Rugăciunea

Rugăciunea de urgență

Nu cu mult timp în urmă, conduceam motocicleta la o întâlnire de prânz.

După ce am ajuns, am mers la toaletă pentru a mă schimba de haine și a intra la întâlnire.

Nicio problemă, am gândit. Probabil că mi-au scăpat în toaletă, când m-am schimbat. Așa că am mers la prima toaletă – nimic. Am mers la a doua toaletă – nimic. Am mers la recepție și am întrebat: “A găsit cineva un set de chei?” Nimic. Am mers din nou în parcare, în prima toaletă, în a doua, apoi în camera unde am servit prânzul, apoi din nou în parcare. Nu aveam un set de chei de rezervă (acum am) așa că mi-am amintit să mă rog, “Doamne, am nevoie de o minune.”

Până la urmă, cheile nu dispar. Dumnezeu știa unde sunt. Și dacă știa, de ce nu m-ar fi ajutat să le găsesc? Așa că m-am întors în parcare, apoi la toalete, în sala de masă, la recepție – nimic. Într-un final am fost nevoit să o sun pe soția mea să vină să mă ia, și mi-am consumat urmatoarele 24 de ore încercând să găsesc o soluție pentru a procura chei de rezervă.

Problema rugăciunii

Mulți dintre noi înțeleg rugăciunea ca un fel de afacere cauză-efect pe care o avem cu Dumnezeu. Partea noastră este să cerem și să avem credință; partea lui Dumnezeu este să ne ofere ceea ce am cerut. Mergi la oricare librărie creștină și vei găsi rafturi întregi cu cărți despre rugăciune: cum să te rogi eficient, cum să primești răspunsuri, cum să te rogi și să ai rezultate. Cele mai multe cărți reduc rugăciunea la o formulă: întrebă, crede, cere; mărturisire, laudă, cerere, etc. E ca și cum rugăciunea ar fi un fel de automat în care introduci monede, apeși butoanele corecte și „voila!” primești răspunsul.

Cred că Dumnezeu răspunde la rugăciuni; am experimentat răspunsuri de nenumărate ori. Dar mai cred că rugăciunea este extrem de complexă și misterioasă, exact așa cum este și Dumnezeu. Adeseori întrebările și descrierile noastre în legătură cu rugăciunea sfidează explicații simpliste.

Aici unde locuiesc, în Statele Unite ale Americii, creștinii au o tendință de a banaliza rugăciunea. Găsim un loc de parcare aproape de intrarea în magazin și spunem, “Mulțumesc, Isus!” Suntem opriți de un ofițer de poliție care ne lasă să plecăm doar cu o avertizare și spunem, “Mulțumesc, Isus!” Mergem la medic și acesta spune, “Nu trebuie să te îngrijorezi de umflătura de pe braț,” și spunem, “Mulțumesc, Isus!”, explicația fiind aceea că Dumnezeu s-a implicat oarecum pentru a ne face viața mai ușoară și mai confortabilă.

Dacă ar fi așa, atunci de ce așa de mulți oameni de pe planetă – inclusiv creștini – trăiesc niște vieți atât de disperate? În unele părți ale lumii, dictatorii corupți mențin – sau cel puțin ignoră – brutalitatea manifestată față de minoritățile etnice și religioase. Într-o țară din Africa, rata inflației este de 66.000 %. În primăvara anului 2008, inundațiile masive au strămutat mii de oameni și au provocat pierderi de miliarde de dolari în statele din centrul Statelor Unite. Vara trecută, sute de persoane și-au pierdut casele în incendiile din vestul Statelor Unite. Se presupune că măcar unii dintre acești oameni s-au rugat să fie scăpați, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Oare nu s-au rugat corect? Sau nu au avut suficientă credință?

Câteva exemple biblice

Când vorbim despre rugăciune, este important nu doar să adunăm câteva versete biblice și spoi să tragem concluzii. Este important să studiem câteva modele de rugăciune.

Să începem cu Avraam (Geneza 18). Vă amintiți istoria: trei vizitatori îl abordează pe Avraam și sunt invitați să se bucure de ospitalitatea lui. Unul dintre ei anunță că în următoarele 12 luni, Sara și Avraam vor deveni părinți. Apoi, când se pregăteau să plece, îi spun lui Avraam despre judecata care urma să cadă asupra cetăților Sodoma și Gomora, unde locuia nepotul lui, Lot, și familia acestuia.

Așa că Avraam începe o conversație cu Dumnezeu: “Dar dacă în cetate sunt cincizeci de oameni buni?” (Geneza 18:24, NIV).*“Și Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetății, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” (vs. 26). Apoi Avraam, jucând rolul unui negociator, întreabă, “Dar dacă sunt doar 45? 40? 30? 20? 10?”

