Noutăți

Info Adventist

Cum au devenit adventiștii creaționiști

Adventiștii și creația merg împreună ca „pâinea cu gem”, dar lucrurile nu au fost întotdeauna așa.

Versiunea mitică

Istoria despre cum am devenit o mișcare care a crezut în Biblie, dedicată venerării Creatorului și Mântuitorului nostru[1], are câteva denaturări surprinzătoare. Să începem cu abordarea unui mit simplist și fals în patru părți: (1) Creștinii au avut o înțelegere primitivă asupra originilor înainte ca Charles Darwin să publice teoria sa evoluționistă, în 1859; (2) În fața argumentelor științifice incontestabile ale lui Darwin, aproape toți creștinii au îmbrățișat evoluția și toți au crezut în evoluție până când (3) Ellen G. White a avut câteva viziuni care i-au determinat pe adventiști să respingă știința în favoarea relatării Genezei despre creație, și (4) această concepție greșită s-a răspândit la alte credințe printr-un om de știință adventist amator, pe nume George McCready Price.

O versiune mai solidă

Ca multe alte lucruri asociate teoriei evoluţiei a lui Darwin, acest mit particular este în tensiune cu istoria consemnată şi cu realitatea. În primul rând, este important să ne aducem aminte că, încă de pe vremea lui Hristos, credincioşii se ocupau cu teorii ale evoluţiei. De fapt, înainte să existe creştinii, erau larg răspândite teorii sofisticate ale evoluţiei, cum ar fi cea susţinută de poetul roman Titus Lucretius Carus.[2] În al doilea rând, teoria evoluţiei a lui Darwin a fost publicată în mijlocul dezbaterii asupra multiplelor teorii ale evoluției. În jurul acestei date, creștinii erau îngrijorați îndeosebi din cauza rasismului inerent, în mod fundamental, tuturor teoriilor evoluției umane. De exemplu, Frederick Douglass, marele militant pentru egalitatea rasială, a subliniat acest lucru când a denunțat evoluția cu cinci ani înainte ca Darwin să publice teoria sa evoluționistă:

„La o parte, deci, cu toată fantezia științifică care ar lega oamenii de maimuțe, care ar face ca lumea să creadă că umanitatea, în loc să se odihnească pe piedestalul său caracteristic – în mod glorios independent, este un fel de scară ajustabilă, făcând-o la o extremă soră cu urangutanul şi la cealaltă cu îngerii, toți ceilalți fiind intermediari!”[3]

Unde apar adventiştii în tot acest tablou? Amintiţi-vă că cei care așteptau cu nerăbdare a doua venire a lui Hristos constituiau un grup divers; nu par să fi avut o concepție comună despre creație. William Miller, a cărui interpretare profetică a aprins mișcarea adventă, susținea teoria an-epocă, în care fiecare zi literală, de 24 de ore, a creației prefigura 1000 de ani de istoria a umanității. El credea că această înțelegere susținea interpretarea sa profetică, prin care a conturat reîntoarcerea lui Isus în 1844.[4]

După Marea dezamăgire de la 1844, cei care s-au numit mai târziu adventiști de ziua a șaptea au continuat să se concentreze pe profeție și pe a doua venire, în special pe felul cum să se pregătească. Cele Zece Porunci au ocupat un loc central în gândirea despre pregătire, având porunca a patra chiar în centrul gândirii adventiste. Aceasta se reflectă chiar în primul periodic adventist de ziua a șaptea, Adevărul prezent (acum Adventist Review): primul număr cuprindea un articol intitulat „Sabatul săptămânal instituit la creație și nu la Sinai”. Accentul pus pe Porunci făcea conexiunea, în mod logic, cu creația.

La 1872, proaspăta denominațiune a adventiștilor de ziua a șaptea a publicat o „Declarație a principiilor fundamentale”,[5] care nu conținea un articol specific despre creație, dar recunoștea că Dumnezeu „a creat toate lucrurile” prin Isus. Creația biblică era mai mult sau mai puțin asumată, dar nu precizată ca atare. Alte denominațiuni, în special catolicii, făceau mai multe declarații directe în sprijinul creației, în special raportul biblic despre crearea omului din Geneza.[6]

Creaționismul în adventismul timpuriu

În primii 50 de ani ai Bisericii, a existat un număr de publicații care reflectau o înțelegere evoluționistă a naturii umane, împotriva căreia s-a pronunțat Frederick Douglass. Un exemplu șocant apare în 1866 în revista Advent Review and Sabbath Herald. Redactorul Uriah Smith declara că „linia de demarcație dintre rasa umană și rasa animală se pierde” și exemplifica cu anumite rase ca dovadă incontestabilă a acestei declarații.[7] Smith a scris aceasta în timp ce apăra însuflețit, dar greșit, slujirea profetică a lui Ellen White, nu ca un apărător al evoluției, deși făcea apel la „dovezile” care fuseseră furnizate de „știință” la acea vreme. Ca să-și susțină argumentul, s-a grăbit să îmbrățișeze și să susțină acceptarea unei perspective înrădăcinate mai degrabă în gândirea evoluționistă decât în crearea distinctă a oamenilor, găsită în relatarea biblică. Eroarea sa este clară, dar trebuie să ținem cont că, astăzi, putem să fim la fel de vulnerabili în fața acestui tip de greșeală ca și pionierii adventiști.

Meritul de a aduce, într-un mod mai accentuat, creaționismul biblic în atenția adventismului este acordat de cei mai mulți lui George McCready Price, deși Ellen White, cu mult înaintea lui, a fost foarte clară în privința acestui subiect. Price a fost un autor adventist, care a scris mult pe multe subiecte și a susținut ideile geologilor timpurii, care credeau că în urma potopului raportat în Geneza 6-8 a apărut coloana geologică. El a avut și idei proprii. Argumentele lui Price au fost înlocuite azi cu înțelegeri mai actuale, dar au continuat să influențeze alți lideri creștini, printre care Henry Morris și John Whitcomb. Acești colegi creștini au contribuit cu idei originale și expertiză profesională, influențând un larg grup de credincioși care se închină Dumnezeului Creator.[8]

Literatura contemporană nu susține nici ideea că Price a promovat pur și simplu ceea ce a scris Ellen White și nici pe aceea că a fost de sine stătător. Lucrarea Fundamentele – binecunoscuta serie de eseuri care stabilea că termenul „fundamentalism” descrie creștinismul autentic conservator – a fost scrisă chiar în perioada când Price a fost cel mai activ, în prima jumătate a secolului al XX-lea. Autorii acestor eseuri aveau diverse păreri despre creație, dar printre ei erau și dintre aceia care credeau hotărât în raportul biblic al creației. Unul dintre ei, Philip Mauro, autor al unei cărți creaționiste[9], a participat la Procesul maimuțelor, Scopes contra statului (Scopes monkey trial). Mauro a contribuit cu trei eseuri importante la lucrarea Fundamentele, subliniind: „Dacă Biblia nu ne oferă o relatare veridică a evenimentelor celor șase zile raportate în primul ei capitol, atunci nu avem de ce să ne încredem în vreuna dintre afirmațiile ei”.[10]

În anii 1930, a început să apară în edițiile Anuarului adventist o listă a convingerilor fundamentale adventiste. Acestea nu conțineau niciun punct de doctrină despre creație, deși credința într-o creație literală recentă de șase zile, așa cum este raportată în Sfânta Scriptură, era clar asumată, chiar dacă nu era afirmată.[11]

O declarație doctrinară clară

Un angajament denominațional față de creație a fost evident printre conducătorii și membrii Bisericii, după cum au demonstrat înființarea, în 1958, a Institutului de cercetare Geoscience și apariția a numeroase publicații. Abia în 1980, sesiunea Conferinței Generale a votat în cadrul Declarației privind credințele fundamentale[12] includerea explicită a creației biblice ca doctrină adventistă. Formularea acestei credințe fundamentale a fost îmbunătățită la sesiunea Conferinței Generale din 2015.[13]

Pe măsură ce Biserica noastră s-a dezvoltat nivelul de educație a crescut și el, iar, ocazional, au izbucnit tensiuni cu privire la credința noastră în cuvintele pe care Dumnezeu Însuși le-a scris cu degetul Lui pe table de piatră despre crearea în șase zile a lumii și a vieții de pe ea (Exodul 31:18). Acest lucru este de așteptat, chiar dacă, în mijlocul concepțiilor științifice diverse și în schimbare, continuă să se acumuleze date care intră în conflict cu darwinismul. Pe măsură ce știința se schimbă și mulți recunosc neconcordanțele evoluției ca teorie științifică, raportul biblic al istoriei rămâne acelaşi şi veşnic adevărat.

Sunt mândru să aparţin unei comunităţi de credincioşi care îmbrăţişează acest adevăr etern. Dacă trăim cu adevărat învățătura biblică despre creație, aceasta ne schimbă total perspectiva asupra lumii, a semenilor noștri și a Dumnezeului nostru. Ea ne ține departe de idei dezumanizante, care pot să exercite o atracție foarte orbitoare, și ne servește drept principiu călăuzitor, care ne ține laolaltă ca o comunitate de credincioși, păstrându-ne în legătură cu semenii credincioși din alte denominațiuni. Prin descoperirea adevărului că Dumnezeul Creator a făcut toate lucrurile „foarte bune” și vine din nou pentru a realiza o nouă creație, noi ne îndeplinim misiunea de a-L împărtăși lumii pe Hristos și de a-i atrage pe toți oamenii la El.

Autor: Timothy G. Standish

Sursa: Adventist Review

[1] Fundamental Beliefs of Seventh-day Adventists (General Conference of Seventh-day Adventists, 2015)

[2] Titus Lucretius Carus (circa 99–55 B.C.), De Rerum Natura, cartea 5, rândurile 416-431. Lucretius: On the Nature of Things, trans. W.H.D. Rouse, rev. Martin F. Smith (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1992)

[3] Frederick Douglass, „The Claims of the Negro Ethnologically Considered”, cuvântare de început prezentată la Western Reserve College, 12 iulie 1854

[4] William Miller, Views of the Prophecies and Prophetic Chronology Selected From the Manuscripts of William Miller With a Memoir of His Life (Boston: Joshua V. Himes, 1842), pag. 170

[5] „A Declaration of Fundamental Principles Taught and Practiced by the Seventh-day Adventists” (Battle Creek, Mich.: Steam Press of the Seventh-day Adventist Publishing Association, 1872). (Deși necreditat, autorul a fost Uriah Smith.)

[6] Vezi, de exemplu: Decretele sinodului convocat de cardinalul Johannes von Geissel, 1862, arhiepiscop de Cologne, ca răspuns la publicarea ediţiei germane a cărţii lui Darwin, Originea speciilor. Apărută în două volume, De doctrina catholica şi De disciplina ecclesiastica, găsim următoarele: „Primii noștri părinți au fost creați pe loc de Dumnezeu. De aceea, noi declarăm că opinia celor care nu se tem să afirme că această ființă umană, omul, în ceea ce privește corpul lui, a apărut în cele din urmă din schimbarea spontană și continuă a naturii imperfecte spre o natură mai perfectă, este în clară opoziție cu Sfânta Scriptură și cu Credința” (așa cum apare textul tradus în Michael Chaberek, O.P., Catholicism and Evolution: A History From Darwin to Pope Francis [Kettering, Ohio: Angelico Press, 2015], pag. 73)

[7] Uriah Smith, „The Visions—Objections Answered”, Advent Review and Sabbath Herald 28, no. 9 (31 iulie 1866): 65

[8] Henry M. Morris, History of Modern Creationism, noua ediție revizuită (Santee, Calif.: Institute for Creation Research, 1993); Henry M. Morris, John C. Whitcomb, The Genesis Flood: The Biblical Record and Its Scientific Implications (Phillipsburg, N.J.: Presbyterian & Reformed Publishing, 1961)

[9] Philip Mauro, Evolution at the Bar (Boston: Hamilton Bros. Scripture Truth Depot, 1922)

[10] Philip Mauro, „Life in the Word”, The Fundamentals: A Testimony to the Truth (Chicago: Testimony Publishing Company, 1910-1915), Vol. V, chap. 1, p. 27)

[11] Fundamental Beliefs of Seventh-day Adventists, Seventh-day Adventist Yearbook (1931), pag. 377-380

[12] Fundamental Beliefs of Seventh-day Adventists, Seventh-day Adventist Yearbook (1981), pag. 5

[13] Ed Zinke, „What Got Changed in Fundamental Beliefs: A Look at Some of the Statements That Were Revised and Why”, Adventist Review, July 8, 2015, retrieved from: https://www.adventistreview.org/church-news/story2975-what-got-changed-in-fundamental-beliefs, December 27, 2020