Noutăți

Info Adventist

După 60 de ani de viață a băut pentru prima dată apă potabilă

Anul 2020 trebuia să fie un an important pentru „Maranatha Volunteers International” din Kenya. Organizația planificase să construiască 100 de „Biserici One-Day”, să sape 10 fântâni, să clădească școli și să mobilizeze patru grupuri de voluntari care să slujească în țară.

Însă, în martie, când COVID-19 a devenit pandemie, părea natural ca așteptările să fie coborâte. Toate călătoriile în și din Kenya au fost oprite pe o perioadă nedeterminată și toate proiectele de voluntariat programate au fost anulate. Capitala Nairobi, acolo unde erau birourile organizației, se afla în întregime în carantină.

Din fericire, în zonele rurale ale Kenyei, Maranatha a putut continua să lucreze la anumite proiecte. O echipă a terminat de construit și amenajat campusul Școlii Adventiste din Kiutine. La „Kajiado Adventist School and Rescue Center”, o altă echipă au continuat să lucreze la expansiunea campusului. În ambele locații, studenții au fost trimiși acasă și echipele au putut locui în campus.

Dar construcția „Bisericilor One-Day” și săparea de fântâni s-a oprit. Acest lucru a durat până în mai, când Kenya a început puțin câte puțin să se deschidă. Restricțiile au rămas în câteva zone, dar Maranatha a căutat regiuni în care călătoriile erau permise. Un astfel de loc a fost o zonă izolată din Kenya Centrală, la est de Nairobi, numită Ukambani. Prezența adventistă în acel areal geografic este mică, fiind o zonă de lucru pentru Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Echipa construise acolo 20 de biserici înainte de începutul anului 2020. Totuși, planurile pentru Ukambani erau mult mai mari.

„Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din Kenya avea Ukambani pe lista ei mult timp, primind cereri de la localnici pentru săparea de fântâni în zonă”, a spus Kyle Fiess, vicepreședinte al proiectelor de voluntariat. „Răspunsul era că încă nu ajunsesem acolo. Anul acesta începusem bisericile , dar nu am putut începe fântânile înainte de apariția COVID-19.”

În mai, totul s-a schimbat. „Din punct de vedere geografic, din locul unde era echipa puteam ajunge în Ukambani fără să trecem prin zonele cu restricții. Locația era accesibilă”, a spus Fiess. „Am dus echipamentele acolo pentru a începe procesul de săpare și am rămas. A mers foarte bine.”

Maranatha a reînceput eforturile pentru „Biserica One-Day” din Ukambani, construind încă 61 de clădiri în zonă în următoarele câteva luni. Bisericile și apa potabilă au adus o undă de binecuvântări peste comunitatea din Ukambani. Ron Kedas, directorul Maranatha în zona Kenyei, a spus că mulțumirile au fost multe. În timpul unei călătorii recente, Kedas a fost sufocat de cadourile primite din partea satelor în care Maranatha lucrase.

„Cred că nu am mai văzut acest tip de mulțumire în zonele în care am lucrat întreaga mea viață. Într-o călătorie am primit șapte capre și 12 găini”, își amintește cu uimire Kedas. El povestește despre un sat unde credincioșii au așteptat ore pentru a-l întâlni și a-i mulțumi. Într-un alt loc, acolo unde Maranatha săpase o fântână, un om s-a apropiat de Kedas pentru a-și exprima mulțumirea.

„El a spus: <<Am 60 de ani și pentru prima dată în viața mea am băut apă potabilă dintr-o fântână>>”, își amintește cu uimire Kedas.

În Matu, Maranatha a construit o biserică la o școală de protecție a graniței unde sunt câțiva adventiști. Când Kedas a vizitat campusul, unul dintre ofițeri a venit pentru a-l întâmpina.

„M-a salutat. Cred că a fost [un gest] pentru a-și arăta aprecierea”, a spus Kedas. Ofițerul i-a mai spus lui Kedas că era recunoscător pentru biserica din campus, unde angajații puteau să vină de la situațiile stresante de la graniță pentru a se alătura comunității religioase.

Lucrarea din Ukambani, împreună cu cea din alte locații, a dus la împlinirea scopului celor de la Maranatha, fiind construite 100 de „Biserici One-Day” până în noiembrie 2020. Echipele au săpat și 44 de fântâni, trecând peste preconizarea inițială.

Pe lângă extinderea campusurilor școlilor din Kajiado și Kuitine, echipa de la Maranatha a finalizat câteva clase la Chumviere, un oraș lângă Isiolo din divizia Meru. Proiectul fusese programat să fie terminat în martie 2020.

„În afară de reducerea numărului de voluntari, nu cred că virusul COVID-19 ne-a încetinit”, a spus Fiess. „Ce am putut face a fost peste așteptările pe care le-am avut pentru anul acesta.”

La finalul unui an memorabil pentru organizație și pentru lume, Fiess spune că privește mai departe. În 2021, Maranatha va începe cel de-al șaselea an în Kenya, lucru neobișnuit; Maranatha nu rămâne într-o țară mulți ani. Dar, a spus Fiess, „nevoia este foarte mare”, și impactul lucrării noastre este important, continuând să crească. Până acum, ne concentrăm pe Ukambani și pe Kajiado. Maranatha pregătește terenul pentru a fi săpate fântâni și în Ileret, un sat izolat lângă granița cu Etiopia. De asemenea, se vorbește de extinderea în Lodwar și Eldoret, ambele fiind zone care au nevoie foarte mare de ajutor. Există multă muncă de făcut, dar Fiess spune că nu este îngrijorat.

„Uitându-mă în urmă la cei 25 de ani pe care i-am petrecut aici, și la cei 50 de existență ai Maranatha, văd foarte clar cum Dumnezeu a condus”, a spus el. „Acest lucru îmi spune că este bine să nu știu ce se va întâmpla săptămâna viitoare în Kenya sau ce se va întâmpla luna viitoare în Peru. Atâta timp cât îi permitem lui Dumnezeu să ne conducă, și observăm și intrăm pe ușile pe care le deschide pentru noi, va fi bine. Este o lecție pe care am păstrat-o în inima mea.”

Sursă: