Scăderea populaţiei relevată de recensământul din vara trecută îşi va demonstra efectele care pot fi dramatice nu astăzi, ci pe termen mediu. Uluiala sau calmul ("ştiam noi") cu care au fost primite rezultatele preliminare - un minus al populaţiei, în 10 ani, de 2,6 milioane - trebuie să facă loc analizei şi să ne pună pe gânduri, arată economiştii: ne îndreptăm spre o răsturnare a piramidei vârstelor; cei care au plecat dau semne că nu se vor mai întoarce, ceea ce va conduce la deteriorarea capitalului uman şi financiar; una dintre cele mai mari sfidări va fi găsirea formulei de menţinere a "mecanismelor de ajustare" (pensionari/salariaţi).
Criza demografică începută cu mulţi ani în urmă (depopularea nu s-a produs peste noapte) va lovi dramatic începând cu 2030 când generaţia celor care au acum în jur de 40-45 de ani se va retrage din activităţile economice. "Pentru o ţară, depopularea este dramatică", punctează profesorul de economie Daniel Dăianu.
Valuri de emigrare au mai fost în istoria României şi au fost cunoscute şi de alte ţări europene - Italia, ţările iberice, Irlanda. România a cunoscut un asemenea val la începutul secolului trecut când ţara a fost părăsită mai cu seamă de românii din Transilvania şi un alt val a fost înregistrat după al doilea război mondial. De ce este acest "al treilea val" atât de îngrijorător?
Trebuie subliniat, arată profesorul Dăianu, că, pe termen scurt şi mediu nu se va întâmpla nimic, nici în bine, nici în rău ("e o prostie să spui că îţi creşte PIB-ul") pentru că datele recensământului consfinţesc ceea ce ştiam sau bănuiam, anume că oamenii pleacă. Dar iată ce trebuie să nască o dezbatere:
"Una este să constaţi că numărul celor care au plecat este apropiat de cel estimat şi alta să vezi că această «depopulare» este statistică. Una este să ştii că există rezidenţi cu intenţia de a rămâne în străinătate şi alta ca ei să fie decişi să rămână."
Cu alte cuvinte: una este plecarea temporară şi alta cea definitivă (discutăm deocamdată doar de plecări şi nu şi de scăderea natalităţii care a contribuit şi ea la scăderea populaţiei). Pentru că cei aflaţi în ultima categorie au, de obicei, intenţia să-şi ia cu ei copiii, apropiaţii. Cu cât se îndepărtează de ţară, cu atât mai puţin vor trimite bani acasă (iar remiterile au susţinut, în ultimii ani, cererea agregată). Nu-şi mai văd viitorul aici, deci nu mai construiesc aici, nu mai economisesc aici, ci acolo: aşadar, nu mai contribuie la economisirea internă. De aici pleacă discuţia de ordin economic. Dacă majoritară este opţiunea de a nu te mai întoarce, erodarea pe termen lung va fi a stocului capitalului uman (depinde şi de calificarea celor care pleacă, şi pleacă între primii "crema cremelor") şi a capitalului financiar. Iar depopularea unei ţări este dramatică, arată profesorul Dăianu. [...]
ZF arăta luna trecută că numărul de căsătorii a scăzut dramatic şi pe fondul crizei, în vreme ce numărul naşterilor a fost în 2011, pentru prima dată din 1990 încoace, de sub 200.000.
Sursa: Ziarul Financiar
Copyright © 2012 - Biserica Adventista de Ziua a Saptea din Romania. Toate drepturile rezervate.
