Declarații oficiale

Declarații

Declarație de consens cu privire la controlul nașterilor

Tehnicile ştiinţifice din zilele noastre permit un control al fertilităţii şi al reproducerii umane mai mare decât în trecut. Aceste tehnici fac posibilă reducerea semnificativă a cazurilor de sarcini nedorite în urma contactului sexual. Cuplurile căsătorite creştine pot opta pentru contracepție, ceea ce generează numeroase întrebări cu ample implicaţii religioase, medicale, sociale şi politice. Aceste noi opțiuni aduc oportunităţi şi beneficii, dar şi provocări şi probleme. Trebuie avute în vedere unele aspecte de ordin moral. Creştinii care, în cele din urmă, trebuie să ia propriile decizii în această privinţă trebuie să fie informaţi pentru a putea lua decizii înțelepte, bazate pe principii biblice.

Printre aspectele care trebuie avute în vedere se regăsește și problema măsurii în care se cuvine ca omul să intervină în procesele biologice naturale ale reproducerii umane. Dacă se concluzionează că astfel de intervenții sunt morale, atunci se ridică alte întrebări referitoare la tipul intervenției, dar și când şi cum ar trebui să aibă loc. Printre problemele legate de acest subiect se mai numără:

• probabilitatea creşterii imoralităţii sexuale pe care ar putea-o promova accesibilitatea şi folosirea mijloacelor contraceptive;
• probleme de dominare a unuia dintre sexe legate de privilegiile şi prerogativele de natură sexuală aplicabile atât bărbaților, cât și femeilor;
• aspecte sociale, inclusiv dreptul societăţii de a limita libertatea individuală în interesul general şi povara susținerii economice şi educaţionale a celor defavorizaţi; şi
• aspecte legate de creșterea populației și epuizarea resurselor naturale.

O declaraţie referitoare la consideraţiile de ordin moral cu privire la controlul naşterilor trebuie aşezată în contextul mai larg al învăţăturilor biblice cu privire la sexualitate, căsătorie, rolul de părinte şi valoarea copiilor şi al înţelegerii legăturilor dintre aceste aspecte. Fiind conştienţi de diversitatea opiniilor din cadrul Bisericii, prezentăm următoarele principii biblice cu scopul de a oferi educaţie şi călăuzire în luarea unei decizii.

1. Administratori responsabili. Dumnezeu a creat ființele umane după chipul Său, bărbat şi femeie, cu capacitatea de a gândi şi de a lua decizii (Isaia 1:18; Iosua 24:15; Deuteronom 30:15-20). Dumnezeu le-a dat ființelor umane stăpânire asupra pământului (Geneza 1:26,28). Această stăpânire presupune controlarea și îngrijirea naturii. Administrarea creştină presupune şi responsabilitatea pentru procrearea umană. Sexualitatea, ca aspect al naturii umane pe care omul este chemat să o administreze, trebuie să fie exprimată în armonie cu voia lui Dumnezeu (Exodul 20:14; Geneza 39:9; Leviticul 20:10-21; 1 Corinteni 6:12-20).

2. Scopul procreator. Perpetuarea familiei umane este unul dintre scopurile lui Dumnezeu cu privire la sexualitatea umană (Geneza 1:28). Deşi s-ar putea înţelege că scopul căsătoriei în general este naşterea copiilor, Scriptura nu prezintă niciodată procrearea ca pe o obligaţie a tuturor cuplurilor pentru a fi plăcute lui Dumnezeu. Cu toate acestea, revelaţia divină acordă o mare valoare copiilor şi subliniază bucuria de a fi părinte (Matei 19:14; Psalmii 127:3). Naşterea şi creşterea copiilor îi ajută pe părinţi să-L înţeleagă pe Dumnezeu şi să dezvolte compasiunea, atitudinea plină de grijă, umilinţa şi altruismul (Psalmii 103:13; Luca 11:13).

3. Scopul unificator. Sexualitatea are un scop unificator în căsătorie, scop diferit de cel procreator şi stabilit, de asemenea, de Dumnezeu (Geneza 2:24). Sexualitatea în relaţia de căsătorie este menită să aducă bucurie, plăcere şi încântare (Eclesiastul 9:9; Proverbe 5:18,19; Cântarea Cântărilor 4:16-5:1). Dumnezeu doreşte ca soţul şi soţia să trăiască comuniunea sexuală şi fără intenţia de reproducere (1 Corinteni 7:3-5), o comuniune care să consolideze legături strânse şi să protejeze partenerii conjugali de relaţii extramaritale (Proverbe 5:15-20; Cântarea Cântărilor 8:6,7). În planul lui Dumnezeu intimitatea sexuală nu este destinată în mod exclusiv conceperii de copii. Scriptura nu le interzice cuplurilor căsătorite să se bucure de plăcerea relaţiilor conjugale și să ia măsuri de prevenire a sarcinii.

4. Libertatea de alegere. Prin creaţie, ca şi prin răscumpărarea lui Hristos, Dumnezeu le-a lăsat fiinţelor umane libertatea de a alege, iar El le cere să-şi folosească această libertate cu responsabilitate (Galateni 5:1,13). În planul divin, soţul şi soţia constituie o unitate familială distinctă, amândoi având atât libertatea, cât şi responsabilitatea de a contribui la luarea deciziilor referitoare la familia lor (Geneza 2:24). Soțul și soția ar trebui să ia în considerare opinia celuilalt atunci când sunt luate decizii cu privire la contracepție, fiecare fiind dispus să ia în considerare atât nevoile celuilalt, cât și propriile nevoi (Filipeni 2:4). Pentru cei care aleg să aibă copii, decizia de procreare ar trebui să se încadreze între anumite limite. Decizia lor ar trebui să aibă la bază câțiva factori, inclusiv capacitatea de a împlini nevoile copiilor (1 Timotei 5:8), sănătatea fizică, emoţională şi spirituală a mamei şi a celorlalte persoane care îi îngrijesc (3 Ioan 2; 1 Corinteni 6:19; Filipeni 2:4; Efeseni 5:25), circumstanţele de ordin social şi politic în care copiii se vor naşte (Matei 24:19), calitatea vieţii şi resursele generale disponibile. Noi suntem administratori ai creaţiei lui Dumnezeu, iar acest fapt presupune să privim dincolo de propria fericire și propriile dorințe și să ţinem cont şi de nevoile celorlalţi (Filipeni 2:4).

5. Metode contraceptive adecvate. Din punct de vedere moral, luarea deciziei cu privire la alegerea şi utilizarea metodelor contraceptive trebuie să aibă la bază cunoaşterea mecanismului de acţiune, a posibilelor efecte secundare asupra sănătăţii fizice și emoţionale şi a costurilor implicate. Numeroase metode de contracepție precum metodele de tip barieră, spermicidele și sterilizarea previn concepţia şi sunt acceptabile din punct de vedere moral. Alte metode contraceptive precum dispozitivele intrauterine, pilulele hormonale, injecţiile sau implanturile pot bloca eliberarea ovulului (ovulaţia), fecundarea ovulului de către spermatozoid (fertilizarea) sau ataşarea de mucoasa uterină a ovulului deja fecundat (implantarea). Din cauza incertitudinii privind acţiunea lor în fiecare caz în parte, ele pot fi suspecte din punct de vedere moral pentru cei care cred că viaţa umană trebuie protejată imediat după fecundare. Dar întrucât majoritatea ovulelor fecundate nu sunt implantate sau se pierd după implantare chiar şi când nu se folosesc metode contraceptive, metodele hormonale de control al naşterii şi dispozitivele intrauterine care au efecte similare pot fi considerate acceptabile din punct de vedere moral. Avortul, întreruperea intenţionată a unei sarcini aflate în curs, este un mijloc contraceptiv inacceptabil din punct de vedere moral.

6. Folosirea greșită a contracepției. Posibilitatea tot mai mare de a controla naşterile şi de a se proteja împotriva bolilor cu transmitere sexuală le poate fi utilă multor cupluri căsătorite, însă mijloacele contraceptive pot fi și folosite greşit. De exemplu, cei care ar avea relaţii sexuale înainte de căsătorie sau relaţii sexuale extraconjugale ar putea fi mai tentaţi să adopte astfel de comportamente ca urmare a disponibilității metodelor contraceptive. Folosirea acestor metode pentru protejarea relaţiilor sexuale extramaritale ar putea reduce riscurile de boli cu transmitere sexuală şi/sau sarcină. Totuşi relaţiile sexuale în afara căsătoriei sunt atât dăunătoare, cât şi imorale, indiferent dacă aceste riscuri sunt diminuate sau nu.

7. O abordare răscumpărătoare. Accesibilitatea metodelor contraceptive face și mai stringentă nevoia educației cu privire la sexualitate și moralitate. Ar trebui depuse mai puţine eforturi pentru a condamna şi mai multe pentru a educa şi pentru a adopta abordări răscumpărătoare care caută să îi permită fiecărei persoane să se lase convinsă prin lucrarea profundă a Duhului Sfânt.

Această declaraţie a fost votată în cadrul consiliului anual al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale din 29 septembrie 1999, în Silver Spring, Maryland, Statele Unite ale Americii.

Recomandări cu privire la utilizarea de Mifepriston (RU486)

1. În tratarea afecțiunilor medicale precum cancerul, pentru care RU486 poate reprezenta un tratament eficient, medicamentul ar trebui folosit în concordanță cu legislația în vigoare și cu descoperirile din domeniul medical.

2. RU486 este folosit, de asemenea, ca mijloc contraceptiv. Atunci când efectul medicamentului este de prevenire a fertilizării ovulului, utilizarea lui este permisă din punct de vedere etic. Cu toate acestea, asemenea altor contraceptive orale, RU486 poate preveni uneori implantarea unui ovul fertilizat. Acest aspect poate fi problematic din punct de vedere etic pentru cei care consideră acest efect ca fiind avort.

3. Atunci când RU486 este folosit într-un cadru legal și medical adecvat pentru a cauza avortul, ar trebui ca luarea deciziilor să se bazeze pe Ghidul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea cu privire la avort.


Aceste recomandări au fost votate de Comitetul Viziunea Creștină asupra Vieții Umane reunit în perioada 10-12 aprilie 1994 în Pine Springs Ranch, California, și de Comitetul Executiv al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea în 26 iulie 1994, în Silver Spring, Maryland, Statele Unite ale Americii.