-20; Geneza 3; 1 Petru 2:24; Romani 3:5-6, 6:1-2; Galateni 5:13).

10) Dumnezeu ne cheamă pe fiecare în parte să luăm decizii morale și să cercetăm scripturile pentru a descoperi principiile biblice care stau la baza unor asemenea decizii (Ioan 5:39; Faptele Apostolilor 17:11; 1 Petru 2:9; Romani 7:13-25).

11) Cel mai bine este ca deciziile cu privire la viața omenească, de la început până la sfârșit, să fie luate în sânul unei familii sănătoase, cu susținerea comunității de credință (Exodul 20:12; Efeseni 5:6).

12) Deciziile omenești ar trebui să aibă întotdeauna în vedere cunoașterea și împlinirea voii lui Dumnezeu (Romani 12:2; Efeseni 6:6; Luca 22:42).

1Avortul, așa cum este înțeles în cadrul acestui ghid, este definit ca fiind orice acțiune întreprinsă cu scopul de a pune capăt unei sarcini deja existente. Acesta este diferit de contracepție, care are ca scop prevenirea sarcinii. Acest document are în centru problema avortului.
2 Perspectiva fundamentală a acestor linii directoare provine dintr-un studiu amplu al Scripturii, după cum se arată în documentul „Principii pentru o perspectivă creștină asupra vieții umane”, inclus la finalul acestui ghid.
________________________________________
Această declaraţie a fost votată în data de 12 octombrie 1992 în cadrul consiliul anual al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, desfășurat în Silver Spring, Maryland, Statele Unite ale Americii.