Info Adventist

Sugestii de lectură – Sectanții

De câte ori vreau să citesc o carte îmi iau multe măsuri de precauție, nu fiindcă n-aș vrea s-o citesc, ci fiindcă știu că nu le pot citi pe toate… așadar, trebuie să aleg… Foarte rar mi se întâmplă ca o carte să mă cucerească încă de la început și încântarea să-mi sporească în mod constant până la sfârșit… Aceasta este o astfel de carte:

MICA TRILOGIE A MARGINALIOR – SECTANȚII, de Vasile Ernu, Editura Polirom, 2015…

Vasile Ernu este un nume în lumea cărților, publicând până acum opt volume de autor și coordonând apariția a încă trei. Redactor al unor publicații interesante, publicând articole de opinie în ziare, reviste și site-uri prestigioase, profund implicat în viața literară a României și Republicii Moldova. S-a născut în 1971, în Bugeac, un teritoriu care a fost pe rând parte a României interbelice, a Uniunii Sovietice, a Republicii Moldova și a Ucrainei. A studiat la Universitatea din Cluj-Napoca și locuiește în București…

L-am cunoscut atunci când l-am invitat la Biserica Adventistă Brâncoveanu să-și prezinte cartea aceasta și, mai ales, să ne vorbească despre cele din care s-a plămădit prezentul volum. Un om deosebit… Plin de o sfioșenie a bunului simț rar întâlnită astăzi… de o modestie demnă și conștientă de valoarea experiențelor sale… un om cu o gândire profundă și extrem de pătrunzătoare… gata să-și afirme crezul și să-și apere principiile… Un om care-mi place…

Volumul acesta este primul din Mica trilogie a marginalilor, din care a mai apărut și volumul al doilea, BANDIȚII, urmând să apară și ultimul: IZGOI-JIDÎ.

Crescut într-o familie de „sectanții” cum îi place să spună, cu un tată baptist și mamă adventistă, cu neamuri de toate religiile posibile și cu ascendenți evrei și ruși pravoslavnici, Vasile Ernu a hotărât să nu lase să dispară lumea aceasta fascinantă despre care nu se vorbește: lumea celor minoritari și marginalizați. Despre asta, Vasile Ernu scrie: „Dacă vreți însă să înțelegeți cel mai bine istoria, nu mergeți niciodată pe variantele oficiale și mai ales nu aplecați urechea la cronicarii vremurilor, cei care sunt plătiți de dregători pentru a croșeta o variantă oficială. Acolo nu veți găsi nici adevărul și nu vă veți regăsi nici pe voi și nici grupurile din care faceți parte.” (p.109).

Și exact asta face Vasile Ernu: merge pe urma istoriei, ascultând poveștile la prima mână ale celor ce au trăit-o, consultând documente de familie și cotrobăind prin ceasloavele păstrate cu grijă ale bisericilor „sectanților”, descoperind vechi cărți de imnuri și partituri pentru cor și scoțînd la lumină cele mai profunde amintiri ale propriei copilării. Din toate acestea se naște istoria: istoria „sectanților” lui din Bugeac, dar trebuie să mărturisesc surprinderea mea, citind cartea, să descopăr istoria mea și a familiei mele de „sectanți” din România, atât de asemănătoare sunt situațiile și destinele.

Carte este scrisă cu har și de aceea se citește cu sufletul la gură. Cei care au o vârstă își retrăiesc vremuri de mult apuse, cei care n-au apucat lumea aceea, pot să învețe despre valorile credinței și despre prețul care trebuia plătit pentru ea. Este istorie de cea mai bună calitate, dar și povestire în forma ei cea mai ademenitoare. Dar nu este doar atât. Este o carte de învățătură pentru cei care vor să se lase învățați, fiindca Vasile Ernu este nu doar un povestitor cu har, dar și un analist pătrunzător.

Ceea ce urmărește el în această narațiune, pune în lumină multe dintre problemele cu care bisericile minoritare, „sectanții”, se confruntă astăzi. Și nu doar analizează aceste provocări, ci propune și soluții, extrem de pertinente și eficiente, fiindcă ele vin din istoria seculară pe care o relatează.

Constată cu amărăciune Vasile Ernu: „Marea bătălie se ducea cu această lume. Și aveam să înțelegem asta mai ales după căderea comunismului, când ea a început să-și arate splendoarea tentațiilor la o scară nemaivăzută. Când nu-ți mai interzicea nimic, ci doar îți oferea. Îți oferea înmiit pentru fiecare mică atenție acordată, pentru fiecare centimetru cedat. Era asemenea câmpiilor mănoase ale Canaanului: plină de ispite și tentații, unde curgeau lapte și miere… Și au venit mulți prooroci mincinoși, mulți predicatori cu mare har, învățători cu experiență occidentală, și ne-au adus roadele noilor învățături… Iar Dumnezeul lor, care părea să fie și al nostru, a vorbit prin toate… A vorbit chiar și prin televizor, de s-a ales praful din nou… Din niște radicali marginali care se aflau în conflict cu tot ce înseamnă putere și lume am ajuns niște majoritari, cuminți, docili, supuși și buni consumatori și promotori a ceea ce se numește mainstream.” (p.341-342).

Trebuie să mă opresc pentru ca să vă ofer prilejul să începeți dumneavoastră… lectura… Merită!

Valeriu Petrescu (https://www.facebook.com/valeriu.petrescu.3)

Vizualizări: 338

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *