CUPRINS:
La sfârşit de an, de obicei, cu toții ne uităm înapoi şi facem o retrospectivă a momentelor marcante pentru anul ce a trecut. Şi noi, cei de la ADRA România, am făcut acest lucru şi am realizat că fiecare proiect derulat în anul 2011 a avut succes din două motive care nu țin absolut deloc de noi: Dumnezeu a fost cu noi și mii de voluntari și parteneri au venit alături de noi să construiască, să ajute, să educe, să finanțeze, să dezvolte proiecte mai presus decât ni le-am imaginat inițial.
Echipa ADRA România doreşte să vă mulţumească tuturor pentru întreaga implicare de care aţi dat dovadă prin voluntariat sau prin donațiile financiare. Dorim să vă mai mulțumim pentru rugăciunile pe care le-ați înălțat pentru noi și pentru oamenii pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am putut sprijini să aibă șansa unei vieți mai bune. Rezultatele de până acum arată că multe rugăciuni s-au împlinit și multe altele așteaptă să se împlinească.
Suntem convinși că au fost momente în care fiecare am alergat pentru îndeplinirea sarcinilor care uneori erau copleşitoare, însă împreuna ne putem uita în urmă acum şi să vedem cum Dumnezeu a fost conducătorul tuturor activităţilor pe care ADRA România le-a desfăşurat în acest an. Că a fost vorba de construcţii de case, de dezvoltarea proiectului "Vreau la şcoală" şi a proiectului de la Zărneşti, de activitatea Casei ADRA și de lupta împotriva violenței domestice sau de implicarea celor aproape 6000 de copii în proiectul "Copii ajută copii". 
Fiecare proiect în parte a fost o provocare dar și o oportunitate imensă pentru a pune umărul la dezvoltarea unor comunități, cum ar fi Centrul Social de la Zărnești, sprijinit financiar și de Guvernul Austriac prin ADRA Austria, unde în prezent se află 20 de familii care au unde locui și care au început să se gospodărească singure lucrând în construcții și agricultură. Și totul a început cu un singur om, Serafim Nistor, care acum gestionează cu succes acest proiect.
Doar lacrimile de bucurie din ochii copiilor și ai bătrânilor care pot locui acum într-o casă modestă din perspectiva unora dar într-un palat de aur din perspectiva lor pot exprima suficient de bine mulțumirile către voluntarii din România, Spania, Italia, Scoția sau Austria care au venit să îi ajute cu brațele dar de multe ori chiar și cu banii. Pastorii, alături de credincioși din foarte multe Biserici Adventiste de Ziua a Șaptea, au venit personal să dea o mână de ajutor dar le-a plăcut atât de mult încât au dat zeci de mii de mâini de ajutor. Dacă anul trecut, pastorii din sudul Transilvaniei au venit cu totii pe santierele ADRA, anul acesta, apreciem în mod deosebit implicarea tuturor pastorilor din Moldova alături de credincioșii din această zonă.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, unor proiecte mai vechi li s-a adăugat experiența anilor și perspective noi de dezvoltare dar și o abordare mai echilibrată. În prezent, în cadrul proiectului "Vreau la Școală" din toate regiunile tării, au fost selectați 250 de copii defavorizați, cu risc de abandon școlar care au șansa dobândirii unei educații superioare și speranța unei vieți împlinite.
În ceea ce privește recunoașterea publică, anul a început bine iar ADRA a fost primită ca membru cu drepturi depline în Federatia Organizatiilor Nonguvernamentale pentru Dezvoltare din Romania (FOND), partener al Guvernului si al Ministerului Afacerilor Externe in implementarea politicii nationale de cooperare pentru dezvoltare.
De asemenea, campania “Îţi place să dai? Alege-ţi un partener pe măsură!” - campanie împotriva violenţei domestice a cărei imagine a fost campionul mondial la box, Leonard Doroftei - a fost premiată la Gala Societăţii Civile. Acest premiu a fost o motivare în plus pentru a continua lupta cu violenţa domestică, astfel că la sfârșitul acestui an a fost lansată o nouă campanie cu titlul “Dai în ea? Dăm în tine! Cu LEGEA!”, prin care am dorit să atragem cât mai mulți susținători pentru includerea în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie a ordinului de restricţie şi a celui de protecţie la care să poată apela victimele. 
Cel mai nou proiect major, cel de dezvoltare a unei rețele de persoane instruite în a oferi primul ajutor în situații de urgență a prins și el contur, 150 de persoane reușind să obțină Certificarea de Competență pentru acordarea de „Prim Ajutor în situații de urgență” și intrând în anul II de pregătire. La reluarea cursurilor pentru anul I s-au înscris deja aproximativ 100 de cursanți din București și, de asemenea, am început cursurile la nivel național, prima regiune aleasă fiind Banatul. Mulţumim partenerilor noştri din acest proiect, Asociația Salvatorilor Voluntari pentru Situații de Urgență, alături de care am reuşit să relizăm cursurile de formare a viitorilor voluntari.
Anul s-a încheiat cu două concerte caritabile. "Ascultă Viața", dedicat copiilor hipoacuzici a avut ca scop strângerea de fonduri pentru Secția ORL a Spitalului Clinic de Recuperare din Iași, în cadrul căreia sunt efectuate în prezent, cu multe eforturi, operații de implantare cohleară, singurele în masură să redea auzul copiilor care suferă de hipoacuzie profundă. Cel de-al doilea "Ridică-te și Umblă" dedicat persoanelor cu dizabilități și la care am avut onoarea să fim partenerii Asociației „Ridică-te și umblă" și ai Fundației "Alinare"și-a propus strângerea de fonduri pentru amenajarea unui spațiu mai potrivit pentru întâlnirile persoanelor cu dizabilități.
Suntem recunoscători tuturor voluntarilor și celor care ne-au sprijinit activitatea în diverse forme dar în special lui Dumnezeu și sperăm ca următorul an să fie din nou o călătorie minunată alături de EL și plină de evenimente fericite.
Cu prețuire,
Echipa ADRA România
Institutul „Sola Scriptura”- Centrul Teritorial Alexandria a organizat in perioada 16 – 19 decembrie 2011 Maratonul de citire a Bibliei.
Evenimentul din Alexandria, primul care a avut loc în partea de sud a României după cele din Cluj, Câmpina şi Buzău, a avut loc în sediul local Sola Scriptura şi a fost transmis live pe internet în mod integral pe site-ul www.SolaScriptura-Alexandria.ro. Au fost implicate aproximativ 200 de persoane din 7 districte din judeţul Teleorman (Alexandria, Poroschia, Buzescu, Brânceni, Peretu A şi B, Ţigăneşti), care au citit fără întrerupere Biblia în faţa unei camere de luat vederi timp de 76 de ore şi 57 de minute.
Maratonul a demonstrat încă o dată că biserica dispune de multe persoane dornice să se implice în proiecte nobile şi mobilizatoare. Indiferent de vârstă, de ora la care a citit, fiecare participant a fost plăcut impresionat de iniţiativă, iar efortul fiecăruia în parte a fost răsplatit prin oferirea de către organizatori a unui pachet (CD + felicitare + carte Destinul Planetei). Sperăm din toata inima ca Cel de sus să păstreze în inima fiecăruia dragostea pentru Cuvânt şi să fim cunoscuţi de semeni ca şi oameni ai cărţii.
„Prin acest eveniment s-a dorit să transmitem tututor românilor cu ocazia Sărbătorii Naşterii Domnului că această carte de căpătâi a creştinilor, numită şi Cartea Cărţilor, este relevantă şi pentru omul post-modern din secolul XXI . De asemenea am dorit să atragem atenţia că Biblia constituie regula supremă de credinţă şi practică pentru toţi creştinii indiferent de confesiunea religioasă din care fac parte. Mai mult decât atât, am dorit şi implicarea tinerilor la activităţi educativ-religioase, pentru ca aceştia să evite anturajele cu standarde morale îndoielnice.”
Florin Răduţ / pastor district Ţigăneşti / coordonator proiect
Sala mare a Ateneului Bacăuan a fost duminică, 18 decembrie 2011 gazda concertului de colinde „Cântec pe o Stea” organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din Bacău în parteneriat cu Asociaţia „Pro Excelenţă” din Bacău şi postul naţional de televiziune Speranţa TV.
Prin „Cuvânt și mai ales prin cântec”, organizatorii și-au dorit ca cei prezenți să trăiască „un moment de înălțare sufletească și de remorare a celei mai importante clipe din istoria lumii noastre: nașterea Mântuitorului... născut pentru a noastră mântuire... pentru fericirea noastră veşnică, a unui copil care a ales în loc de slavă: umilinţa”.
Concertul a fost organizat şi pentru a aduce în atenția participanților nevoile celor de lângă noi. A fost prezentată în special situația unei familii defavorizate ce a beneficiat de sprijinul ADRA România în construirea unei locuințe prin programului naţional „În sfârşit Acasă!” dar care necesită în continuare sprijinul și atenția celor prezenți.
În cadrul concertului care s-a bucurat de o largă audiență au fost prezentate 25 de piese corale și colinde. La reuşita concertului şi-au dat concursul: Corul de Copii „Cantasimo” din Bacău reunit cu cel din Matca: corul „Celest Harmony”. Ambele coruri, reunite, au fost conduse de profesor Simida Gherghe. Alături de copii au mai cântat Grupul vocal Bel Canto din Iaşi, dirijat de profesor Marta Burduloi, grupul vocal „Heart Core” din București, dirijor: profesor Vlad Răzvan Baciu, corul Tinerilor Adventişti din Bacău, dirijor: Naomi Macaru, elevă la liceul de Artă George Apostu şi corul „Orion” al Bisericii Adventiste din Bacău condus de profesor Doina Cașcaval. În sală, printre participanţi s-a numărat şi compozitorul uneia dintre piesele cântate la final: „La Mulți Ani” compozitor Vasile Lomură.
Între personalităţile care au răspuns invitației la concert s-a remarcat prefectul judeţului Bacău: Constantin Scripăţ. Domnul Constantin Scripăț a apreciat implicarea Bisericii Adventiste în viața comunității locale și a mulțumit Agenției Adventiste ADRA pentru implicarea de care a dat dovadă în sprijinirea proiectelor. „Am încercat să vă cunosc, involuntar, în momente critice ale activității mele”, „m-am interesat și am descoperit că ... spuneți puține vorbe dar faceți multe fapte bune”. Prefectura a transmis un comunicat de presă şi mulțumit pentru toate situațiile în care asociaţiile Bisericii Adventiste au sprijinit concret comunitatea locală.
Pastorul Bisericii Adventistă de Ziua a Şaptea din Bacău a vorbit celor prezenţi despre adevărata sărbătoare a cerului, despre cuvintele de încurajare pe care cerul le transmite astăzi oamenilor: „Nu vă temeți!... de a doua venire a Domnului Isus!”.
Evenimentul înregistrat la pagina de internet a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din Bacău a fost marcat de spiritul de închinare și consacrare datorat lui Isus Hristos.
"Un vis împlinit", acesta a fost motto-ul sub care sȃmbătă 17 decembrie 2011, la Vatra Dornei a avut loc lansarea oficială a staṭiei locale, Radio Vocea Speranṭei.
Imnul “Veniṭi căci vreau a spune “ intonat de grupul vocal “Ambasadorii Speranṭei”, a precedat cuvȃntul de deschidere rostit de pastorul Ṣtefan Ropotică – directorul Departamentului de Comunicare al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea - Conferința Moldova. Pasajul biblic citat cu această ocazie din Matei 24: 3 - 14 “ veți auzi ... “ a evidenṭiat faptul că radioul este un mijloc de comunicare divin prin care Evanghelia lui Dumnezeu se poate auzi, evenimentele și profețiile care preced vremea sfȃrṣitului pot fi audibile pentru orice ureche omenească dar ȋn acelaṣi timp și un martor al lui Dumnezeu pentru cei care vor recepṭiona mesajul lui Dumnezeu prin acest mijloc în această zonă a lumii.
Pastorul local Chidoveṭ Iosif a amintit faptul că visul s-a ȋmplinit ȋntr-un timp scurt datorită unei mobilizări generale ṣi astfel staṭia de radio este darul lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile ȋnălṭate.
Prin rugăciunea de consacare pastorul Valeriu Petrescu - Directorul Centrului Media Adventist, a cerut lui Dumnezeu, ca pe calea undelor, Cuvȃntul lui Dumnezeu să se poate vesti, iar membrii bisericii să fie Cuvȃntul viu, o lumină vie între oameni.
Începând cu orele 18.00 sărbătoarea de laudă s-a mutat la Casa de Cultură, unde cei prezenṭi au avut parte de un adevărat regal muzical.
Luările de cuvȃnt ale pastorilor Ṣtefan Ropotică, Nelu Burcea, - Directorul Departamentului de Comunicare al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Romȃnia, Valeriu Petrescu - Directorul Centrului Media Adventist, Paul Pauliuc - Preṣedintele Conferinṭei Moldova, precum ṣi a celorlalṭi invitaṭi, au fost moderate de realizatorii de programe radio Ioan Paicu ṣi Angelica Paicu.
Partea muzicală a programului, gustată cu mult interes de publicul prezent, a fost susṭinută de Claudiana Călin Rotaru, Anda Ṭabrea, Cris Naersi Macovei, Sarah ṣi Adrian Stroici, grupul vocal bărbătesc “Ambasadorii Speranṭei “ și fanfarele reunite din Conceṣti (Botoṣani),Botuṣ ṣi Vatra Dornei dirijate de profesoara Daniela Faraon.
Prin acest eveniment ne-am dorit promovarea radioului Vocea Speranței în toată depresiunea Dornelor. Credem că am reușit și acest vis s-a realizat ; un radio mai aproape de oameni, potențial mai mulți ascultători fideli ai postului de radio Vocea Speranței și mai aproape de Dumnezeu.
Gabriela Danci – Corespondent RVS Vatra Dornei
Joi 15 decembrie a început să emită Radio Vocea Speranței Pitești. Pentru credincioșii din Pitești a fost un moment de bucurie, și un răspuns la rugăciunile lor, un dar pe care Dumnezeu ni l-a oferit atât nouă cât și celor peste 180 000 de piteșteni.
Astfel, timp de 24 de ore pe zi, pe frecvența de 90,00Mhz, cei ce locuiesc în orașul Pitești, în localitățile din jur, sau cei care doar traversează orașul, pot asculata prezentarea Evangheliei în cuvânt și muzică, pot intra in direct, și se pot simți parte a marii familii a speranței.
Istoria RVS în Pitești este însă una mult mai lungă. În perioada 2002 – 2007, s-a închiriat un spațiu de o oră la postul de radio local. În timpul alocat se transmiteau înregistrări de la Radio Vocea Speranței București, iar duminica era o emisiune în direct. După anul 2007 datorită unor dificultăți apărute a fost întreruptă colaborarea cu postul de radio local, dar s-a căutat un mijloc de a relua transmiterea programelor pentru locuitorii orașului Pitești și a localităților din jurul său, mai ales că unii dintre ascultători solicitau cu consecvență acest lucru.
Ca răspuns la rugăciunile noastre, Dumnezeu ne-a ajutat să găsim o licență radio de vânzare în Pitești. Stația, care s-a vândut cu aparatura cu tot, se aude în prezent până la 30 – 40 de km de Pitești, ceea ce este foarte important. Astfel, imediat după achizitionare au fost începute demersurile pentru începerea transmisiei și joi, 15 decembrie la ora 19,30 visul acesta a devenit realitate.
În data de 17 decembrie 2011, într-un Sabat minunat, a sosit ziua mult aşteptată, la grupa adventistă din Şăuşa, judeţul Mureş. Această grupă credincioasă de adventişti a primit statutul de biserică locală. La ocazia festivă au participat Szász Ernö, secretarul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Transillvania de Sud, Topor Iuliu, pastorul districtului, membrii bisericii mamă din Moreşti, numeroşi oaspeţi din localitate şi credincioși din zonă.
După programul festiv s-a trecut la înfiinţarea propriu zisă, a bisericii locale, în urma căreia rezultând o comunitate de 21 de membrii. Pastorul Szász Ernö, secretarul Conferinţei Transilvania de Sud, cel care a condus lucrările şi programul administrativ a afirmat că, de acuma biserica locală din Şăuşa primind statutul de comunitate, devine a 150-a comunitate a Conferinţei Transilvania de Sud.
Topor Iuliu, pastor Districtul Sîncraiu de Mureş, Conferința Transilvania Sud
O controversată Lege a Cultelor din Ungaria prin care se anula statutul juridic al majorităţii cultelor – cu excepţia a 14 religii „istorice” – a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională a Ungariei.
Legea, programată să intre în vigoare la 1 ianuarie 2012, ar fi forţat mai mult de 300 de credinţe minoritare, inclusiv Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Ungaria, să treacă printr-un proces anevoios de reînregistrare în parlament pentru a-şi recâştiga statutul actual.
Asociaţia Internaţională pentru Libertate Religioasă (IRLA) s-a pronunţat împotriva legii încă de când a fost adoptată în luna iulie a acestui an. Săptămâna trecută Dwayne Leslie, director pentru Probleme Legislative al IRLA şi Ganoune Diop, reprezentantul organizaţiei la Organizaţia Naţiunilor Unite, s-au întâlnit cu ambasadorul Ungariei în Statele Unite ale Americii, Gyorgy Szapary, pentru a-şi prezenta punctul de vedere. În noiembrie, Diop şi secretarul general al IRLA, John Graz, s-au întâlnit cu ambasadorul Ungariei la Naţiunile Unite pentru a discuta despre noua lege.
„Aceasta este o zi importantă pentru cauza libertăţii religioase în Ungaria", a spus Graz. „Suntem foarte încântaţi de faptul că verdictul Curţii Constituţionale a fost unul hotărât împotriva acestei legi care ar fi dat o lovitură puternică reputaţiei Ungariei ca ţară care promovează şi protejează libertatea religioasă a tuturor cetăţenilor săi."
Legea, care a fost votată de o majoritate de două treimi din parlamentul Ungariei, a fost descrisă de guvern ca un mijloc de eliminare a organizaţiilor frauduloase care operează în spatele protecţiei religiei. Cu toate acestea, susţinătorii libertăţii religioase din întreaga lume au criticat legea pentru că ar fi cauzat dificultăţi pentru multe grupuri religioase mai mici.
Bettina Krause / IRLA / ANN
Printre zecile de angajamente internaţionale de a vorbi, Gilbert Cangy şi-a petrecut primul an ca Director al Departamentului Tineret al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea reunind toate părţile implicate la masa dialogului pentru a formula planul.
Acel plan? "Este despre găsirea unor modalităţi prin care îi putem transforma pe tinerii noştri din simpli membri ai bisericii în ucenici deplin consacraţi lui Isus Hristos", spune el.
În biroul său de la sediul central al Bisericii, Cangy spune că acum se concentrează asupra uceniciei tinerilor. Departamentul produce două resurse pentru a-i asista pe tineri în dezvoltarea spiritualităţii lor.
În ianuarie, prin intermediul site-ului Departamentului Tineret al Conferinţei Generale va fi disponibil materialul „Ucenicia în acţiune”, un ghid pentru 26 de săptămâni ce poate fi utilizat individual sau în grupuri mici, precum şi un ghid de studiere zilnică a Bibliei pentru tineri.
Cangy pune poziţia sa în perspectivă: biserica locală este numai o structură de susţinere a căminului – „seminarul primar", cum o numeşte el. Astfel, comunitatea este cea mai eficientă în a contribui la formarea de ucenici în comunitatea locală.
"Ne dăm seama că un congres de tineret are loc la fiecare doi sau trei ani, dar realitatea este că tinerii sunt în bisericile locale 48 de săptămâni pe an. Acolo trebuie să punem accentul pentru dezvoltarea lor spirituală.”
Cangy foloseşte cuvintele "responsabilitate" şi "realitate" de multe ori pe parcursul interviului. El vorbeşte despre colaborarea cu liderii locali şi purtarea unui dialog pentru a colabora cu cei ce susţin şi slujesc tinerii. El speră să aibă loc o "rapprochement" - un cuvânt franţuzesc ce înseamnă apropiere - între biserică şi alte departamente care slujesc tineretul ce au fost formate iniţial în paralel cu biserica, consultându-se puţin sau deloc cu aceasta.
Deşi menţine contactul cu tinerii – în curând va pleca spre Germania pentru a vorbi la o convenţie a tinerilor iar apoi în Thailanda – principala sa audienţă, spune el, sunt "13 băieţi”: directorii pentru tineret din fiecare dintre regiunile administrative ale denominaţiunii. După ce a fost ales anul trecut, el a zburat la fiecare dintre birourile lor, s-a întâlnit cu ei şi i-a întrebat care sunt viziunea şi obiectivele lor. Planurile lor sunt planurile sale şi vice-versa, spune el.
"Cred într-o conducere consultativă. Ştiu că în zilele noastre poţi ocoli toată lumea şi că tehnologia te duce pe iPhone-ul unui tânăr, dar am ales să lucrez prin intermediul sistemului existent [în biserică]. Eu am rolul de a privi imaginea de ansamblu şi a vedea unde suntem în contextul timpului, generaţiei, culturii noastre, de a privi nevoile Bisericii în mod global.”
Cangy, în vârstă de 55 de ani, este originar din Seychelles, o naţiune de limbă franceză din insulele Vestului Oceanului Indian. El a venit la sediul Bisericii Adventiste prin Australia, unde a lucrat ca lider de tineret local şi director al Departamentului Tineret al Diviziunii Pacificul de Sud, situat în apropiere de Sydney.
Anul trecut el a participat în calitate de delegat la Sesiunea Conferinţei Generale cu o uşoară „nemulţumire sfântă" după ceea ce el a crezut ca a fost călăuzirea lui Dumnezeu pentru ca în anul precedent să accepte o poziţie de pastor senior al unei biserici locale. El a slujit în poziţii de conducere a tinerilor timp de 16 ani. Un lider independent bine-cunoscut în rândul tinerilor i-a spus recent că posedă aptitudini de conducere. Atunci, o bătaie pe umăr i-a schimbat viaţa. Preşedintele Comitetului de Numiri a vrut să-l vadă.
În curând, Cangy se pomeni întrebat de Preşedintele Bisericii Adventiste Ted N. C. Wilson dacă el, ca director al Departamentului Tineret ar putea oferi un echilibru o slujire a tinerilor actuală şi organizaţiile de suport. Trecutul său i-a modelat răspunsul.
"Credinţa este o călătorie", spune el, o altă expresie pe care o foloseşte de mai multe ori pe parcursul interviului. Propria sa călătorie l-a purtat peste oceane, peste ţări şi prin mentalităţi diferite. Copil al unei familii de misionari, a crescut în Mauritius, Cangy a părăsit biserica la vârsta de 17 ani şi a "îmbrăţişat cultura", cum spune el. El a cântat la chitară-bas într-o trupă, iar mai târziu s-a alăturat marinei comerciale cu speranţa că se va îmbogăţi.
"Nu a durat mult timp pentru a ajunge la concluzia că banii nu sunt ceea ce este important în viaţă", spune Cangy. Era anul 1979 şi el avea 21 de ani. În cabina sa de la bordul navei traversa Oceanul Indian spre Cape Town, el L-a întrebat pe Dumnezeu dacă există şi dacă poate face ceva pentru el.
„Atunci s-a schimbat imaginea mea cu privire la Dumnezeu”, spune el. „Imaginea mea cu privire la Dumnezeu era aceea a unui Dumnezeu de care mă temeam şi căruia într-o zi trebuia să Îi dau socoteală. Asta nu este o imagine foarte atractivă. Acum nu mă mai tem de nimic pentru că El e înlocuitorul meu. El este un Dumnezeu al harului."
Apoi Cangy s-a întors cu speranţa de a răscumpăra timpul pierdut. La o întâlnire "Tineri pentru Hristos" el s-a confruntat cu un muzician cu privire la tobele şi chitarele pe care trupa le folosea, spunând că promovează un stil de viaţă păcătos. El şi-l aminteşte pe membrul trupei spunând: „Eu nu am avut niciodată experienţa ta. E problema ta, nu a mea. Tu le asociezi cu un alt stil de viaţă, iar eu le-am asociat cu închinarea mea înaintea lui Dumnezeu.”
Asta a venit pentru Cangy ca un pumn în stomac, forţându-l, spune el, să reevalueze opiniile sale cu privire la ambalajul Evangheliei. Astăzi, el preferă imnurile în limba franceză – ele au format în copilărie experienţa lui cu Dumnezeu. Dar el spune că înţelege ca ele nu vor vorbi tuturor.
„Cred că trebuie să acceptăm faptul că există o mare diversitate în exprimarea principiilor noastre", spune el.
În ultimele decenii au apărut tot mai multe organizaţii de tineret. Obiectivul lui Cangy este de a lucra împreună, sau cel puţin de a dialoga mai mult. Unii, spune el, nu sunt interesaţi de cooperare şi şi-au pierdut încrederea în conducere. Aceştia sunt mai interesaţi în formularea unor expresii alternative ale adventismului şi se văd pe ei înşişi ca fiind „reformatorii" mişcării, spune Cangy.
„Nu este nimic greşit în a ne exprima adventismul într-un mod mai conservator", spune el. „Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este o mişcare globală ce este unită de mesaj unic, ce este exprimat şi transmis în bogata sa diversitate culturală. La sfârşitul zilei am transmis acelaşi mesaj, dar l-am împachetat diferit. Trebuie să învăţăm să mergem pe drumul recunoaşterii reciproce.”
Cu toate acestea, realitatea este că există multă tensiune, spune el.
"În rândul celor cu tendinţe de dreapta există o viziune nesănătoasă a ultimelor zile care promovează noţiunea ne-evanghelică de perfecţionism fără de păcat”, spune Cangy. „Nu există nici o îndoială că o chemare la transformare şi dezvoltarea caracterului prin Hristos este specifică mesajului Evangheliei, dar să crezi că într-o zi vei sta singur, fără păcat, înainte de revenirea lui Isus şi alte lucruri de genul acesta, [este] foarte periculos.”
Una dintre cele mai mari organizaţii este cunoscută sub numele de Generaţia Tinerilor pentru Hristos - Wilson a fost de principalul vorbitor la convenţia sa ce a avut loc anul trecut. Organizaţia s-a format cu aproximativ un deceniu în urmă ca un departament pentru adventiştii din campusurile universităţilor publice. Unul dintre grupurile din statul american Michigan s-a aliat cu un mentor care a considerat că lucrarea de tineret şi-a pierdut drumul. "El a pornit cu entuziasm pentru a lansa un program care avea să funcţioneze în paralel cu departamentul pentru tineret. Nu a fost intenţia de a se consulta sau de a coopera. Nu cred că aceea a fost intenţia acelor tineri.”
Mai târziu în timpul interviului, îl sună preşedintele GYC Justin McNeilus. Cangy îl salută şi îi spune că îl va suna mai târziu. Închide telefonul şi spune, "Vorbesc mult cu Justin pentru că el are un spirit diferit. Pot vedea cu el o dorinţă de cooperare. Vorbim tot timpul. E vorba despre unitate."
La începutul acestui an Cangy chiar i-a adus pe McNeilus şi alţi lideri ai altor organizaţii de tineret la sediul Conferinţei Generale pentru a se consulta.
„Visul meu este de a aduce toate entităţile pentru a vorbi. Hai să facem acest lucru împreună. Fie că este vorba despre GYC, Maranatha sau altcineva, sau oricine doreşte să contribuie la extinderea Împărăţiei lui Dumnezeu."
În cele din urmă este decizia tinerilor dacă aleg să îmbrăţişeze credinţa sau nu, spune Cangy. Şi el crede că generaţiile mai în vârstă au responsabilitatea de a inspira şi a-i pregăti.
