CUPRINS
Sursa: Info Muntenia
La 52 de ani, pastorul Dănuț Jercan are toate caracteristicile unui om împlinit: căsătorit cu Eugenia, acesta are doi copii deosebiți: Adelin și Andra, studenți la arhitectură, respectiv la limbi străine. Pe lângă activitatea de pastor pe care o desfășoară din 1990, pastorul Jercan are două pasiuni deosebite: poezia și lucrarea cu persoanele de etnie rromă. Dacă prima pasiune a adus roade prin volumul de versuri apărut și va putea fi analizată în curând și prin apariția celui de-al doilea volum, în ceea ce privește interesul său pentru etnia rromă vom afla mai multe în următorul interviu.
Acesta vine ca o mică pregustare a ceea ce sperăm să aibă loc în bisericile adventiste de ziua a șaptea cu prilejul zilei de 8 aprilie, Ziua Internaţională a Rromilor. Încurajăm pastorii și bisericile să acorde o atenție deosebită acestui eveniment și să organizeze acțiuni și evenimente prin care să fie recunoscută contribuţia fraţilor rromi la susţinerea şi progresul bisericii, ţinând seama de faptul că, de multe ori, aceștia sunt primii care îşi oferă sprijinul pentru proiectele locale sau naţionale.
De unde acest interes pentru etnia rromă?
Interesul meu pentru etnia rromă a apărut din nevoia de a-i înțelege mai bine pe credincioșii rromi din bisericile mele. Astfel, am început să respect această etnie încă defavorizată, ignorată de mulți și învinuită în general pentru comportamentul unora dintre persoanele care o compun. Dacă avem curajul să trecem de prejudecățile noastre vom descoperi oameni deosebiți și o cultură minunată. Deși au plecat din India, o țară idolatră, rromii au reușit să renunțe la idolatrie și să aleagă creștinismul. Istoria marilor religii indiene cuprinde: Hinduismul, Brahmanismul, Jainismul și Budismul însă rromii nu par a mai păstra elemente din aceste religii. De asemenea, am observat că aceștia, atunci când iubesc, o fac cu toată inima și sunt în stare să împartă tot ce au cu tine. Poate nu la întâmplare mă consideră unul de-al lor, iar eu, chiar mă simt bine alaturi de ei.
Ce înseamnă sa fii rrom? Porți haine vechi, vorbești urât, furi și ești violent?
Cine gândește așa, este depășit de realitate. Ca în cazul oricărui alt popor, etnie sau rasă se pot da destule exemple negative, însă nu este bine să generalizăm. De asemenea, să nu uităm că, adeseori, aceste comportamente sunt generate de faptul că rromii sunt încă discriminați de către societate. Ce poate să facă un copil rrom când observă privirea "acră" sau bănuitoare a directorului de la școală, atitudinea de excludere manifestată de profesori, de părinții celorlalți copii și de colegii de clasa? Ce poate să facă un tânăr rrom onest, dacă angajatorii îl refuză din oficiu? Cum să aibă toți facultate sau masterat? Puțini sunt atât de puternici încât să reziste în decizia de a se integra, în ciuda acestor umilințe și acuzații. Trebuie să fii cu adevărat puternic pentru a trece peste toate.
În ceea ce îi privește pe cei care frecventează Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea am putut să remarc puterea lui Dumnezeu manifestată în viața lor. Adventiștii sunt frumos îmbrăcați, manierați și foarte primitori iar cei care aveau un comportament inadecvat au renunțat la acesta. Am observat că inclusiv în ceea ce privește muzica pe care o ascultă au făcut schimbări dramatice. Astfel, în loc de manele, au ajuns să prefere muzica de calitate, iar în ceea ce privește muzica de închinare, fiind înzestrați cu un talent muzical nativ, ei aduc un plus de talent și de frumusețe în familia lui Dumnezeu.
Ce ne puteți spune despre cultura acestora?
În limba romani termenul "rrom" înseamnă "bărbat". Aș sugera faptul că trebuie evitat termenul țigan (deși chiar ei îl folosesc uneori ), pentru că este folosit adesea în sens peiorativ. Simbolul internațional este roata cu spițe, pe un fundal jumătate verde și jumătate albastru. Roata este similară cu Ashok Chakra, roata de pe steagul Indiei și reprezintă mișcarea și crearea lumii, dar și căruța, încă folosită de mulți rromi. Partea verde a steagului reprezintă drumurile, câmpiile, pădurile și în general nomadismul lor, iar partea albastră reprezintă cerul, libertatea unde dormeau și trăiau romii de pretutindeni.
Cele mai importante trăsături ale identității individuale și de grup la rromi sunt limba maternă și religia, pe care însă le-au pierdut; în prezent pe rromi îi unește discriminarea la care sunt supuși peste tot în lume. Tocmai de aceea, apartenența la o anumită religie este influențată și de modul în care sunt acceptați de către biserica respectivă.
Există elemente culturale care se ciocnesc la întâlnirea tradițiilor cu credința?
Sunt unele elemente culturale care trebuie neapărat să fie convertite. Creștinii sunt oameni ai Cărții. Printre rromi analfabetismul nu mai este o problemă majoră. Ținând cont că au fost integrați în sistemul de învățământ, procentul celor care nu știu să scrie și să citească a scăzut. Și în privința igienei lucrurile s-au îmbunătățit. Rromii nu mai sunt cei de altădată. Au vizitat și alte țări, s-au emancipat, cunosc regulile bunei-cuviințe. Cerșitul este mai degrabă "un nărav", iar pentru unii, o soluție facilă pentru a obține venituri, decât un element cultural.
La capitolul căsătorie mai sunt unele probleme. Din ce în ce mai puține sunt legate de vârsta timpurie dar rămân multe legate de alegerea partenerului. Se pare că în etnia lor există mai multe fete și mai puțini băieți. Conform unor reguli care țin de cultură, băieții români nu prea se căsătoresc cu fete de etnie rromă și invers…
Acolo unde există probleme, trebuie să ai măcar cunoștințe minime de istorie și de cultură rromă. În acest lucru constă succesul în rezolvarea problemelor lor. Dacă știi să oferi răspunsul potrivit la întrebările lor, te cred pe cuvânt, uneori cu o credință copilarească. Știm că Biblia are toate răspunsurile posibile. Soluția? Promovarea și explicarea Cuvântului din Scriptură.
Cum se integrează rromii în biserică?
Rromii se integrează foarte ușor în Biserică. În luna ianuarie 2010, după o evanghelizare în districtul unde slujesc au fost botezate zece persoane. Imaginați-vă că erau atât de doritori să afle adevărul și să-și schimbe viața încît, de la ora 15.00 și până la ora 17.00 participau la Clasa de pregătire și de la 17.00 la 19.00 participau la evanghelizare. Și asta în fiecare zi! După botez, am făcut o vizită neanunțată la Biserica respectivă și i-am găsit pe toți la clasa de pregătire, începând cu ora 15.00.
De asemenea, în bisericile formate din rromi, care sunt aspectuoase, bine îngrijite, bine conduse și întreținute, aceștia primesc și se achită conștiincios de slujbele încredințate cu ocazia alegerilor locale. Dar faptul că aceștia sunt aleși ca slujbași doar unde sunt majoritari nu este nici deosebit și nici în regulă și cred că ,din nefericire, acolo unde sunt minoritari sunt încă păreri preconcepute, însă cu timpul aceste situații vor fi depășite. Sunt multe locuri unde acest lucru devine evident.
În ceea ce privește unele proiecte cum ar fi "Urmează Biblia" m-am bucurat să aflu că și versiunea Bibliei în limba rromani a fost promovată și descărcată pe telefonul mobil de aproape 400 de persoane. Iar aceasta doar prin intermediul site-ului www.adventist.ro
Rromi adventiști sau adventiști rromi?
După 20 de ani de lucru printre rromi, cu privire la identitate, pot să spun că avem în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea adventiști rromi. Toată prețuirea și cinstea pentru cei care sunt devotați cauzei nobile a răspândirii adevărului cu privire la Domnul Isus Hristos. Felicitări cu bonus special, pentru frații „gabori de mătase”.
Revista Semnele timpului, în colaborare cu Camera Deputaţilor - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, a organizat luni, 29 martie, un Concert Extraordinar de Paște, intitulat „Iisus trăiește!”. Evenimentul, care a avut loc la Palatul Parlamentului, a constituit cadrul pentru lansarea unui număr special dedicat „Ultimelor zile din viața lui Iisus.”
Programul muzical a fost susţinut de un ansamblul format din peste 200 de artişti: corurile reunite AMiCUS București și AMiCUS Cluj-Napoca, împreună cu Orchestra de cameră ProNobile și solista Gabriela Pepelea. Orchestra de Cameră Pro Nobile şi invitaţii săi au reprezentat un ansamblu format din studenţi ai Academiilor de Muzică Bucureşti, Iaşi, Cluj, şi artişti instrumentişti ai Filarmonicilor din București, Ploieşti,Bacău și Botoşani. Repertoriul a cuprins piese ale compozitorilor Antonio Vivaldi, Georg Friedrich Haendel, Johann Sebastian Bach, ș.a.
Concertul a fost difuzat în direct pe www.semneletimpului.ro. Pentru cei care nu s-au putut alătura celor 2000 de oameni care au urmărit concertul pe site, Speranţa TV va transmite o înregistrare a evenimentului luni, 5 aprilie, la ora 20.00.
Fotografii din timpul evenimentului sunt disponibile aici.
Gusti Angheluţă şi Cristina Neagu/ Deparamentul Tineret
În perioada 25-28 martie 2010 s-a desfăşurat la Călimăneşti – Căciulata, a doua ediție a Congresului Naţional al Liderilor de Tineret, la care au participat 400 dintre instructorii de licurici, exploratori, companioni, liderii de tineret, responsabilii pentru Slujirea copiilor, instructorii Școlii de Sabat copii și liderii Asociaţiei Studenţilor Adventişti AMiCUS din întreaga ţară.
Pornind de la titlul congresului, „Pasul următor”, şi de la motto-ul acestuia, „Urmele sunt ale Lui, paşii sunt ai mei”, seminarele şi devoţionalele inspiratoare au condus la meditaţie şi decizie.
Astfel, cele 15 seminare susţinute pe toată perioada Congresului au constituit unul dintre punctele de interes ale programului, acoperind o gamă variată de teme - conducere, pedagogie, misiune, educaţie - din dorinţa de a le oferi participanţilor cât mai multe răspunsuri la problemele cu care se confruntă pe plan local și ajutându-i pe aceștia sa faca pasul următor în direcţia unei formări cât mai bune pentru o slujire deplină.
În mai multe seri s-au desfăşurat ateliere de lucru din domenii practice ale slujirii copiilor şi tinerilor: O vară pentru o viaţă transformată – Şcoli Biblice, Cum să organizezi un cenaclu, Lecţii experimentale, Misiune cu păpuşi, Proiect Sanctuarul, Expediţie în ţara minunilor, redactare partituri, Cum sa obţii fonduri petru cluburile locale, Quiling, Activităţi spirituale şi întâlniri.
Fiecare dintre cei prezenţi a avut posibilitatea de a alege dintr-o gamă variată de subiecte vizând aspecte ca dezvoltarea personală, viziunea şi misiunea unui lider, problemele cu care se confruntă adolescenţii şi tinerii de astăzi, idei practice şi creative de prezentare a subiectelor spirituale, proiecte inedite. Acestea au fost susţinute într-o maniera interactivă şi creativă de către directorii departamentelor tineret din cadrul fiecărei conferinţe, de asistenţii pentru diferite programe de tineret din cadrul aceloraşi conferinţe, de pastori invitaţi implicaţi în mod activ în lucrarea de tineret sau de invitaţii de peste hotare ai Congresului: pastorul Hiskia Missah, director asociat în cadrul Departamentului Tineret al Conferinţei Generale şi doamna Elsa Cozzi, responsabila Departamentului Slujirea Copiilor din cadrul Diviziunii Euro-Africa.
Programele de dimineaţă i-au provocat pe liderii prezenţi prin cântec şi prin cuvânt, prezentat de invitaţii speciali ai Congresului să facă pasul următor în a se oferi pe ei înşişi dincolo de cele mai bune idei şi resurse (pastorul Eduard Călugăru, trezorierul Uniunii de Conferinţe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea), în a-şi înţelege mai profund importanţa rolului pe care îl au (pastorul Daniel Delcea, preşedintele Conferinţei Oltenia), în a-şi descoperi pe deplin misiunea încredinţată (pastorul Georgel Pârlitu, preşedintele Conferinţei Muntenia). Dincolo de toate acestea însă este important să ai curajul de a face prin credinţă pasul următor dincolo de explicaţiile şi argumentele logice care ţi-ar putea sta împotrivă, fapt subliniat de pastorul Teodor Huţanu, preşedintele Uniunii de Conferinţe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.
Dacă dimineţile erau ocazii de echipare şi înaintare, seara era timpul în care se trăgea linie. Informaţiile acumulate în cursul zilei dădeau naştere unor întrebări care îşi găseau răspunsul. Ideile descoperite se concretizau în pastile de leadership, răspunsurile date la întrebările oferite de organizatori se concretizau în premii, sugestiile de proiecte prindeau contur prin prezentarea succintă a unor proiecte şi programe existente deja în anumite forme, iar mesajul spiritual prezentat de pastorul Hiskia Missah în discipline spirituale de urmat.
Dincolo de a oferi informaţii, organizatorii evenimentului, Departamentul Tineret al Uniunii Române şi al celor şase conferinţe (Banat, Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania Nord şi Transilvania Sud) şi-au propus să le ofere participanţilor o gamă variată de unelte şi resurse pe care ei să şi le poată achiziţiona în vederea diversificării şi aprofundării activităţii realizate în grupele de copii, adolescenţi sau tineri de acasă. Toate acestea au putut fi găsite în cadrul Târgului de Resurse la care au fost invitate să participe edituri care realizează materiale adresate în mod special copiilor şi tinerilor sau celor care lucrează în acest domeniu, organizaţii care dezvoltă programe pentru aceste categorii de vârstă sau persoane care au avut anumite idei şi proiecte care s-au concretizat, au avut impact şi au dorit să le împărtăşească cu alţii. Dintre invitaţii speciali la această importantă secţiune a Congresului amintim: Editura Noua Speranţă, Editura Zappys, editura One Way Romania, editura Viaţă şi Sănătate, Bebedream, Depozitul de partituri, Sanovita, Fundaţia Echipare pentru Generaţia de Mâine, editura Advent, Asociaţia KIDZ Romania, editura Majesty etc. La acestea s-au adăugat cele şase conferinţe care au împărtăşit cu alţii într-un mod creativ resursele, ideile şi proiectele lor, concretizate în alţi paşi care pot fi făcuţi în vederea dezvoltării şi diversificării misiunii pe plan local.
Încheierea tuturor învăţăturilor a fost: „Paşii sunt ai mei, urmele sunt ale Lui”, motto-ul Congresului, gândul afişat în diferite moduri la fiecare pas, ideea exprimată în fiecare mesaj, cântec sau rugăciune, motivaţia de a continua păşirea până la capăt pe urmele deja clar trasate.
Cristina Neagu – Departamentul Tineret
Cea de a doua ediţie a Congresului Liderilor de Tineret desfăşurată în perioada 25-28 martie 2010 la Călimăneşti a reprezentat nu doar un moment prielnic pentru întâlnirea a 410 lideri de tineret din întreaga ţară, ci şi pentru promovarea şi prezentarea resurselor care pot fi folosite în vederea dezvoltării liderilor, dar şi a realizării unor întâlniri cu copiii, adolescenţii sau tinerii mult mai pline de semnificaţii.
În contextul lumii în care trăim, o lume în care tinerii în general petrec mult mai mult timp în spaţiul virtual decât în cel real, organizatorii au alocat un timp special resurselor şi proiectelor desfăşurate în mediul virtual care i-ar putea motiva şi provoca pe cei care le accesează, adolescenţi şi tineri în general, să se bucure mai mult de lumea în care trăiesc.
În afara prezentării unor site-uri cu ceva vechime sau deja cunoscute în rândul tinerilor, cum ar fi: www.blogdecuvant.blogspot.com, www.resursetineret.ro, www.programetineret.ro sau www.tin.ro (pagina oficial[ a Departamentului Tineret din România), Congresul a constituit şi lansarea oficială a unui nou site pentru exploratorii din România www.explorator.pro , lansare marcată prin „tăierea panglicii” de către Augustin Angheluţă, unul dintre instructorii de exploratori cu vechime prezenţi la faţa locului, asistent director tineret pentru programul de exploratori.
Cei care vor accesa această pagină vor avea posibilitatea de a descoperi multe informaţii legate de structură, organizaţie şi proiectele desfăşurate. De asemenea, vor putea observa la cald ce anume implică activitatea unui club de exploratori, care sunt evenimentele desfăşurate la nivelul lui, dar şi care este viaţa dintr-o tabără sau camporee. Un alt punct de atracţie este comunitatea exploratorilor şi a instructorilor, iar forumul oferă locul potrivit unde aceştia pot interacţiona, se pot sprijini în activitatea cu copiii, pot face schimb de idei, jocuri, devoţionale şi alte resurse.
„Căutăm, căutăm, căutăm. Când cineva încetează să mai caute, a încetat să mai existe. Explorarea este culoarea veşniciei. Exploratorul este cel care găseşte urmele lui Dumnezeu şi face din ele drum pentru ceilalţi şi pentru sine. Nu există ideal mai înalt decât acela de a fi purtătorul urmelor Cerului prin umbrele planetei”, a spus Daniel Chirileanu, Directorul Departamentului Tineret al Uniunii Române. Aceasta este motivaţia echipei din spatele site-ului formate din instructori din mai multe locuri ale ţării şi coordonată de pastorul Daniel Grigore, dar sperăm şi a celor care vor accesa www.explorator.pro.
În martie 2009, pentru a concretiza lupta împotriva violenței domestice, ADRA România a demarat proiectul CASA ADRA, Centrul de Primire în Regim de Urgență a Victimelor Violenței în Familie. De la înființare și până în prezent mai mult de 80 de victime ale violenței în familie, au trecut prin acest Centru și s-au bucurat de serviciile oferite, fiind astfel ajutate să-și redirecționeze viețile.
Doamna Diana din București, mama a patru copii, este una dintre cele 80 de persoane care nu de puține ori a trebuit să fugă pentru a se ascunde de violența soțului. În timpul în care acesta a fost închis doamna i-a făcut vizite, dar la întoarcerea acasă a continuat să fie violent. Elementul central din casa era "Sf. Nicolae", frumos împodobit cu fundă roșie. Deși poate părea macabru, Sf. Nicole era de fapt o sabie cu care, soțul îi amenința în momentele de furie.
Împreună cu copiii, fugeau din calea furiei acestuia și se ascundeau în cavouri unde, pentru a uita de tristețe, le spunea povești. Observând că agresivitatea tatălui năștea în copii sentimente de ură, s-a hotărât să ia atitudine. Astfel că a plecat împreună cu copiii. Viața lor a luat un alt curs de când au intrat în Centrul de Primire în Regim de Urgență a Victimelor Violenței în Familie, CASA ADRA.
A avut mai mult timp pentru copii și a avut timp să-și redefinească valorile și stima de sine. Pentru că a fost înconjurată de climatul de liniște și respect, ajutată prin consiliere psihologică zilnică, îndrumată spre valori spirituale, a hotărât ca viața ei și a copiilor să fie alta la ieșirea din Centru.
Acum trăiesc cu toții într-o locuință închiriată, doamna Diana și băiatul cel mare sunt angajați, reușind astfel să acopere nevoile financiare ale familiei și, poate cel mai important lucru, nu mai permit nimănui să le perturbe armonia din cămin.
Cu 2% din impozitul tău poți spune stop violenței în familie. Direcționează 2% către ADRA și vei avea siguranța că ai ajutat o mamă să lupte pentru viitorul copilului ei.
Schimbă o viață și vei schimba lumea! Începe cu 2%!
ADRA România este furnizor de servicii sociale acreditat pentru “Centrul de informare și consiliere pentru persoanele aflate în dificultate” și membru al Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Protecția Copilului (FONPC).
Pentru mai multe detalii, accesați www.adra.ro.
Elizabeth Lechleitner / ANN
Un documentar ce prezintă viziunea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea cu privire la sănătate şi slujire va fi transmis de posturile de televiziune publice de pe teritoriul Statelor Unite începând din 3 aprilie.
„Adventiştii” explorează ceea ce regizorul independent Martin Doblmeier vede ca fiind un paradox: o comunitate de credinţă conservatoare se află în prima linie a tehnologiei medicale.
Realizarea documentarului a fost motivată de dorinţa de a afla de ce adventiştii, care cred în revenirea iminentă a lui Isus, doresc să trăiască mult şi bine, a spus Doblmeier.
Filmul începe cu cronologia Bisericii Adventiste, concentrându-se asupra unuia dintre fondatorii Bisericii, Ellen G. White, şi a dezamăgirii altor membri "după ce Isus nu a revenit pe Pământ în 1844". Pe măsură ce filmul se derulează, Doblmeier pare să spună că adventiştii de azi au la fel de multă credinţă ca şi membrii timpurii, dar sunt dedicaţi unui stil de viaţă responsabil şi au un impact pozitiv asupra celor din jur în timp ce aşteaptă a doua venire.
Acest impact îşi are în mare măsură originea în accentul pus de Biserică pe stilul de viaţă sănătos, concluzionează filmul lui Doblmeier. Doblmeier a spus că în timpul filmării filmului „Adventiştii” cel mai mult l-a impresionat „locul central pe care îl ocupă în adventism teologia sănătăţii”.
Filmul prezintă povestiri din multe dintre principalele spitale şi centre medicale ale Bisericii Adventiste, cum ar fi Loma Linda University Medical Center din Loma Linda, California; Kettering Medical Center din Kettering, Ohio; Spitalul St. Helena din St. Helena, California şi Spitalul Celebration Health din Celebration, Florida, unde mama lui Doblmeier a fost odată tratată.
„Adventiştii” urmăreşte stilul de viaţă sănătos adoptat de Biserică până la sfârşitul anilor 1800. Chiar şi atunci centrele medicale adventiste erau mecca ale sănătăţii cunoscute pentru că foloseau cele mai recente tehnici medicale - Sanatoriul Battle Creek din Battle Creek, Michigan, a atras pacienţi cum ar fi Amelia Earhart şi Henry Ford, spune filmul.
Doblmeier alocă o parte considerabilă a filmului descoperirilor medicale mai recente cum ar fi transplantul inimii unui babuin la un copil de Dr. Leonard Bailey în 1984 la Loma Linda University Medical Center, precum şi progresele în domeniul chirurgiei robotice.
El subliniază, de asemenea, devotamentul adventiştilor faţă de "sfinţirea Sabatului”. "Am fost foarte mişcat de cultura Sabatului în Biserica Adventistă. În Sabat adventiştii nu stau pur şi simplu degeaba – ei sunt în mijlocul comunităţii ajutând oamenii şi influenţându-i", a spus Doblmeir.
Răspunsul comunităţii adventiste la film a fost "satisfăcător", a spus Doblmeier, adăugând că speră că cei care nu au cunoştinţe cu privire la Biserica Adventistă vor considera filmul ca fiind o descriere "echilibrată şi pozitivă" a impactului bisericii în Statele Unite.
Dintr-o perspectivă adventistă filmul ar putea părea pozitiv, dar Doblmeier a spus că el crede că telespectatorii care nu sunt adventişti ar putea vedea diferit unele aspecte ale filmului. "Ei vor vedea o descriere sinceră a lui Ellen White şi a viziunilor ei în contextul rolului lor central în fondarea bisericii, şi cred că unii vor ridica din sprâncene", a spus el.
„Adventiştii” este cel mai recent dintre cele 25 de filme despre religie, credinţă şi spiritualitate ale lui Doblmeier care au fost premiate. Printre acestea se numără Bonhoeffer, un documentar despre Dietrich Bonhoeffer, opozant al regimului nazist, şi Albert Schweitzer: Chemat în Africa, un film ce relatează viaţa acestui câştigător al Premiului Nobel.
Doblmeier este preşedinte şi fondator al Journey Films din Alexandria, Virginia, Satele Unite.
Filmele sale analizează „ceea ce se întâmplă în cultura contemporană şi modul în care religia se intersectează cu aceasta”, spune Doblmeier. O discuţie a perspectivei holiste a Bisericii Adventiste asupra sănătăţii este independentă de timp, dar premiera filmului într-o perioadă în care reforma sistemului sanitar este pe primele pagini ale ziarelor din Statele Uniune reprezintă o „sincronizare providenţială", a spus el.
Doblmeier a spus că a pus accentul în mod intenţionat pe slujirea medicală din Statele Unite. „Adventiştii” nu acoperă multe aspecte ale denominaţiunii protestante globale. Este posibilă realizarea unui alt film care va explora Biserica din perspectivă internaţională şi accentul pe care aceasta îl pune pe educaţie, a spus el.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea Sligo din Takoma Park, Maryland, va găzdui o vizionare a filmului „Adventiştii” sâmbătă, 3 aprilie la 7:30, după care va urma o sesiune de întrebări cu Doblmeier.
Se vor desfăşura, de asemenea, vizionări de două ori pe zi, în timpul Sesiunii Conferinţei Generale dn Atlanta, Georgia, în perioada 27 iunie – 2 iulie.
Pentru a comanda o copie a DVD-ului „Adventiştii” sau pentru a afla mai multe informaţii despre filmele lui Doblmeier vizitaţi www.journeyfilms.com.
Elizabeth Lechleitner / ANN
S-ar putea ca misionarii să nu înveţe să le placă un nou stil de mâncare în trei săptămâni, dar în timpul instruirii intensive oferite de Institutul pentru Misiune Globală ei sunt familiarizaţi cu sensibilităţile culturale, spune noul director al Institutului, Cheryl Doss.
Doss este familiarizată cu adaptarea la noi culturi – născută în Statele Unite, ea a petrecut perioada adolescenţei în Sudul Africii, unde l-a întâlnit pe soţul ei. Cuplul a revenit mai târziu în Malawi, unde au slujit ca misionari timp de 16 ani.
"Trebuie să fii dispus să renunţi la o parte din confort, poate chiar la unele lucruri pe care le consideri esenţiale," spune ea. "Ideea este de a-L urma pe Isus, Cel care a venit pe Pământ ca un exemplu de misionar", spune ea.
Din 1966, Institutul pentru Misiune Globală – cu sediul în campusul Universităţii Andrews a Bisericii Adventiste de Ziua a Şapte din Berrien Springs, Michigan, Statele Unite - a contribuit la adaptarea culturală a miilor de misionari şi voluntari din întreaga lume.
În prezent Institutul pregăteşte până la 120 de misionari împreună cu familiile lor în fiecare an în timpul a aproximativ patru sesiuni intensive ce se desfăşoară în diferite locaţii. Luna viitoare 27 de misionari se vor întâlni în Thailanda. Cursul este conceput pentru a oferi misionarilor instrumentele şi modul de gândire de care au nevoie „nu numai pentru a supravieţui, ci şi pentru a prospera" într-un mediu nou, spune Doss.
"Dacă poţi învăţa să lucrezi şi să iubeşti oameni care sunt foarte diferiţi de tine la Institutul pentru Misiune, cel puţin ştii că este posibil şi că ai mai multe şanse să o poţi face şi în altă parte", spune ea.
Atitudinea misionarilor faţă de schimbare este ceea ce îi înrădăcinează într-o nouă cultură, spune Doss. "Pot să nu judece atunci când văd diferenţele? Pot să aprecieze oameni care sunt diferiţi şi chiar să afirme aceste diferenţe? Şi pot supravieţui ca familie şi să îşi menţină spiritualitatea personală în aceste condiţii?”
Williams Costa, care, împreună cu soţia, Sonete, a participat la o instruire predată de Doss în 2009, a declarat că se bucură că ea este noul director al Institutului. "Am fost impresionat de atitudinea ei faţă de diferenţe şi dorinţa de a învăţa", a spus el.
În ciuda naturii "concentrate" a cursului, discuţia cu privire la modul în care diferitele culturi se raportează la alimente, îmbrăcăminte, comportament, gestionarea timpului şi a banilor s-a dovedit a fi de nepreţuit atunci când s-a mutat din Brazilia la sediul Bisericii mondiale din Silver Spring, Maryland, pentru a sluji ca director asociat al Departamentului Comunicare, a declarat Costa.
Deşi unii misionari "se strecoară", aproape toţi ceilalţi angajaţi care se mută dintr-o diviziune în alta participă la o sesiune intensivă de instruire organizată de institut înainte sau imediat după plecare, spune Doss. După 10 ani sunt încurajaţi să participe din nou.
În anul 2000, în timp ce lucra la doctoratul în educaţie creştină, cu accent pe studii interculturale şi misiune, la Trinity Evangelical Divinity School din Chicago, Doss a început să lucreze part-time pentru Institut ca dezvoltator de curriculum. Mai târziu a devenit director asociat.
Acum, ca director, Doss spune că echipa Institutului formată din cinci membri speră să îşi diversifice serviciile. Pe lista cu obiective se află dezvoltarea unei baze de date online cu materiale de instruire, materiale didactice şi alte resurse pentru misionari, voluntari şi educatori. "Dezvoltăm în mod constant lucruri noi şi vrem să le facem accesibile oamenilor de pretutindeni", spune ea.
Un interes special pentru Doss îl reprezintă dezvoltarea unui program extins de educaţie continuă pentru misionari. Un curs intensiv de trei săptămâni ar putea fi suficient pentru a asigura o fundaţie puternică, dar aceasta "trebuie consolidată", spune ea, fără a mai vorbi despre misionarii care, în mod inevitabil, se confruntă cu provocări şi situaţii pe care nu le-ar fi putut anticipa înainte de a se muta într-o nouă cultură.
"Ne-ar plăcea să avem un sistem de suport online pentru cei ce se confruntă cu şocul cultural, sau în cazul în care un cuplu îşi întemeiază o familie şi se întreabă care este cel mai bun mod de a-şi creşte copiii în altă ţară", spune Doss.
Doss a obţinut un master în educaţie creştină şi studii de familie, şi ea spune că lucrarea misionară poate pune la încercare unitatea familiei în cazul în care membrii săi nu echilibrează stresul şi cerinţele muncii de misionar.
Doss şi-ar dori, de asemenea, ca Institutul să se concentreze mai mult asupra cercetării şi să continue să slujească ca centru de resurse al Bisericii pentru misiune. Institutul speră să studieze misionarii şi familiile lor pentru a înţelege mai bine dinamica familiei de misionari şi problemele legate de adaptarea culturală şi eficienţa la locul de muncă.
"Trebuie să aflăm ce îi ajută pe misionari să fie eficienţi astfel încât să îi putem ajuta să servească mai bine misiunii Bisericii", spune Doss.
Doss îl înlocuieşte pe fostul director al Institutului, Lester Merklin, care a acceptat anul trecut postul de director al Centrului Global pentru Relaţiile dintre Adventişti şi Musulmani al Bisericii Adventiste.