Dumnezeu și Avraam sunt implicați într-o conversație. Ambii au opinii, păreri. Avraam cunoaște caracterul plin de dragoste și compasiune al lui Dumnezeu, așa că îndrăznește să-L roage să-Și extindă mila asupra unei comunități despre care știe că este coruptă și aproape nerecuperabilă. A răspuns Dumnezeu rugăciunii lui Avraam? Ei bine, Sodoma și Gomora au fost distruse. Dar Lot, nepotul lui Avraam, și cele două fiice ale lui, au fost crutați.

Lupta cu Dumnezeu

O altă istorie care-mi place este cea a lui Iacov. Să ne întoarcem la episodul în care Iacov primește știrea că fratele său de mult înstrăinat, Esau, vine să-l întâlnească pe drumul spre reîntoarcerea în Canaan (Geneza 32).

Cu cei 400 de oameni ai săi, războinicul Esau se apropie de tabăra lui Iacov formată din femei, copii și turme de animale. Cu 20 de ani în urmă, Iacov îl înșelase pe tatăl său Isaac, furând dreptul de întâi născut al lui Esau. Așa că Iacov avea tot dreptul să creadă că fratele său mai mare îl caută pentru a se răzbuna. Așadar Iacov face ceea ce orice om prudent, aflat în poziția sa, ar fi făcut: împarte grupul în secțiuni și le trimite mai departe în ordinea următoare – în primul grup, slujnica preferată cu copiii ei, în al doilea grup, următoarea slujnică și copiii ei, în al treilea grup, soția mai puțin preferată și copiii ei, iar în ultimul grup, soția preferată.

Apoi, știind că, omenește vorbind, tot nu este pregătit pentru un atac din partea fratelui său, merge într-un loc retras să se roage. În întuneric, Iacov simte o prezență; și, temându-se de un atacator, se angajează într-o lupta corp la corp. Pe măsură ce se luptă, își dă seama că are de-a face cu o ființă supranaturală. Apoi străinul îl lovește la șold.

În apropierea zorilor, când Ființa avertizează, “Lasă-Mă să plec, căci se revarsă zorile”, Iacov răspunde, “Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (vs. 26). Aceasta este una dintre cele mai mari declarații de credință din întreaga Scriptură. În timp ce Iacov era în agonie fizică, emoțională și spirituală, apelează la mila lui Dumnezeu și face o rugăciune simplă (dacă o putem numi așa): “Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Cu alte cuvinte, “Unde pot merge; ce pot face; unde pot găsi alinare pentru suferința pe care o port?” Iacov nu a cerut nimic specific; el a întrebat, a cerut, a implorat, doar o binecuvântare.

A răspuns Dumnezeu rugăciunii lui Iacov? Amenințarea imediată reprezentată de Esau și cei 400 de oameni ai săi a fost îndepărtată, dar Iacov a experimentat multe alte încercări și dezamăgiri. Oricum, Dumnezeu i-a schimbat numele, așa încât să el să se confrunte cu aceste încercări nu ca Iacov, “cel ce prinde călcâiul [înșelător],” ci ca Israel, “cel ce se luptă cu Dumnezeu.”

Ce este rugăciunea? Ce nu este rugăciunea?

Rugăciunea nu este un instrument pentru a obține ceea ce vrem din partea lui Dumnezeu; este un mijloc de comunicare cu Cel Atotputernic. Rugăciunea nu l-a ținut pe Daniel departe de groapa leilor; de fapt, l-a dus acolo. Rugăciunea nu i-a ținut afară din cuptorul încins pe cei trei tineri dar, datorită acesteia, n-au înfruntat flăcările singuri.

Rugăciunea este pur și simplu mecanismul prin care comunicăm cu Dumnezeu. Noi împărtășim cu El povara inimii noastre, iar El deschide mințile noastre pentru a putea pricepe adâncimea dragostei Lui, mila și judecata. Când Pavel a fost afectat de “un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă chinuie” (2 Corinteni 12:7), Dumnezeu nu a răspuns printr-o vindecare fizică. Dar a răspuns lui Pavel spunându-i: “Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită” (vs. 9).

Când Iov s-a găsit în postura de pion într-o luptă cosmică dintre bine și rău, și-a pierdut averea, familie, sănătatea și aproape și sănătatea mintală, a exclamat “Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apara purtarea în fața Lui.” (Iov 13:15). Cu alte cuvinte, “Unde mă pot duce în altă parte? La cine altcineva pot apela? Dacă nu pot primi ajutor de la Dumnezeu, de la cine voi primi?” Rugăciunea nu înseamnă a-I preda lui Dumnezeu o listă cu favoruri care trebuie rezolvate, ci este aplecarea în umilință în fața Suveranului universului, și împărtășirea cu El a problemelor și necazurilor noastre, permițându-i să croiască un răspuns care este în același timp iubitor, milos și drept; nu doar pentru noi, ci și pentru întregul univers.

Bruce Almighty

Acum câțiva ani în urmă a fost lansat un film – Bruce Almighty. Eroul principal al filmului, Bruce Nolan (Jim Carrey), credea că Dumnezeu îl tratează nedrept.
În film, Dumnezeu (Morgan Freeman) oferă eroului puterea Sa supranaturală, astfel încât acesta să rezolve toate problemele omenirii (cel puțin cele din Buffalo, New York). În curând Nolan descoperă că a fi Dumnezeu nu este ușor; și sfârșește prin a încurca totul. Serviciul lui, relația cu prietena sa Grace (Jennifer Aniston) – absolut tot ce atinge – se ruineaza.

Dar într-o scenă spre finalul filmului, Bruce înțelege ceva despre cum reacționează Dumnezeu atunci când ne rugăm:
“Ce vrei să fac?” îl întreabă Bruce pe Dumnezeu.
“Vreau să te rogi, fiule,” răspunde Dumnezeu.
“Doamne,” se roagă Bruce, “hrănește-i pe cei flămânzi. Și lasă pace întregii omeniri. Cum sună?”
“Grozav,” răspunde Dumnezeu, “dacă vrei să devii Miss America. Acum, serios. Ce-ți dorești cu adevărat?”

“Grace.”
“O vrei înapoi?”

“Nu,” răspunde Bruce, “Vreau să fie fericită, indiferent de ce presupune asta. Vreau să-și găsească pe cineva care s-o trateze cu toată dragostea pe care o merita din partea mea. Vreau să întâlnească pe cineva care să o vadă mereu cum o văd eu acum, prin ochii Tăi.”

Scena se încheie cu răspunsul lui Dumnezeu, “Așa da, aceasta este o rugăciune.”

Când ne rugăm, de fapt îi spunem lui Dumnezeu: “Aici mă aflu acum; aici sunt luptele mele; Tu cunoști de ce am nevoie pentru a supraviețui fizic, emoțional și spiritual.” Dar rugăciunea nu este gata înainte să spunem, “Doamne, te rog nu doar răspunde rugăciunii mele. Fă-mă să înțeleg în ce fel răspunsul Tău ajută la întărirea Împărăției și a voii Tale pe pământ.” Nu e de mirare că apostolul Pavel ne sfătuia: “rugați-vă neîncetat” (1 Tes. 5:17)

Și, în final . . .

După două săptămâni de la ziua în care mi-am pierdut cheile, am mers cu motocicleta la o altă întâlnire de prânz, la același restaurant. Când am intrat în local, doamna de la recepție a ridicat un set de chei și m-a întrebat, “Vă aparțin?” A fost nevoie să aștept două săptămâni pentru a primi răspuns la rugăciunea mea, “Doamne, am nevoie de o minune.” Și când am renunțat de tot, Dumnezeu mi-a răspuns.

* All Bible texts in this article are quoted from the New International Version. Scripture texts credited to NIV are from the Holy Bible, New International Version, copyright © 1973, 1978, International Bible Society. Used by permission of Zondervan Bible Publishers.
Acest articol a apărut inițial în revista The Journal of Adventist Education, Volumul 62 art. 5, anul 2000.

Vizualizări: 313

2 comments

  • | 4 luni ago

    Mulțumim frumos pentru aceste articole despre rugăciune. Mi-au fost de mare folos in aceasta perioada mai grea prrin care trec.
    Am fost curios sa aflu cine este autorul acestui articol si am aflat: STEPHEN CHAVEZ. Însă articolul nu a apărut în Volumul 62 anul 2000 (amintit mai sus), ci în Volumul 71 decembrie 2008/ianuarie 2009. Filmul Bruce Almighty a apărut în 2003.
    Multă binecuvântare vă doresc!

    • | 4 luni ago

      Revin cu încă o precizare: titlul articolului în original este „The Prayer of Last Resort”. Traducerea mai exactă (cuvânt cu cuvant) ar fi „Rugăciunea de ultimă instanță”, ceea ce ar fi mai aproape de ceea ce autorul a vrut să transmită: în final când a abandonat problema în mâna lui Dumnezeu, atunci i-a permis Domnului să lucreze; exact ca și Bruce.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *