Spiritualitate

Să gândim rațional

de Ed Dickerson

În sudul Americii există și astăzi grupuri de creștini care iau literal pasajul din Marcu 16:17-18 unde Isus a spus: "Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede ... vor lua în mână șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma."

Ca parte a serviciilor divine, acești oameni iau șerpi veninoși în mână, deoarece ei cred că a lua un șarpe în mână fără să pățești ceva demonstrează că ei sunt cu adevărat credincioși. Când Isus a spus aceste cuvinte, avea El intenția ca noi să aducem șerpi în serviciile noastre divine? Poate ați văzut acest abțibild: „Dumnezeu a spus așa; eu cred, și cu asta basta.” În definitiv, dacă Dumnezeu știe totul și ne-a făcut cunoscut nouă adevărul, iar noi îl credem, nu ar trebui ca toate întrebările să fie rezolvate? Ei bine, nu este chiar atât de simplu, după cum se vede.

Mulți dintre oamenii care au acest abțibild se referă la Biblie ca fiind „manualul de instrucțiuni al lui Dumnezeu pentru omenire.” Într-un anumit sens această afirmație este adevărată, deoarece creștinii își trag principiile pentru trăirea unei vieți bune din Biblie. Totuși, avem noroc că acesta nu este efectiv un manual de instrucțiuni. De ce? În primul rând, pentru că manualele de instrucțiuni arareori sunt un material plăcut de citit. Ele au mai degrabă efectul de a ne adormi ziua decât să ne facă să le citim noaptea.

În al doilea rând, gândindu-ne că cele mai noi cărți scrise ale Bibliei au aproape 2.000 de ani vechime, nu ne putem aștepta ca ele să aibă multe lucruri de spus despre chestiuni recente cum ar fi internetul, tutunul, sau problemele morale implicate în fertilizarea in vitro și transplantul de organe. Televiziunea prin satelit, telefoanele celulare, și instrumentele financiare sunt doar câteva din lucrurile care nu existau cu atâția ani în urmă.

Dacă dorim călăuzire pentru astăzi, nu putem citi Biblia ca pe un manual de instrucțiuni la modul „pune obiectul A în locașul B”. Ea cere un efort din partea noastră. În loc să fie un manual de instrucțiuni, Biblia conține multe tipuri de literatură, incluzând povestiri, poezie lirică și proză profund romantică. Chiar și când există pasaje de instrucțiuni, ele pot conține un limbaj figurat și simbolism. Și, așa cum am văzut, ele se adresează chestiunilor de etică și morală din timpul scriitorilor Bibliei. Majoritatea dintre acestea ne privesc și pe noi, dar la fel este și cu alte chestiuni despre care scriitorii Bibliei nu au avut cunoștință niciodată. Când vine vorba de unele pasaje instructive, nu este mereu evident cât de literal ar trebui înțelese acestea.

De exemplu, Isus a spus: „Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:29-30).

Aceasta este în mod clar o instrucțiune, dar trebuie să ne întrebăm: „A vrut Isus să luăm literal acest lucru?” Există cineva printre noi care nu este ispitit prin ochi, prin vederea noii mașini a vecinului, sau a frumoasei sale soții? Au fost ucenicii imuni la astfel de ispite? Dacă da, de ce nu avem informații despre faptul că și-au scos singuri un ochi? Origene, unul dintre părinții bisericești, a luat acest pasaj literal, dar în loc să-și scoată ochii, el s-a castrat. Credem noi cu adevărat că este voia lui Dumnezeu ca urmașii Lui să se mutileze pentru a atinge neprihănirea? Sau Isus folosea ceea ce noi numim „hiperbolă,” care înseamnă a face o declarație extremă care nu ar trebui luată în sensul ei literal extrem?

Poate că nicio învățătură a lui Isus nu este mai bine cunoscută, sau mai greșit înțeleasă decât cea în care El a spus: “Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” (Matei 5:39). A vrut Isus să spună că indiferent de împrejurări nu trebuie să ne împotrivim celui ce ne face rău? A vrut El să spună că o femeie care trăiește într-o relație abuzivă ar trebui doar „să întoarcă celălalt obraz” și să permită să fie agresată în mod repetat în loc să se opună sau să plece? Cum rămâne cu copiii săi? A vrut Isus să spună că poliția nu ar trebui să încerce să oprească un ucigaș în serie? La alt nivel, un politician proeminent a sugerat că a lua acest text în serios poate conduce la desființarea Departamentului Apărării al S.U.A.

Scoaterea ochilor și umblarea cu șerpi veninoși pentru a ne demonstra credința, niciuna dintre acestea nu apelează la bunul simț. Și nici a lăsa violența și comportamentul criminal sau abuzarea soției și copilului să continue fără a interveni în vreun fel . Dar observați că atunci când spunem „este corect,” noi apelăm la rațiune. Aceasta ne conduce la o altă problemă.

Folosirea rațiunii

Astăzi, unii oameni – atât creștini cât și necreștini – plasează credința și rațiunea în opoziție una față de cealaltă. Dar aceasta nu este viziunea biblică. Isaia 1:18 spune “Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul.” Dacă nu raționăm așa cum citim, nu vom înțelege ceea ce citim. Un pasaj din Neemia ne arată că nevoia de a aborda Cuvântul cu rațiunea noastră nu este ceva nou.

După 70 de ani de robie în Babilon, multe suflete curajoase care s-au întors ca să reconstruiască Ierusalimul nu auziseră sau citiseră Scripturile. Așa că un grup de preoți „citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră.” (Neemia 8:8). Pavel l-a îndemnat pe Timotei să fie „încercat, … care împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15, NASB). Observați că „împarte drept Cuvântul adevărului” solicită stăruință, iar stăruința include judecata atentă.

Contextul

Un criteriu important este contextul în care apare un anume verset sau pasaj. Contextul este atât de important încât nu putem nici să pronunțăm anumite cuvinte cu siguranță decât dacă cunoaștem contextul. Numai știind contextul putem fi siguri de înțelesul corect.

Contextul logic

Care este sensul acestui pasaj? Punerea acestei întrebări ne poate feri de multe greșeli. Când Iosua a cerut ca soarele să stea pe loc (Iosua 10:12-13), el a dorit mai mult timp ca să-i poată urmări pe dușmanii săi. El nu a cerut, și nici Dumnezeu nu i-a dat, o explicație a mecanicii cerești. Ar fi o greșeală ca noi să tragem concluzii despre mișcarea soarelui și a pământului din acest text.

Exemplul nostru despre „întoarce și celălalt obraz” apare într-o listă de lucruri pe care Isus le-a pus în contrast cu „ochi pentru ochi.” Pentru a înțelege ce a vrut să spună prin „întoarce și celălalt obraz” trebuie să știm cum se compară cu celelalte subiecte de pe listă: a-ți da haina de pe tine și a merge încă o milă.

Contextul cultural și istoric

De fapt, dacă studiem contextul cultural și istoric pentru „întoarce și celălalt obraz,” descoperim că toate trei comportamentele erau considerate a fi insulte pe care soldații romani invadatori le foloseau contra iudeilor.

Dovezile

Unii critici ai Bibliei subliniază ceea ce ei consideră a fi „contradicții.” De exemplu, deși Isus a spus clar „nu vă împotriviți celui ce vă face rău,” mai mulți centurioni romani apar în Noul Testament, și nu o dată le-a spus Isus sau ucenicii să-și schimbe stăpânul. Armata romană era brutală, dar Pavel a declarat că ei erau servii lui Dumnezeu care păstrau ordinea și pedepseau pe cei răi (Romani 13:1-4).

Se pare că Isus nu a avut intenția ca urmașii Săi să ignore forța rapace și letală; mai degrabă, El a vrut să spună că nu ar trebui să ne răzbunăm pentru insulte. Protejarea propriei noastre persoane și a altor oameni nevinovați de răniri și de moarte nu este o problemă. Tolerarea dorinței noastre pentru a-i face pe alții să sufere la fel de mult ca noi sau pentru a ne salva mândria rănită, este.

Perspectiva

În mod clar, Dumnezeu dorește ca noi să ne folosim rațiunea pentru a înțelege Cuvântul Său. Dar putem să greșim prin folosirea rațiunii. Deci, pentru siguranță, ar trebui mereu să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne conducă rațiunea în timp ce studiem, să ne ajute să vedem perspectiva lui Dumnezeu. Ar trebui să citim pasajele mari și temele cuprinzătoare, precum și detaliile mici. Aceasta ne va da o perspectivă textuală mai largă.

Este înțelept să le prezentăm interpretările noastre altora pentru a cunoaște punctul lor de vedere. Nu orice lucru care are sens pentru mine are sens și pentru alții. Iar Petru ne reamintește faptul că „nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură” (2 Petru 1:20, NASB). Niciunul dintre noi nu are un monopol pe rațiune. Noi știm, de asemenea, că este mai sigur să căutăm sfatul mai multor persoane în loc de una singură (Proverbe 11:14). Înainte de a face ceva cum ar fi apucarea unui șarpe veninos pentru a ne valida credința, ar trebui să ne gândim dacă alții consideră rațiunea noastră ca fiind corectă.

Slăvit să fie Domnul pentru că Biblia nu este un manual de instrucțiuni plictisitor și greoi, ci mai degrabă o combinație bogată de expresii literare diferite – o carte inspirată de divinitate și pe deplin omenească și care poate să ne solicite fiecare parte din noi, inclusiv mințile noastre.

Citatele din Scripturi (NASB) sunt din The New American Standard Bible*, Copyright © 1960,1962.1963,1968,1971,1972.1973,1975,1977,1995 Fundația Lockman. Folosite cu permisiune.

Vizualizări: 292