Declarații oficiale

Ghiduri

Ghid cu privire la relațiile dintre angajat și angajator

Introducere

Membrii, entitățile și instituțiile adventiste de ziua a șaptea se regăsesc în majoritatea sistemelor politice și juridice ale lumii. Din când în când, membrii și administratorii Bisericii cer sfaturi cu privire la modul în care creștinii ar trebui să răspundă solicitărilor sau cererilor adresate de angajatori, organizații și guverne. Dată fiind diversitatea contextelor politice, juridice și culturale, ne este imposibil să formulăm recomandări specifice care să se aplice în fiecare loc în parte. Cu toate acestea, principiile biblice și valorile spirituale oferă o bază comună.

Istoria relațiilor angajator-angajat mărturisește cu privire la excesele și limitările spre care sunt înclinate instituțiile și organizațiile omenești. Industrializarea societăților a adus schimbări majore în modul de organizare, administrare și realizare a muncii. Breslele sau asociațiile de meșteșugari au cedat locul sindicatelor, care negociază în numele colectivului de angajați. Relațiile dintre sindicate și angajatori variază de la relații marcate de opoziție la cele marcate de colaborare.

În prezent, mediul de lucru este influențat de numeroase forțe: sisteme politice, legislație și politici comerciale, economie, tehnologie, sindicate și organizații profesionale. Acestea îndeplinesc funcții de reglementare a industriei și de acordare a dreptului de liberă practică, de definire a muncii, de susținere și reprezentare a angajaților, de înregistrare a celor mai bune practici și de examinare detaliată a conduitei etice. Mulțimea organizațiilor și funcțiilor sfidează generalizările. Prin urmare, este importantă identificarea și reiterarea principiilor și valorilor generale care reprezintă fundamentul creștin pentru abordarea problemelor specifice de la locul de muncă.

Perspectiva adventistă de ziua a șaptea cu privire la relațiile dintre angajat și angajator are la bază învățături și relatări biblice, în special pe cele referitoare la creație, la păcat și efectele sale asupra persoanelor și comunităților, la mântuirea oferită prin Isus Hristos și la restaurarea finală a armoniei și ordinii perfecte din univers. Scriptura susține și echilibrează valoarea indivizilor cu importanța și binele societății în ansamblu.

Sfaturile lui Ellen White cu privire la relațiile dintre angajat și angajator au la bază contextul istoric al vremii sale și o perspectivă profetică cu privire la condițiile sociale și economice din viitor. Aceasta a transmis avertizări severe cu privire la practicile sindicatelor din zilele ei, adoptând o poziție clară împotriva oricărei forme de control asupra conștiinței indivizilor sau a oricărei intruziuni în misiunea Bisericii. Unii ar putea afirma că situația este foarte diferită în zilele noastre. Cu cât este mai diferită situația, cu atât avem mai mare nevoie de discernământ în identificarea și aplicarea principiilor care au stat la baza sfaturilor ei.

Principii și valori

1. Ființele umane, deși au fost afectate de păcat, încă mai poartă chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:26-27). Astfel, toți oamenii trebuie tratați cu respect și echitate. Libertatea de a exercita o judecată morală și etică reprezintă un ingredient esențial al demnității persoanei.

2. În ce privește un creștin, stăpânirea lui Isus Hristos penetrează întreaga viață – atitudinile, acțiunile și relațiile sale (Isaia 8:13; Matei 6:24; Faptele Apostolilor 5:29; Coloseni 3:23-24). Alte surse de autoritate sunt subordonate autorității lui Hristos, iar dacă nu sunt complementare cu aceasta, nu sunt considerate a fi nici sigure, nici de încredere.

„Lumea să nu fie criteriul nostru. Lăsați-L pe Domnul să lucreze, lăsați să se audă vocea Sa” (Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, pag. 463).

„«Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta» și «pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» Aceste cuvinte însumează întreaga datorie a omului. Ele presupun consacrarea întregii ființe – a trupului, sufletului și spiritului – în slujba lui Dumnezeu. Cum pot oamenii să împlinească aceste cuvinte și în același timp să își ia angajamentul de a susține măsuri care îl privează pe aproapele lor de libertatea de acțiune? Și cum pot oamenii să împlinească aceste cuvinte și să colaboreze pentru a jefui clasele mai sărace de avantajele lor, împiedicâdu-i să cumpere și să vândă dacă nu îndeplinesc anumite condiții?” (Ellen G. White, Scrisoarea 26, 1930)

3. Mediul de lucru ar trebui să fie caracterizat de o atmosferă de slujire și respect reciproc. Relațiile marcate de opoziție între angajați și angajator, născute din suspiciune, urmărirea propriilor interese și rivalitate înjosește demnitatea indivizilor și ignoră interesele și nevoile societății (Iacov 5:1-6).

4. Locul de muncă nu ar trebui să dezumanizeze oamenii. Angajații ar trebui să aibă acces la un proces de consultare și discuții autentice cu privire la problemele care le afectează munca și desfășurarea activității afacerii sau intreprinderii care îi angajează pentru talentele și abilitățile lor (1 Regi 12:6-7; Marcu 10:42-45; Filipeni 2:3-8).

5. Creștinii nu ar trebui să facă apel la violență, constrângeri sau orice alte metode incompatibile cu idealurile creștine, pe care să le folosească ca instrumente în atingerea obiectivelor sociale sau economice. Aceștia nu ar trebui nici să susțină organizațiile sau angajatorii care apelează la astfel de acțiuni (2 Corinteni 6:14-18; 10:3).

6. Angajatorii adventiști de ziua a șaptea ar trebui să susțină și să practice libertatea de conștiință, salarizarea și condițiile de muncă echitabile, egalitatea de șanse, dreptatea și echitatea față de toți (Luca 10:27).

7. Autonomia și integritatea spirituală a entităților bisericii includ libertatea de a promova și de a menține principiile și practicile religioase de bază precum respectarea Sabatului, libertatea de a formula regulamente de ordine interioară în armonie cu obiectivele Bisericii și cu libertatea de a angaja doar acele persoane care susțin învățăturile și obiectivele Bisericii.

8. Pentru a-și îndeplini misiunea încredințată de Dumnezeu, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea nu se aliază și nu susține organizațiile politice. Membrii bisericii sunt îndemnați să își păstreze și să își protejeze libertatea și independența de alianțe care pot compromite valorile și mărturia creștină.

„Noi trebuie să folosim acum toate puterile cu care am fost înzestrați pentru a face cunoscută lumii ultima solie de avertizare. În lucrarea aceasta noi trebuie să ne păstrăm individualitatea. Nu trebuie să ne unim cu societăți secrete sau cu uniuni muncitorești. Noi trebuie să fim liberi în Dumnezeu, privind pururea la Hristos pentru a primi învățătură. Toate mișcările noastre trebuie făcute cu înțelegerea însemnătății lucrării ce trebuie făcute pentru Dumnezeu” (Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pag. 84).

9. Adventiștii de ziua a șaptea recunosc nevoia de guverne și, prin urmare, încearcă să fie cetățeni care susțin legea și ordinea. Contextele sociale și juridice variază foarte mult în diferite părți ale lumii, iar libertățile civile și religioase nu există în aceeași măsură în toate regiunile lumii. Din aceste motive, diviziunile Conferinței Generale pot aproba regulamente care să reflecte principiile spirituale enunțate aici, în lumina realităților și practicilor legale, politice și culturale din zona lor. Acestea sunt încurajate să ofere sfaturi care să susțină deciziile bazate pe principii care protejează integritatea mărturiei și misiunii Bisericii. (Printre exemplele actuale de declarații aprobate la nivelul diviziunilor se numără Statutul de organizare al Diviziunii Nord-americane – HR30 – și Declarația Comitetului Executiv al Diviziunii Pacificului de Sud, „Adventiștii de ziua a șaptea și sindicatele”, din data de 22 mai 2003.)

Această declarație a fost votată în data de 14 octombrie, în cadrul sesiunii consiliului anual al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, desfășurate în Silver Spring, Maryland, Statele Unite ale Americii.