Declarații oficiale

Principii pentru păzirea Sabatului

Scop şi perspective

Principalul obiectiv al acestui document despre păzirea Sabatului este acela de a oferi sfaturi sau principii membrilor bisericii care doresc o experienţă mai bogată, mai plină de semnificaţie în păzirea Sabatului. Sperăm că acesta va oferi un impuls pentru realizarea unei adevărate reforme în păzirea Sabatului la nivel mondial.

Conştienţi de faptul că biserica mondială se confruntă cu numeroase probleme privind păzirea Sabatului care au drept cauză un anumit context cultural sau ideologic am încercat să luăm în considerare aceste dificultăţi. Scopul acestui document nu este acela de a aborda fiecare problemă legată de păzirea Sabatului, ci mai degrabă de a prezenta principiile biblice şi ale Spiritului Profetic care vor ajuta membrii bisericii în încercarea lor de a urma călăuzirea Domnului.

Sperăm că sfaturile oferite în acest document vor fi utile. Însă, în ultimă instanţă, deciziile luate în situaţii critice trebuie să fie motivate de credinţă şi încrederea personală în Domnul Isus Hristos.

Sabatul – O garanţie a relaţiei noastre cu Dumnezeu

Sabatul se referă la întreaga noastră relaţie cu Dumnezeu. Este un indicator al acţiunii lui Dumnezeu pentru noi în trecut, prezent şi viitor. Sabatul apără prietenia omului cu Dumnezeu şi oferă timpul necesar pentru dezvoltarea acestei relaţii. Sabatul clarifică relaţiile dintre Dumnezeu şi familia umană, căci acesta îl prezintă pe Dumnezeu ca şi Creator într-o vreme când fiinţele umane ar dori să-i uzurpe poziţia lui Dumnezeu în univers.

În această epocă a materialismului, Sabatul îndreaptă atenţia oamenilor către domeniul spiritual şi cel personal. Consecinţele pentru neglijarea păzirii zilei Sabatului ca zi sfântă sunt grave. Aceasta va conduce la distorsionarea şi distrugerea în cele din urmă a relaţiei unei persoane cu Dumnezeu.

Atunci când Sabatul este păzit, el este un martor al odihnei care vine prin încrederea numai în Dumnezeu ca susţinător, ca fundament al mântuirii noastre şi ca temei al speranţei noastre în viitor. Ca atare, Sabatul este o plăcere deoarece noi am intrat în odihna lui Dumnezeu şi am acceptat invitaţia de părtăşie cu El.

Când Dumnezeu ne cere să ne aducem aminte de ziua Sabatului El o face deoarece doreşte ca noi să ne aducem aminte de El.

Principiile şi teologia păzirii Sabatului

Natura şi scopul Sabatului. Originea Sabatului se găseşte în Creaţiune, când Dumnezeu s-a odihnit din lucrarea Sa în ziua a şaptea (Geneza 1-3). Sabatul are semnificaţie ca simbol perpetuu al legământului veşnic dintre Dumnezeu şi poporul Său, astfel încât ei să ştie cine i-a creat (Exod 31:17) şi îi sfinţeşte (Exod 31:13; Ezechiel 20:12) şi că ei să-L recunoască că Domn şi Dumnezeu (Ezechiel 20:20).

Unicitatea Sabatului. Sabatul este o ocazie specială pentru închinare la Dumnezeu în calitate de Creator şi Răscumpărător şi ca Domn al vieţii cu care familia omenească va fi reunită la cea de-a doua venire. Porunca Sabatului constituie punctul central al legii morale, ca sigiliu al autorităţii lui Dumnezeu.
Deoarece este un simbol al relaţiei de dragoste a lui Dumnezeu cu copiii Săi pământeşti, fiinţele umane sunt obligate să respecte acest dar în sensul că ei vor face tot ce le stă în putere pentru a promova şi a se implica în activităţi care vor ajuta la stabilirea şi îmbogăţirea unei relaţii de durată cu Dumnezeu. Astfel, poporul Său se va implica numai în acele activităţi care sunt îndreptate către Dumnezeu şi semenii lor şi nu către cei care înclină spre satisfacerea eului şi urmărirea intereselor egoiste.

Universalitatea Sabatului. Universalitatea Sabatului este înrădăcinată. Astfel, privilegiile şi obligaţiile sale sunt obligatorii pentru toate naţiunile, sectoarele sau clasele. (Vezi Exod 20:11;23:12; Deuteronom 5:13; Isaia 56:1-8) Păzirea Sabatului se referă la toţi membrii familiei, inclusiv copii, şi se extinde chiar la “străinul care este în casa ta” (Exod 20 :10).

Timpul Sabatului.

Poziţia biblică.

Sabatul începe la sfârşitul zilei a şasea a săptămânii şi ţine o zi, de la apus la apus (Geneza 1; Marcu 1:32). Acest timp coincide cu apusul. Oricând delimitarea clară a timpului pentru apusul soarelui este dificil de stabilit, păzitorul Sabatului va începe Sabatul la sfârşitul zilei, când lumina începe să scadă.

Principii care călăuzesc păzirea Sabatului. Deşi Biblia nu se referă direct la multe întrebări specifice pe care le-am putea avea în legătură cu păzirea Sabatului în vremurile noastre, ea ne oferă principii generale care sunt aplicabile astăzi (Vezi Exod 16:29; 20 :8-11; 34 :21; Isaia 58 :13; Neemia 13:15-22).
“Legea interzice activitatea seculară în ziua de odihnă a Domnului; eforturile care asigură existenţa trebuie întrerupte; nici o activitate pentru plăceri lumeşti sau pentru profit nu este îngăduită în această zi; ci, aşa cum Dumnezeu a încetat munca Sa de creaţiune şi S-a odihnit în Sabat şi l-a binecuvântat, tot aşa omul trebuie să lase deoparte ocupaţiile vieţii de zi cu zi şi să consacre aceste ore sfinte odihnei sănătoase, închinării şi faptelor sfinte” (Hristos, Lumina lumii, p.207)

Însă acest concept nu susţine inactivitatea totală. Atât Vechiul cât şi Noul Testament ne invită să ne îngrijim de nevoile altora şi să alinăm suferinţele lor, căci Sabatul este o zi bună pentru toţi, în special pentru cei umili şi asupriţi (Exod 23:12; Matei 12:10:13; Marcu 2:27; Luca 13:11-17; Ioan 9:1-21).
Însă nici măcar faptele bune făcute în Sabat nu trebuie să ştirbească caracteristica biblică esenţială a păzirii Sabatului, respectiv odihna (Geneza 2:1-3). Aceasta include atât odihna fizică (Exod 23:12), cât şi odihna spirituală în Dumnezeu (Matei 11:28). Aceasta din urmă îl conduce pe păzitorul Sabatului să caute prezenţa şi comuniunea cu Dumnezeu în închinare (Isaia 48:13), atât prin meditaţie în tăcere (Matei 12:1-8), cât şi în închinare publică (Ieremia 23:32; 2 Imp. 4:23; 11:4-12; 1 Cronici 23:30; Isaia 56:1-8). Obiectivul ei este de a recunoaşte pe Dumnezeu ca şi Creator şi Răscumpărător (Geneza 2:1-3; Deuteronom 5:12-15), aceasta trebuind să fie împărtăşită de familia individuală şi comunitatea lărgită (Isaia 56:1-8).

Sabatul şi autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Ellen White arată că porunca Sabatului este unică, căci ea conţine sigiliul legii lui Dumnezeu. Ea este singura care “prezintă atât numele cât şi titlul Legiuitorului. Ea Îl declară a fi Creatorul cerurilor şi al pământului şi astfel susţine revendicarea dreptului Său de a fi tratat cu reverenţă şi a primi închinare mai presus de toţi. În afară de această poruncă, nu există nimic în Decalog care să arate prin a cui autoritate este dată legea” (Marea luptă, p. 452). Sabatul este un semn al Creatorului care arăta către dreptul Său de proprietar şi autoritatea Sa. Prin urmare, păzirea deplină arată acceptarea lui Dumnezeu ca şi Creator şi Proprietar şi recunoaşte autoritatea Sa asupra întregii creaţiuni, inclusiv asupra persoanei sale. Păzirea Sabatului se bazează pe autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu există nici un alt motiv logic pentru acesta. Fiinţele umane au libertatea de a intra în relaţie cu Creatorul universului ca şi cu un prieten.

Păzitorii Sabatului s-ar putea să întâmpine opoziţie uneori din cauza angajamentului lor de a păzi Sabatul ca zi sfântă. Celor care nu recunosc pe Dumnezeu ca şi Creator al lor, li se pare arbitrar sau inexplicabil ca un om să se oprească din lucru în ziua Sabatului doar din motive religioase. Păzirea corectă a Sabatului dă mărturie despre faptul că noi am ales să ascultăm porunca lui Dumnezeu. Noi recunoaştem astfel că viaţa noastră este acum trăită în ascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Sabatul va fi un test special în timpul sfârşitului. Credinciosul va trebui să aleagă fie să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, fie de autoritatea omenească (Apocalips 14:7,12).

Căminul şi viaţă de familie în legătură cu Sabatul

Introducere.

Viaţa de familie reprezintă piatra de temelie a păzirii corecte a Sabatului. Numai atunci când indivizii păzesc Sabatul cu conştiinciozitate în cămin şi îşi asumă responsabilităţile lor ca membri ai familiei, biserica va descoperi din punct de vedere colectiv lumii bucuria şi privilegiile zilei sfinte a lui Dumnezeu.

Tipuri diferite de cămine.

În secolul douăzeci există diverse tipuri de cămine, de exemplu căminul în care convieţuiesc soţul şi soţia, fără nici un copil; căminul cu un părinte singur şi copii (unde din cauza decesului sau divorţului un părinte trebuie să funcţioneze atât ca mamă, cât şi ca tată); căminul în care o persoană nu a fost niciodată căsătorită sau unde decesul sau divorţul a lăsat un singur soţ, neexistând copii; sau căminul în care doar un singur părinte este membru al bisericii. În abordarea nevoilor şi problemelor acestor categorii, trebuie să înţelegem că unele principii şi sugestii enunţate se aplică tuturor grupurilor, iar altele sunt mai specializate.

Două instituţii sacre – Căminul şi Sabatul. “La început” Dumnezeu a pus un bărbat şi o femeie în grădina Edenului, care le-a fost desemnată drept casă. De asemenea, “la început” Dumnezeu a dat fiinţelor umane Sabatul. Aceste două instituţii, căminul şi Sabatul, există împreună. Ambele sunt daruri ale lui Dumnezeu. Prin urmare, ambele sunt sacre, cea din urmă întărind şi îmbogăţind în maniera sa unică legătură cu prima.

Părtăşia constituie un element important al căminului. Părtăşia cu alte fiinţe umane este de asemenea un element important al Sabatului. El aduce familiile mai aproape de Dumnezeu şi îi apropie mai mult pe membrii individuali unul de altul. Văzut din această perspectivă, importanţa Sabatului pentru cămin nu poate fi niciodată exagerată.

Responsabilităţile adulţilor ca învăţători.

Alegându-l pe Avraam că tată al poporului Său, Dumnezeu a spus: “Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el” (Geneza 18:19). Se vede atunci în mod clar că adulţilor le revine o responsabilitate enormă în cămin pentru a asigura binele spiritual al copiilor lor. Atât prin învăţătura, cât şi prin exemplu, ei trebuie să ofere tipul de structură şi de atmosfera care va face din Sabat o plăcere şi o parte atât de vitală a vieţii creştine încât, mult timp după ce vor pleca din cămin, copiii să continue obiceiurile pe care le-au învăţat în copilărie.

În armonie cu porunca “Să le întipăreşti (poruncile lui Dumnezeu) în mintea copiilor tăi” (Deuteronom 6:4-9), membrii adulţi ai familiei trebuie să-şi înveţe copiii să-L iubească pe Dumnezeu şi să păzească poruncile Sale. Ei trebuie să-i înveţe să fie loiali faţă de Dumnezeu şi să asculte de indicaţiile Sale.

Din pruncie, copiii trebuie învăţaţi să participe la altarul de familie astfel încât închinarea în casa lui Dumnezeu să devină o extensie a obiceiului căpătat în familie. Tot din fragedă copilărie, copiii trebuie învăţaţi importanţa frecventării bisericii, că păzirea adevărată a Sabatului înseamnă şi a merge în casa lui Dumnezeu pentru închinare şi studiul Bibliei. Adulţii din familie trebuie să dea un exemplu participând la serviciile din Sabat, prezentând un obicei care să fie considerat important atunci când copiii decid care sunt lucrurile de valoare în viaţă. Prin discuţii, pe măsură ce copiii cresc şi se maturizează, şi prin studiu biblic, copiii trebuie învăţaţi semnificaţia Sabatului, relaţia lui cu viaţa creştină şi permanentă Sabatului.

Pregătirea pentru Sabat.

Dacă Sabatul este păzit corect, întreaga săptămână va fi programată astfel încât fiecare membru al familiei să fie pregătit pentru ziua sfântă a lui Dumnezeu atunci când ea vine. Aceasta înseamnă că membrii adulţi ai familiei vor planifica astfel încât toate sarcinile gospodăreşti – cumpărarea şi pregătirea mâncării, pregătirea hainelor şi toate celelalte necesităţi ale vieţii zilnice – vor fi terminate înainte de apusul soarelui, vineri. Ziua de odihnă trebuie să devină pivotul în jurul căruia se învârte roata întregii săptămâni. Când vine seara şi se apropie apusul, adulţii şi copiii vor putea să întâmpine Sabatul cu o minte liniştită, cu toate pregătirile terminate şi cu casa pregătită pentru a petrece 24 de ore cu Dumnezeu şi în părtăşie unul cu altul. Copiii pot ajuta la atingerea acestui obiectiv îndeplinind sarcini legate de pregătirea Sabatului proporţionale cu gradul lor de maturitate. Modul în care familia abordează începutul Sabatului, vineri seara, la apusul soarelui, şi modul în care este petrecută noaptea de vineri pregătesc terenul pentru a primi binecuvântările pe care Domnul vrea să le dea pentru întreaga zi care urmează.

Îmbrăcăminte potrivită pentru Sabat.

Acolo unde există copii, în Sabat dimineaţa, când familia se îmbracă pentru biserica, adulţii pot, prin învăţătura şi exemplul lor, să-i înveţe pe copii că un mod de a-L onora pe Dumnezeu este acela de se prezentă în casa Lui îmbrăcaţi cu haine curate, conform culturii în care trăiesc ei.

Importanţa orei de studiu biblic.

Acolo unde copiii nu pot frecventa şcolile adventiste, Şcoala de Sabat devine cel mai important mijloc de instruire religioasă din afara căminului. Importanţă acestei ore de studiu biblic nu poate fi exagerată. Prin urmare, părinţii trebuie să ia parte la serviciile din Sabat dimineaţa şi să facă tot ce este posibil pentru a-i lua pe copii împreună cu ei.

Activităţile de familie în Sabat.

În majoritatea culturilor, masa de prânz din Sabat, când familia se adună în jurul mesei, este punctul central al săptămânii. Spiritul bucuriei sfinte şi al părtăşiei, primit odată cu trezirea şi continuat în serviciile de închinare din biserica, este intensificat. Eliberată de elementele specifice unei atmosfere lumeşti care distrag atenţia, familia poate conversa pe teme de interes reciproc şi poate menţine tonul spiritual al acestei zile.

Atunci când natura sacră a Sabatului este înţeleasă şi există o relaţie de iubire între părinţi şi copii, toţi vor căuta să prevină invadarea orelor sfinte cu muzică, programe radio, video sau de televiziune, prin ziare, cărţi şi reviste lumeşti.

După-amiezele de Sabat, pe cât posibil, vor fi petrecute în activităţi de familie – în natură; efectuarea de vizite la cei izolaţi sau la cei care au nevoie de încurajare; şi participarea la întâlniri organizate în biserica. Pe măsură ce copiii cresc, activităţile se vor extinde pentru a cuprinde pe alţi membri din
grupul lor de vârstă, din biserica, având întotdeauna în minte întrebarea: “Mă ajută această activitate să înţeleg mai bine adevărata natură şi sfinţenie a Sabatului?” Astfel, păzirea adecvată a Sabatului în cămin va avea o influenţă durabilă pentru prezent şi în veşnicie.

Păzirea Sabatului şi activităţile recreaţionale

Introducere.

Păzirea Sabatului include atât închinare, cât şi părtăşie. Invitaţia de a ne bucura de ambele este deschisă şi generoasă. Închinarea din Sabat îndreptată către Dumnezeu de obicei are loc în cadrul unei comunităţi de credincioşi. Aceeaşi comunitate oferă părtăşie. Atât închinarea, cât şi părtăşia oferă posibilităţi nelimitate pentru a-l lăuda pe Dumnezeu şi pentru a îmbogăţi viaţa creştinilor. Atunci când fie închinarea, fie părtăşia în Sabat este distorsionată sau se face abuz de ea, atât lauda închinată lui Dumnezeu, cât şi îmbogăţirea spirituală sunt ameninţate. Ca dar al lui Dumnezeu pentru noi, Sabatul aduce adevărata bucurie în Domnul. Este o ocazie pentru credincioşi de a recunoaşte şi a realiza potenţialul dat lor de Dumnezeu. Astfel, pentru credincios, Sabatul este o plăcere.

Factori străini păzirii Sabatului.

Sabatul poate fi uşor invadat de elemente străine de spiritul său. În experienţa închinării şi părtăşiei credinciosul trebuie întotdeauna să fie atent la factorii străini care dăunează realizării sfinţeniei Sabatului. Caracterul sfânt al Sabatului este ameninţat în special de tipurile greşite de părtăşie şi activitate. În contrast, sfinţenia Sabatului este susţinută atunci când Creatorul rămâne în centrul acestei zile sfinte.

Fenomene condiţionate cultural în ceea ce priveşte păzirea Sabatului.

Este important să înţelegem că creştinii îi dau ascultare lui Dumnezeu şi astfel ei păzesc Sabatul în cadrul culturii şi în epoca în care trăiesc. Este posibil ca atât istoria, cât şi cultura, să ne condiţioneze în mod fals şi să ne distorsioneze valorile. Apelând la cultură putem fi vinovaţi pentru permisivitate sau scuzarea implicării în activităţi sportive şi recreaţionale care sunt incompatibile cu sfinţenia Sabatului. De exemplu, exerciţiile fizice intense şi diferitele forme de turism sunt neconforme cu adevărata păzire a Sabatului.

Orice încercare de a reglementa păzirea Sabatului ce trece dincolo de principiile biblice, prin crearea de liste cu interdicţii pentru Sabat, este contraproductivă pentru o experienţă spirituală sănătoasă. Creştinul îşi va testa experienţa sa cu privire la Sabat pe baza principiilor. El ştie că scopul principal al Sabatului este de a întări legătura de uniune dintre el şi Dumnezeu. Astfel, activităţile personale călăuzite de principiile biblice şi care contribuie la o astfel de întărire sunt acceptabile.

În măsura în care nimeni nu poate evalua corect motivele personale ale altora, creştinul trebuie să fie foarte atent să nu critice pe fraţii săi care trăiesc în contexte culturale diferite de al lui, care se implică în activităţi culturale pe care ei le aprobă.

În timpul călătoriilor, turistul adventist trebuie să depună orice efort pentru păzirea Sabatului împreună cu fraţii săi credincioşi din regiunea respectivă. Pentru respectarea sfinţeniei zilei a şaptea este recomandabil ca adventiştii să evite folosirea zilei pentru a face excursii şi activităţi lumeşti.

Biserici şi instituţii ale bisericii

Prin stabilirea de principii şi strategii specifice pentru biserică ca organizaţie şi pentru instituţiile bisericii, biserica dă un exemplu de păzire a Sabatului pentru toţi membrii. Membrilor le revine responsabilitatea de a aplica principiile corecte de păzire a Sabatului în propriile lor vieţi. Biserica poate ajută oferind principii de păzire a Sabatului aşa cum se găsesc ele în Biblie şi Spiritul Profetic, dar ea nu poate fi conştiinţă pentru membri.

  • Bisericile – Rolul bisericii şi familiei în activităţile desfăşurate în Sabat după-amiaza. Pastorul şi conducătorii bisericii locale au responsabilitatea de a oferi activităţi de Sabat atent planificate pentru copii, tineret, adulţi şi bătrâni, pentru familii şi pentru celibatari, accentuând importanţa de a face din Sabat o zi de bucurie, închinare şi odihnă. Activităţile bisericii trebuie să fie complementare şi nu să înlocuiască activităţile din cadrul familiei şi căminului.
  • Bisericile – muzica în Sabat. Muzica are un impact puternic asupra dispoziţiei şi emoţiilor. Liderii bisericii vor selecta muzica şi muzicienii care să sporească atmosfera propice închinării şi odihnei de Sabat şi relaţiei personale cu Dumnezeu. Repetiţiile corurilor în Sabat ar trebui evitate în cadrul întâlnirilor regulate planificate în Sabat.
  • Bisericile – activitatea misionară în comunitate. Deşi creştinii pot participa în anumite tipuri de lucrare socială pentru studenţi, tineri şi săraci în centrul oraşelor sau suburbii, ei totuşi trebuie să exercite o influenţă exemplară prin păzirea consecventă a Sabatului. Atunci când sunt angajaţi într-o activitate şcolară suplimentară sau una specială pentru copii şi tineret, ei vor alege subiecte şi cursuri care să fie diferite de subiectele sau cursurile seculare obişnuite, din restul săptămânii, inclusiv activităţile care contribuie la cultura spirituală. Plimbările în natură sau în împrejurimi pot înlocui pauzele; plimbările în natură sau excursiile care necesită un efort minim pot înlocui subiectele şi cursurile seculare.
  • Bisericile – colectele. Practica obişnuită a bisericilor adventiste de ziua a şaptea este de a face colecte în alte zile decât Sabatul. Acolo unde există obiceiul de a face colecte în Sabat, planul trebuie să fie implementat astfel încât să aducă beneficii spirituale tuturor participanţilor.
  • Bisericile – strângerea de fonduri în Sabat. Doctrina isprăvniciei creştine se găseşte în întreaga Scriptură. Oferirea de daruri are un loc bine definit în serviciile de închinare. Atunci când se fac apeluri pentru strângerea de fonduri, acestea trebuie conduse într-o astfel de manieră încât să susţină sfinţenia serviciilor, precum şi a Sabatului.
  • Bisericile – nunţile în Sabat. Serviciul religios special pentru căsătorie este sacru şi în sine nu este în contradicţie cu spiritul păzirii Sabatului. Cu toate acestea, cele mai multe căsătorii implică o muncă considerabilă şi aproape inevitabil apare o atmosferă seculară prin pregătirile care se fac şi recepţiile care au loc. Pentru ca spiritul Sabatului să nu se piardă, oficierea căsătoriilor în Sabat trebuie descurajată.
  • Bisericile – funeraliile în Sabat. În general, adventiştii trebuie să încerce să evite funeraliile în Sabat. Însă, în anumite regiuni climaterice şi în anumite condiţii, s-ar putea să fie necesară oficierea funeraliilor fără întârziere, în ciuda Sabatului. În astfel de cazuri aranjamentele cu angajaţii de la pompele funebre şi cimitir trebuie să fie făcute mai înainte, pentru ca să-şi îndeplinească procedurile obişnuite pentru decedaţi înainte de ziua Sabatului, reducând astfel munca şi agitaţia din Sabat. În anumite situaţii, se poate ţine un serviciu de comemorare în Sabat şi înhumarea poate avea loc mai târziu.

Instituţiile adventiste de asistenţă medicală. Instituţiile adventiste de asistenţă medicală reprezintă singurul contact pe care mulţi oameni îl au cu Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Spitalele adventiste trebuie să fie mai mult decât sisteme de asistenţă medicală. Ele au ocazia unică de a da o mărturie creştină 24 de ore din 24 comunităţii pe care o slujesc. În plus, ele au privilegiul de a prezenta solia Sabatului prin exemplu în fiecare săptămână. Prin vindecarea bolnavilor şi uşurarea poverilor infirmităţilor fizice, chiar în Sabat, Hristos este prezentat ca un exemplu la care privim ca temelie pentru înfiinţarea şi administrarea instituţiilor adventiste de asistenţă medicală. Prin urmare, o instituţie care oferă asistenţă medicală publicului trebuie să fie pregătită să slujească nevoilor celor bolnavi şi suferinzi indiferent de oră sau zi.

Aceasta pune o mare responsabilitate asupra fiecărei instituţii pentru a dezvolta şi implementa strategii care să reflecte exemplul lui Hristos şi să aplice principiile păzirii Sabatului aşa cum se găsesc ele în Scripturi şi aşa cum o învaţă Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Administratorii au o responsabilitatea specială ca să se asigure că toate departamentele menţin adevăratul spirit al păzirii Sabatului instituind proceduri adecvate pentru Sabat care să împiedice neglijenţa în păzirea acestuia.

Se recomandă următoarele aplicaţii ale principiilor de păzire a Sabatului:

Să ofere îngrijire medicală de urgenţă de bunăvoie şi cu bucurie ori de câte ori este nevoie, cu un grad ridicat de profesionalism. Cu toate acestea, nici instituţiile adventiste, nici medicii şi dentiştii nu trebuie să ofere aceleaşi servicii în Sabat ca în zilele săptămânii.

Să înceteze toate activităţile de rutină care pot fi amânate. De obicei aceasta înseamnă o închidere completă a facilităţilor şi departamentelor care nu sunt legate direct de îngrijirea pacienţilor şi menţinerea unui număr minim de personal calificat în alte departamente pentru a face faţă urgenţelor.

Să amâne serviciile de diagnosticare şi cele terapeutice. Deciziile cu privire la ce este necesar sau ce constituie o urgenţă trebuie luate de către medicul de serviciu. Dacă se abuzează de acest privilegiu, administraţia spitalului trebuie să ia măsuri. Angajaţii instituţiei care nu sunt în administraţie nu trebuie să se implice în luarea acestor decizii şi nici nu ar trebui obligaţi să se confrunte cu medicii de serviciu. Neînţelegerile pot fi evitate specificând în mod clar în regulamentele medicale că numai procedurile chirurgicale, de diagnostic sau cele terapeutice care nu pot fi amânate din cauza stării pacienţilor vor fi executate. O bună înţelegere a tuturor celor care fac parte din personal, în momentul angajării, va contribui mult la evitarea neînţelegerilor şi abuzurilor.

Operaţiile de îmbunătăţire sau cele la alegere ar trebui descurajate sau limitate la zilele de vineri. Procedurile planificate astfel permit pacientului să rămână în spital pe timpul weekend-ului şi astfel să piardă mai puţine zile de muncă. Însă, aceasta face ca prima zi postoperatorie, de obicei cea care necesită cea mai intensivă asistenţă medicală, să fie Sabatul.

Închiderea departamentelor administrative şi a celor care se ocupă cu bună funcţionare a instituţiei în ceea ce priveşte problemele de rutină. Deşi s-ar putea să fie necesară internarea sau externarea pacienţilor în Sabat, este recomandabil ca facturile şi colectarea sumelor datorate să fie evitate. Niciodată nu trebuie ca Sabatul să fie o sursă de iritare pentru cei care caută să slujească sau să mântuiască, ci mai degrabă un semn al “copiilor luminii” (Efeseni 5:8; Faptele Apostolilor, p. 260).

Faceţi din Sabat o zi specială pentru pacienţi, oferindu-le un prilej de a-şi aminti mărturia creştină pe care să nu-l uite niciodată. Păzirea corectă a Sabatului se face mai uşor într-o instituţie în care angajaţii sunt predominant adventişti. Prezentarea Sabatului într-o lumină corectă se poate realiza de către angajaţii credincioşi care îngrijesc pacienţii şi aceasta poate fi o influenţă care să aducă convingerea în viaţa celor care nu sunt de credinţa noastră.

Îngrijirea directă a bolnavilor constituie o activitate continuă desfăşurată în toate cele şapte zile ale săptămânii. Boala nu respectă un calendar. Cu toate acestea, atunci când se face programul pentru tot personalul, instituţiile de asistenţă medicală trebuie să ia în consideraţie convingerile religioase, ritualurile şi practicile sincere ale fiecărui angajat sau posibil angajat. Instituţia trebuie să ofere condiţii rezonabile pentru a satisface astfel de convingeri religioase, cu excepţia cazurilor în care se demonstrează că prin crearea unor astfel de condiţii se îngreunează în mod nejustificat funcţionarea sa. Se recunoaşte că referitor la conştiinţă, indivizii diferă în ceea ce priveşte convingerea dacă lucrul în Sabat este corect. Nici biserica, nici instituţiile sale nu pot avea rol de conştiinţă pentru angajaţii săi. Ci în loc de aceasta, trebuie create condiţii rezonabile pentru conştiinţa fiecărui individ.

Rezistaţi la presiunile de a coborî standardele adventiste.

Unele instituţii au fost presate de comunităţi, de personalul medical, şi/sau angajaţi (din care o majoritate este formată din neadventiști), să abandoneze sau să slăbească principiile şi practicile astfel încât Sabatul să fie tratat ca orice altă zi. În unele cazuri, s-au exercitat presiuni pentru a menţine servicii complete în Sabat şi de a le reduce în loc duminica. Trebuie să ne opunem cu hotărâre unor astfel de acţiuni. Acceptarea acestora ar duce la o reexaminare atentă a relaţiei unei astfel de instituţii cu biserica.

Educaţi angajaţii care nu sunt adventişti de ziua a şaptea să păzească principiile practicate de instituţie. Fiecare neadventist, în momentul angajării sale într-o instituţie adventistă de asistenţă medicală, trebuie să fie informat cu privire la principiile adventiste, în special cu privire la politica instituţiei privind păzirea Sabatului. Deşi neadventistii s-ar putea să nu creadă ca şi noi, ei trebuie să ştie de la început cum se aşteaptă din partea lor să se încadreze în programul instituţional pentru a contribui la realizarea obiectivelor propuse.

Adoptaţi o atitudine propice pentru ca angajaţii adventişti să poată da o mărturie creştină continuă. Singurul contact pe care mulţi angajaţi neadventiști îl au cu adventiştii s-ar putea să fie în instituţiile care i-au angajat. Fiecare relaţie trebuie să se bazeze pe prietenie, amabilitate şi să exprime acea dragoste care a caracterizat viaţa şi lucrarea Marelui Medic. Compasiunea pentru bolnavi, grija lipsită de egoism pentru semenii noştri, dorinţa de a sluji şi o loialitatea neabătută faţă de Dumnezeu şi biserică se pot dovedi un miros de viaţă spre viaţă. Păzirea Sabatului este un privilegiu şi o onoare, precum şi o datorie. Niciodată nu trebuie să devină o povară sau neplăcută celor care îl păzesc sau celor din jurul nostru.

Munca în Sabat în spitalele neadventiste.

Deşi este esenţial în instituţiile medicale că un minim de activitate să se desfăşoare în permanentă pentru ca pacienţii să se simtă bine şi confortabil, adventiştii angajaţi în instituţii neadventiste, unde orele de Sabat nu aduc nici o alinare în ceea ce priveşte obligaţiile de rutină, sunt obligaţi să-şi amintească principiile care reglementează toate activităţile din Sabat. Pentru a evita situaţiile în care membrii bisericii se pot confrunta cu probleme legate de păzirea Sabatului în instituţii neadventiste, se recomandă ca:

Atunci când adventiştii de ziua a şaptea se angajează în spitale neadventiste, ei trebuie să-şi facă cunoscute principiile de păzire a Sabatului şi să solicite un program care să-i scutească de îndatoriri în Sabat.

Acolo unde programul său alţi factori fac imposibil aceasta, adventiştii trebuie să-şi identifice în mod clar îndatoririle, dacă există vreuna, pe care le pot îndeplini cu conştiinţa împăcată în Sabat şi frecvenţa lor.

Acolo unde aceste condiţii nu pot fi oferite, membrii trebuie să facă din loialitatea faţă de cerinţele lui Dumnezeu condiţia de bază şi să se abţină de la activităţile de rutină.

Instituţiile adventiste de învăţământ.

Şcolile adventiste gimnaziale cu internat joacă un rol important în formarea obiceiurilor de păzire a Sabatului ale viitoarelor generaţii de membri ai bisericii, iar colegiile şi universităţile adventiste au o contribuţie importantă în ceea ce priveşte modelarea modului de gândire al clericilor bisericii şi al clasei de profesionişti. Este prin urmare important ca atât teoria, cât şi practica de maximizare a binecuvântărilor oferite de Sabat să fie cât se poate de aproape de ideal în aceste instituţii.

Aplicaţiile acestui principiu trebuie să includă:
  • Pregătire adecvată pentru Sabat;
  • Delimitarea începutului şi sfârşitului Sabatului;
  • Activităţi şcolare şi de familie adecvate: închinare, rugăciune, grupuri de rugăciune, mărturie etc.;
  • Menţinerea îndatoririlor necesare la un nivel minim, de preferat fiind ca acestea să fie încredinţate celor care se oferă voluntari pentru serviciu în locul celor care fac aceeaşi lucrare pentru salariu în restul săptămânii;
  • Servicii de închinare care inspiră, fiind preferabil a modela în cadrul şcolilor din care provin elevii aşteptările ce caracterizează astfel de servicii;
  • Activităţi adecvate şi variate în Sabat după-amiază;
  • Stabilirea unui program săptămânal astfel încât Sabatul să fie o bucurie care dăinuieşte şi momentul culminant al săptămânii, în loc de a fi un preludiu pentru activităţile contrastante de sâmbătă seara;
  • Programul la cantină. Cantinele şcolare sunt destinate să servească elevii, pe părinţii care-i vizitează şi pe oaspeţii de bună credinţă; ele nu trebuie să fie deschise pentru public în Sabat. Pentru a evita activităţile financiare care nu sunt necesare în timpul orelor sacre, fiecare instituţie trebuie să ofere condiţii pentru efectuarea plăţilor în afara orelor de Sabat.
  • Participarea la întâlniri profesionale pentru studenţi. În anumite ţări, adventiştii au privilegiul de a participa la întâlniri profesionale cu scopul de a fi la curent cu noile evoluţii în domeniul lor de specializare. S-ar putea să fim ispitiţi să justificăm participarea la aceste întâlniri din Sabat. Însă, este recomandabil ca personalul didactic să se alăture fraţilor pentru închinare, în loc să se alăture colegilor de muncă.

Staţiile de radio.

Staţiile de radio din cadrul colegiilor pot fi o binecuvântare pentru comunităţile lor. Pentru a mări binecuvântările, programul din timpul orelor de Sabat trebuie să reflecte filosofia bisericii. Dacă se fac apeluri pentru colecte în Sabat, acestea trebuie să se facă în aşa fel încât sfinţenia acestei zile să fie păstrată.

Excursii promoţionale.

Pentru a păstra caracteristică de închinare a Sabatului, tururile promoţionale trebuie planificate astfel încât să reducă la minim călătoriile în Sabat şi să ofere maximum de timp pentru închinare împreună cu fraţii de credinţă. Orele de Sabat nu trebuie folosite pentru a călători ca să ajungem la un program sâmbătă seara.

Păzirea Sabatului în instituţiile teologice.

Pastorii au o mare responsabilitate pentru modelarea vieţii spirituale a bisericii prin exemplul lor personal. Prin urmare instituţiile care asigură educaţia acestora şi a soţiilor lor trebuie să ajute pe studenţi ca să-şi formeze o filosofie sănătoasă cu privire la păzirea Sabatului. Călăuzirea corectă primită în şcoală poate fi esenţială pentru experienţa unei adevărate reînviorări a bucuriei Sabatului în viaţa lor, precum şi în viaţa bisericii.

Examenele în Sabat.

Adventiştii de ziua a şaptea care se confruntă cu examene programate pentru Sabat în şcoli neadventiste sau pentru obţinerea unor licenţe din partea comisiilor de specialitate au probleme speciale. În rezolvarea acestor situaţii recomandăm ca aceştia să aranjeze cu administraţia ca examenele să fie susţinute în alte zile decât Sabatul. Biserica trebuie să încurajeze pe membrii săi ca să păzească cu grijă Sabatul şi acolo unde este posibil să mijlocească la autorităţile de resort pentru a obţine atât respectarea zilei lui Dumnezeu, cât şi accesul la examene.

Munca şi alte activităţi în legătură cu Sabatul

Declaraţie de principii.

Concepţia biblică privind Sabatul include atât o dimensiune divină, cât şi una omenească (Matei 12:7). Din perspectiva divină, Sabatul invită pe credincios să-şi reînnoiască angajamentul său cu Dumnezeu, încetând orice activitate de fiecare zi pentru a se închina lui Dumnezeu cu mai multă libertate şi mai pe deplin (Exod 20:8-10; 31:15, 16; Isaia 58:13, 14). Din perspectivă omenească, Sabatul cheamă pe credincios ca să sărbătorească dragostea creatoare şi răscumpărătoare a lui Dumnezeu manifestând îndurare şi preocupare faţă de alţii (Deuteronom 5:12-15; Matei 12:12; Luca 13:12; Ioan 5:17). Astfel, Sabatul cuprinde atât încetarea activităţilor lumeşti cu scopul de a-L onora pe Dumnezeu, cât şi fapte de dragoste şi amabilitate faţă de semenii noştri.

Activităţi esenţiale şi urgente.

Pentru a susţine sfinţenia Sabatului, adventiştii de ziua a şaptea trebuie să facă alegeri înţelepte în ceea ce priveşte profesia, ei trebuie să fie călăuziţi de o conştiinţă luminată de Duhul Sfânt. Experienţa arată că există riscuri atunci când alegem meserii care nu ne vor permite să ne închinăm Creatorului în Sabat, fără a fi nevoiţi să ne implicăm în activităţi profane. Aceasta înseamnă că trebuie să evităm acele meserii care, deşi sunt esenţiale pentru funcţionarea unei societăţi tehnologice avansate, pot pune probleme în ceea ce priveşte păzirea Sabatului.

Scriptura şi Spiritul Profetic vorbesc clar despre datoria noastră ca şi creştini faţă de semenii noştri, chiar şi în ziua Sabatului. În contextul actual, mulţi oameni care au ocupaţii ce implică salvarea de vieţi şi de proprietăţi sunt chemaţi să facă faţă situaţiilor de urgenţă. Aranjamentul de a lucra în mod regulat în weekend, ceea ce necesită folosirea orelor de Sabat pentru o activitate de urgenţă bine plătită sau acceptarea de a lucra numai în weekend în activităţi de urgenţă pentru a suplini bugetul familiei sunt în contradicţie cu principiile de păzire a Sabatului date de Hristos. A acționa în situaţii de urgenţă în care viaţa şi siguranţă sunt în pericol este foarte diferit de câştigarea traiului prin activităţi zilnice specifice unor astfel de ocupaţii în Sabat, care de obicei sunt însoţite de activităţi comerciale, lumeşti sau de rutină. (Vezi comentariul lui Hristos privind scoaterea boului sau oii din groapă şi ajutarea oamenilor aflaţi în nevoie. Matei 12:11; Luca 13:16.) Absentarea din casa lui Dumnezeu şi lipsa părtăşiei cu credincioşii în Sabat poate avea un efect negativ asupra vieţii spirituale.

Mulţi angajatori din aşa-numitele domenii de servicii esenţiale de bunăvoie oferă condiţii prielnice pentru păzitorii Sabatului. Atunci când acestea nu există, membrii trebuie să revadă cu atenţie principiile biblice de păzire a Sabatului şi în lumina aceasta să examineze tipul de activitate, de mediu, de cerinţe ale postului şi motivele personale înainte de a începe să lucreze în Sabat. Ei trebuie să întrebe pe Domnul aşa cum a făcut Pavel pe drumul Damascului: “Doamne, ce vrei să fac?” Atunci când există această atitudine de credinţă suntem convinşi că Domnul va face pe credincios să discearnă voia Lui şi îi va da putere şi înţelepciune ca să se conformeze.

Decizii morale privind păzirea Sabatului.

Uneori în armată, în învăţământ, politică sau în alte organizaţii se refuză acordarea de privilegii legate de Sabat. Pentru a preveni şi/sau uşura aceste situaţii regretabile, trebuie avute în vedere următoarele sugestii:

Trebuie numit un reprezentant oficial al bisericii, de preferinţă directorul de relaţii publice şi libertate religioasă, pentru a fi în pas cu evoluţiile ce ar putea submina libertatea de închinare în Sabat. Atunci când se impune, acest reprezentant va aborda autorităţile de resort ca să mijlocească în situaţiile în care în legislaţiile propuse spre adoptare există măsuri ce ar putea avea un impact negativ asupra adventiştilor de ziua a şaptea. Acest curs de acţiune poate preveni adoptarea de legi care restrâng sau resping privilegiile legate de păzirea Sabatului.

Membrii adventiştii trebuie încurajaţi să rămână în credinţă de partea principiului păzirii Sabatului indiferent de situaţie, rezistând prin asigurarea că Dumnezeu va onora credincioşia lor faţă de El. Membrii bisericii trebuie să ofere ajutor spiritual, moral şi, dacă este necesar, material, altor membri care au probleme cu Sabatul. Un astfel de ajutor va sluji pentru a întări angajamentul faţă de Domnul nu numai al membrului individual care are probleme cu Sabatul, ci şi al bisericii ca întreg.

Cumpărarea de bunuri şi servicii în Sabat.

Sabatul este destinat pentru a oferi libertate şi bucurie spirituală pentru fiecare persoană (Exod 20:8-11). Ca şi creştini, noi trebuie să susţinem acest drept fundamental al omului acordat fiecărui individ de către Creator. Ca regulă generală, cumpărarea de bunuri, mersul la restaurant şi plătirea unor servicii oferite de alţii ar trebui evitate deoarece ele sunt în contradicţie cu principiul şi practica păzirii Sabatului.

În plus, activităţile comerciale mai sus amintite vor distrage atenţia de la sfinţenia Sabatului. (Vezi Neemia 10:31; 13:15). Planificând judicios se pot face mai înainte provizii adecvate pentru nevoile previzibile din Sabat.

 Călătoriile în Sabat.

Deşi călătoriile în Sabat s-ar putea să fie necesare pentru a lua parte la activităţi în această zi sfântă, nu trebuie să permitem ca aceste călătorii să devină o activitate lumească; prin urmare, pregătirile trebuie făcute mai înainte. Trebuie să ne îngrijim să avem benzină şi ca maşina să fie în stare bună de funcţionare înainte ca Sabatul să înceapă. Călătoriile în mijloace comerciale de transport pentru motive personale sau de afaceri trebuie evitate.

Soluţionarea unei anumite probleme de muncă.

Când un membru al bisericii consideră că este necesară demisia sau pierderea locului de muncă din cauza problemelor cu Sabatul şi este reangajat de denominaţiune într-o poziţie similară şi atunci când noul loc de muncă, datorită naturii sale, necesită ca membrul respectiv să muncească în Sabat, se recomandă următoarele măsuri:

Să se explice cu atenţie natura lucrării care va fi încredinţată membrului.

Trebuie depuse toate eforturile de către organizaţie ca numai aspectele esenţiale ale noii activităţi să fie realizate în Sabat. Administratorii trebuie de asemenea să explice noului angajat scopurile religioase şi obiectivele fundamentale ale organizaţiei angajatoare.

Se va adopta un program de ture astfel ca membrul care poate accepta din punct de vedere al conştiinţei sale o astfel de muncă în Sabat să poată în mod frecvent sărbători mai deplin ziua de Sabat.

Munca în schimburi. Atunci când un adventist de ziua a şaptea lucrează pentru un angajator care impune ca regulă munca în schimburi, i se poate cere să lucreze în Sabat sau o anumită perioadă din Sabat. În astfel de situaţii membrul respectiv este încurajat să aibă în vedere următoarele:

Membrul trebuie să se străduiască să fie un muncitor cât mai bun, un angajat de valoare pe care angajatorul să nu-şi poată permite să-l piardă.

Dacă apare o problemă, membrul trebuie să caute s-o rezolve apelând personal la angajator pentru a obţine condiţii prielnice, bazându-se pe bunăvoinţă şi corectitudinea acestuia.

Membrul trebuie să ajute pe angajator sugerând unele măsuri precum:

Adoptarea unui program de muncă flexibil;

Acceptarea unei ture mai puţin dorite;

Schimbarea turelor cu alţi angajaţi; sau

Lucrul în zile libere.

Asistenţa. Dacă angajatorul refuză să ofere condiţii prielnice, membrul trebuie imediat să ceară asistenţă de la pastor şi de la Departamentul de Relaţii Publice şi Libertate Religioasă în ţările în care acestea sunt implicate în astfel de activităţi.
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea în sesiunea de la Indianapolis, Indiana, SUA, a votat pe 9 iulie 1990 să adopte acest document privind păzirea Sabatului.

Vizualizări: 728

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *