Noutăți

Info Adventist

Confesiunile unui negator al științei

În urma unui articol despre imposibilitatea explicării creației prin procese naturale scris la finalul lunii iulie, subsemnatul [Clifford Goldstein] am fost catalogat drept un „negator al științei”, înțelegându-se că atunci când știința – judecătorul suprem al adevărului – face o afirmație sau „dovedește” o teorie, a contesta sau a pune la îndoială acea teorie înseamnă a da dovadă, în cel mai bun caz, de o lipsă naivă de rafinament sau, în cel mai rău caz, de iresponsabilitate intelectuală.

Mărturisesc faptul că sunt un negator al științei, însă numeroși darwiniști de ziua a șaptea care mă acuză că sunt negator al științei, sunt și ei negatori ai științei.

Să luăm ca exemplu afirmația științifică a unuia recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință din lume, regretatul Stephen Hawking, care a ocupat la Cambridge catedra ocupată odată de Isaac Newton. În cartea sa Marele plan, Hawking scrie: „Pentru că există o lege cum e gravitaţia, universul poate să se creeze – şi se va crea – pe sine însuşi din nimic (…). Crearea spontană e motivul pentru care există ceva mai degrabă decât nimic, motivul pentru care universul există şi pentru care noi existăm. Nu e nevoie să apelăm la Dumnezeu să facă lumină şi să pună universul în mişcare” (pag. 153).

Cine sunt eu, corigent la chimie în liceu (deși copiam), să contrazic pe cineva ca Stephen Hawking, mai ales în domeniul său de expertiză, fizica teoretică? Cu toate acestea, îi resping teoria cu privire la originile universului. Nu neg eu știința?!

Renumitul chimist Peter Atkins a scris: „Dacă suntem sinceri, atunci trebuie să acceptăm faptul că știința va putea pretinde un succes deplin doar dacă reușește ceea ce mulți cred a fi imposibil: să explice apariția tuturor lucrurilor din absolut nimic. Nu din aproape nimic, nu din particule subatomice asemenea prafului, ci din absolut nimic. Din nimic, nici măcar din spațiu gol” [trad. neoficială].[i]

Desigur, chiar și darwiniștii de ziua a șaptea cred că Dumnezeu, Dumnezeul descris în Biblie, a creat universul, nu? (Deși nu mai putem fi absolut siguri.) Dacă da, atunci ei îndrăznesc să conteste și chiar să nege știința acestor recunoscuți și respectați oameni de știință? Oricât de buni oameni de știință ar fi darwiniștii noștri adventiști de ziua a șaptea niciunul nu este de nivelul lui Stephen Hawking – și cu toate acestea, niciunul nu crede afirmația sa conform căreia gravitația, nu Dumnezeu, a creat universul din „absolut nimic”.

Cu alte cuvinte, ei neagă știința.

De fapt, comunitatea științifică a ajuns la un consens cu privire la faptul că viața de pe Pământ a început cu aer, apă și stânci, urmând aceleași legi chimice și fizice care există și astăzi; în plus, a invoca în orice mod și în orice stadiu intervenția lui Dumnezeu sau designul inteligent sau orice lucru care nu este naturalist nu înseamnă știință, ci superstiție, religie sau voodoo pseudoștiințific. Dar, cu siguranță, nici măcar evoluționiștii teiști dintre noi nu cred că Dumnezeu nu a nu a avut nimic de-a face cu crearea vieții pe Pământ. Ceea ce înseamnă că și eu, ca și mine, neagă știința.

Dar ce putem spune despre sfârșitul tuturor lucrurilor? Din nou, comunitatea științifică a ajuns la un consens: mai devreme sau mai târziu, universul nu va mai putea susține viața. Indiferent dacă va fi o nouă epocă de gheață, când temperatura în univers va coborî la 0 absolut; Marea ruptură, atunci când totul se va dezintegra în particule elementare; sau Marea implozie, când universul se va prăbuși pe sine și în sine devenind infinit de mic și de dens, previziunile comunității științifice nu includ conservarea condițiilor propice pentru continuarea vieții. Potrivit oamenilor de știință, ideea unor „ceruri noi şi [a unui] pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13) devine la fel de falsă precum ideea că Dumnezeu a fost Cel care le-a creat. Deci, cu excepția cazului în care cei care mă etichetează ca fiind un negator al științei resping ideea vieții veșnice în Hristos atunci și ei neagă știința în aceeași măsură în care o neg și eu.

Comunitatea științifică este plină de oameni care neagă știința. Să ne întoarcem la ceea ce spune ea cu privire la originile vieții. Nu cu mult timp după ce oamenii de știință au înaintat ipoteza conform căreia viața a apărut într-o baltă, unii au negat știința, susținând că viața a apărut în apele termale de mare adâncime. Alții, negând acea știință, au teoretizat că viața a apărut din pământ; alții negând acea știință, au înaintat ipoteza conform căreia viața își are originea în topirea rocilor. Iar unii, negând știința din spatele tuturor acestor teorii, au susținut că viața a venit din spațiu, probabil adusă de o cometă dintr-un alt sistem solar.

Unul dintre cei mai influenți filosofi ai științei ai secolului trecut, Karl Popper, a susținut că cea mai bună modalitate de a distinge știința de pseudoștiință o reprezintă ceea ce el numea „falsificabilitate”. Potrivit acestuia, adevărata știință poate fi falsificată, adică poate fi negată. Dacă acceptăm noțiunile lui Popper, care la un moment-dat au fost populare, atunci posibilitatea de a nega știința este, de fapt, ceea ce o face să fie știință. Atunci, de ce ar fi o problemă negarea științei?

Problema nu este negarea științei, ci știința negată. Știința pe care o neg este cea care emite teoria conform căreia, de exemplu, grepfrutul – culoarea, textura, proprietățile nutritive, coaja și semințele sale (fiecare dintre ele conținând un număr potențial infinit de pomi de grepfrut) – a apărut întâmplător, fără a fi planificat și fără intenția specifică de a ne oferi un aliment gustos și sănătos. Nu îmi pasă cât de numeroase sunt articolele științifice publicate în reviste prestigioase care citează alte articole științifice publicate în reviste prestigioase pretind că grepfrutul (sau orice alte fructe, legume sau ierburi) a apărut întâmplător, în mod neintenționat și neplanificat, ci în urma unor mutații întâmplătoare și a selecției naturale. Neg acea știință. Dacă acest lucru mă face un negator al științei, sunt, într-adevăr, un negator al științei, însă și cei care îmi aplică această etichetă fac parte din aceeași categorie. Singura diferență constă în faptul că ei neagă o altă știință.

Clifford Goldstein este redactor al Studiilor biblice pentru Școala de Sabat majori. Cea mai recentă carte a sa este Baptizing the Devil: Evolution and the Seduction of Christianity [Botezarea diavolului: Evoluționismul și seducția creștinismului].

[i] Peter Atkins, “The Limitless Power of Science,” Nature’s Imagination: The Frontiers of Scientific Vision, ed. John Cornwall(Oxford University Press, 1995). p. 131.