„Punctul forte al Bisericii noastre sunt tinerii noştri. Haideţi să le încredinţăm misiunea bisericii, înţelegând că ar putea face lucrurile altfel pentru că trăim într-o lume care se schimbă rapid.”
Ansel Oliver / ANN
Câştigătorul Premiului Nobel pentru Pace Leymah Gbowee a oferit ADRA Norvegia şi ADRA Liberia perspective noi cu privire la pierderea oamenilor noştri din Liberia în 2003. Înainte de ceremonia Nobel, Leymah Gbowee şi preşedintele liberian Ellen Johnson Sirleaf şi-au luat timp pentru a se întâlni cu membri ai personalului ADRA Norvegia, directorul ADRA Liberia George Emmanuel şi cu soţia şi fiica lui Kåre Lund, care a fost ucis în Liberia în 2003. Gbowee a avut de spus o poveste specială. Ea s-a întâlnit Kåre Lund şi cu lucrătorii liberieni aflaţi pe teren în ziua în care au fost ucişi. S-au întâlnit la acelaşi punct de trecere, cu aceeaşi soldaţi. În acea seară, când a ajuns în Monrovia, a auzit de ştirea despre dispariţia angajaţilor ADRA.
Duminică seara a avut loc Concertul Nobel pentru Pace, iar cele trei persoane care au primit Premiului Nobel pentru Pace în acest an au mulţumit pentru recunoaşterea primită din partea Comitetului Nobel norvegian. Activistul din Yemeni Tawakkol Karman a oferit mulţimii din Oslo Spektrum o lecţie cu privire la protestele stradale: „Împreună vom realiza toate visele noastre.... Vom lupta împotriva corupţiei, ... Vom deveni cetăţeni globali!”
ADRA Norvegia are o relaţie specială cu Liberia şi cu mişcarea pentru pace aflată în spatele femeilor liberiene cărora, în acest weekend, li s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace. ADRA a fost prezentă în Liberia timp de zeci de ani. În timpul războiului civil de la începutul anilor 2000 ADRA Norvegia şi ADRA Liberia au cooperat pentru o operaţiune de urgenţă în sprijinul liberienilor care s-au întors acasă după ce s-au refugiat în Coasta de Fildeş. În timpul unei călătorii pentru a monitoriza progresul proiectului, directorul ADRA Norvegia Kåre Lund, directorul ADRA Liberia şi şoferul lor au fost împuşcaţi şi ucişi de „soldaţii guvernului". Detaliile cu privire la acest incident rămân neclare, dar se ştie că aceşti soldaţi fără disciplină căutau obiecte de valoare pentru câştigul personal. Astfel, războiul civil din Liberia a luat vieţile a trei oameni care şi le-au dedicat salvării altora. Familiile acestor oameni - toţi erau soţi, taţi şi fraţi – au suferit o pierdere de neînlocuit, iar ADRA a pierdut unii dintre cei mai buni angajaţi.
Vinerea trecută, împreună cu văduva şi fiica lui Kåre Lund şi directorul ADRA Liberia, am avut plăcerea de a-i întâlni pe cei doi laureaţi din Liberia ai Premiului Nobel, Preşedintele Ellen Johnson Sirleaf şi Gbowee Leymah. Cererea noastră de a-i întâlni pe câştigătorii Premiului Nobel pentru Pace a fost nu doar pentru a-i felicita, ci şi pentru a le oferi ocazia de a se întâlni cu Christel Lund, văduva lui Kåre, şi să îi asigurăm de sprijinul ADRA în Liberia în ciuda evenimentelor din 2003.
Eram pregătit să le prezint activitatea ADRA în Liberia şi să îi ascult pe câştigătorii Premiului Nobel pentru Pace prezentându-şi realizările, victoriile politice şi viziunea cu privire la viitorul Liberiei. Dar am fost categoric pus la locul meu de aceste femei. Întâlnirea s-a fost dovedit a fi mai degrabă o întâlnire cu caracter personal între femei care au luptat pentru pace în Liberia în moduri diferite. S-a dovedit că atât preşedintele Johnson Sirleaf cât şi Leymah Gbowee erau familiarizate cu evenimentele care au zdruncinat ADRA şi familiile oamenilor noştri în 2003.
În cadrul întâlnirii, preşedintele Johnson Sirleaf a explicat că uciderea angajaţilor ADRA şi alte evenimente similare au fost cauzare de soldaţi fără bani sau disciplină. Ea a spus că acela a fost un an foarte dificil pentru Liberia, care i-a afectat toate persoanele care au vizitat şi au lucrat în ţară. Liberienii şi-au ucis propriul popor, şi-au violat femeile şi copiii, şi i-au atacat pe cei care au încercat să ajute.
Leymah Gbowee a fost cea care ne-a oferit noi perspective cu privire la pierderea angajaţilor noştri. Uimitor a fost faptul că ea şi personalul ei s-au întâlnit cu cei trei angajaţi ADRA pe teren în ziua în care au fost ucişi. S-au întâlnit la punctul de control şi au fost abordaţi de aceeaşi soldaţi. Seara, când a ajuns în Monrovia, a auzit că angajaţii ADRA lipseau.
Gbowee a explicat apoi faptul că îngrozitoarea ucidere a angajaţilor ADRA a reprezentat o inspiraţie directă în munca ei ca asistent social şi a determinat-o să lucreze sincer şi cu toată puterea pentru pace şi drepturile femeii. Uciderea angajaţilor ADRA au oferit eforturilor pentru obţinerea păcii un nou impuls şi această mişcare pentru pace a fost recunoscută prin intermediul Premiului Nobel pentru Pace în Primăria din Oslo.
Aceste persoane dragi nu vor fi niciodată înlocuite, însă povestea Preşedintelui Johnson Sirleaf şi a lui Gbowee Leymah ne-a înnoit încrederea în activitatea ADRA - ceea ce facem este important! Această întâlnire ne-a confirmat faptul că au murit făcând ceva semnificativ care a însemnat atât de mult pentru atât de mulţi. „Acest lucru nu face pierderea mai puţin dureroasă, dar creează o mândrie mai mare pentru ceea ce făcea”, scrie fiica lui Kåre Lund, Annika, pe blogul ei.
Lecţia lui Tawakkol Karman de protest stradal este reală: „Împreună ne vom îndeplini visurile”. Este un privilegiu faptul că ADRA a întâlnit aceste femei puternice. Cele care schimbă lumea schimbând câte o viaţă.
Puteţi citi mai multe despre incidentul cu angajaţii ADRA din Liberia, în cartea lui Leymah Gbowees Mighty ask our Powers: How Sisterhood, Prazers and Sex Changed a Nation at War.
Redăm în continuare un scurt fragment din carte: „Pe drumul de întoarcere în Monrovia am întâlnit trei oameni care lucrau pentru Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor. Si ei fuseseră pe teren şi ne-au spus că aveau de gând să mănânce înainte de pleca spre casă. La frontiera dintre districtele Nimba şi Grand Gedeh, am ajuns la un blocaj al soldaţilor lui Taylor. Camioanelor ca ale noastre, care aparţineau organizaţiilor non-profit, ar fi trebuit să li se facă semn să treacă şi niciodată mai înainte nu întâmpinasem probleme. Dar în acea zi ne-au oprit. „Ieşiţi din camion!", a strigat unul dintre ei. „Descărcaţi totul!” Muzica răsuna, bărbaţii fumau iarbă, iar ochii lor erau roşii. „Scoateţi totul!” Pusesem bagajele în remorca pick-up-ului şi le acoperisem cu folie de plastic. Am încercat să ne grăbim să dezlegăm totul, apoi am deschides bagajele, am scos lucrurile unul câte unul şi le-am întins pe o masă mare. Înima îmi bătea cu putere. Singurul lucrul la care mă puteam gândi era „Mulţumesc Domnului că nu am pus banii în maşină” eliminarea elementelor unul câte unul şi răspândirea lor pe o masă mare.. Îmi bătea inima tare. Multumesc lui Dumnezeu I-am Nu pune banii in masina, a fost tot ce puteam gândi. Ar fi trebuit să fim în siguranţă dacă nu... Eram singura femeie de acolo; violul era întotdeauna posibil. În cele din urmă ne-au făcut semn să trecem. În acea seară la ora şapte, după ce ajunsesem acasă, am auzit o ştire: o maşină adventistă a fost găsită incendiată în apropierea frontierei dintre districtele Nimba şi Grand Gedeh; personalul lipsea. După câteva zile au fost găsite trupurile oamenilor cu care ne-am întâlnit. Mai târziu am aflat că avuseseră bani în maşină. Ultimul punct de control pe la care au trecut a fost cel în care ne fuseseră controlate bagajele. Soldaţii de acolo a raportat că „au fost atacaţi de rebeli”. Am fost atât de aproape de a nu-mi mai vedea vreodată copiii. Cum ar fi putut Dumnezeu să îmi spună mai clar, „Serviciul ăsta nu are nicio valoare – du-te şi fă ceea ce îţi doreşti cu adevărat”? Într-o săptămână am demisionat de la Biroul pentru vindecarea traumelor. Colaborările ocazionale cu alte agenţii de servicii sociale aduceau puţini bani, iar Tunde câştiga banii pentru creşterea copiilor. Ceea ce conta acum era munca mea cu WIPNET.” (Leymah Gbowee, Mighty be our Powers, cap. 12, Ed. Kindle).
Geir Olav Lisle; TED NEWS
Copyright © 2012 - Biserica Adventista de Ziua a Saptea din Romania. Toate drepturile rezervate.
