Declarații oficiale

O afirmare a Creaţiunii

Raportul Comitetului de organizare al Conferinţelor Internaţionale pentru Credinţa şi Ştiinţă, 2002-2004, prezentat Comitetului Executiv al Conferinţei Generale prin intermediul biroului Preşedintelui Conferinţei Generale, 10 septembrie 2004

Introducere

Primele cuvinte ale Bibliei asigură temelia pentru tot ceea ce urmează: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul …” Genesa 1:1. În întreaga Scriptură Creaţiunea este celebrată ca venind din mâna lui Dumnezeu, Acesta fiind lăudat şi adorat ca şi Creator şi Susţinător a tot ceea ce există. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor lui.” – Psalmul 19:1.

Din această perspectivă asupra lumii reies o serie de doctrine interrelaţionate care formează nucleul mesajului adventist de ziua a şaptea pentru lume: nu cu mult timp în urmă a fost creată o lume perfectă, fără păcat şi moarte; Sabatul; căderea primilor noştri părinţi; răspândirea păcatului, decăderii şi morţii în întreaga creaţie; venirea lui Isus Hristos, Dumnezeu întrupat, pentru a trăi printre noi şi pentru a ne salva din păcat prin moartea şi învierea Sa; a doua venire a lui Isus, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru; refacerea finală a tot ceea ce a fost pierdut prin Cădere.

Ca şi creştini care iau Biblia în serios şi încearcă să trăiască potrivit perceptelor sale, adventiştii de ziua a şaptea au o concepţie înaltă cu privire la natură. Credem că, chiar şi în stare prezentă de decădere, natura descoperă puterea eternă a lui Dumnezeu (Romani :20), ca „’Dumnezeu este dragoste’ este scris pe fiecare boboc de floare ce stă să înflorească, pe fiecare fir de iarbă ce se ridică.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 10

Pentru noi, toată Scriptură este inspirată şi verifică toate celelalte căi prin care Dumnezeu se descoperă pe Sine, inclusiv natura. Avem un deosebit respect pentru ştiinţă, şi apreciem importanţa care se acordă departamentelor ştiinţifice în cadrul universităţilor şi centrelor noastre medicale. De asemenea, apreciem munca oamenilor de ştiinţă şi cercetătorilor adventişti de ziua a şaptea care nu sunt angajaţi ai Bisericii. Noi îi instruim pe studenţii din colegiile şi universităţile noastre cu privire la folosirea riguroasă a metodelor ştiinţifice. În acelaşi timp, refuzăm să restricţionăm căutarea adevărului prin constrângerile impuse de folosirea doar a metodelor ştiinţifice.

Problema originilor

Timp de secole, cel puţin în lumea creştină, relatarea biblică a creaţiunii a fost explicaţia standard oferită întrebărilor despre origini. În timpul secolelor XVIII şi XIX metodologiile utilizate de ştiinţă au început să ofere o înţelegere mai complexă a modului în care funcţionau lucrurile. Astăzi nimeni nu poate nega faptul că ştiinţa a avut un impact remarcabil asupra vieţilor noastre datorită progresului în agricultură, comunicare, ecologie, inginerie, genetică, sănătate şi explorarea Universului.

În multe domenii ale vieţii, cunoaşterea derivată din natură şi cunoaşterea prin revelaţia oferită de Scriptură sunt în armonie. Avansarea cunoaşterii ştiinţifice deseori confirmă şi validează opinia credinţei. În orice caz, în ceea ce priveşte originea Universului, a Pământului şi a vieţii şi istoria ei, există concepţii diferite. Afirmaţiile bazate pe studiul Scripturii sunt deseori în contrast cu presupoziţiile ştiinţifice şi metodologiile folosite în studierea naturii. Această tensiune are un impact direct asupra vieţii Bisericii, a mesajului şi mărturiei sale.

Noi serbăm trăirea prin credinţă. Noi susţinem o viaţă de învăţare. Atât în studiul Scripturii cât şi în procesele ordonate ale naturii vedem indicii ale minţii minunate a Creatorului. De la începuturile sale Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a încurajat dezvoltarea minţii şi înţelegerii prin închinare, educaţie şi observaţie.

În secolele trecute dezbaterile cu privire la teoriile originilor au avut loc, în primul rând, în mediul academic. În orice caz, naturalismul filosofic (proces în întregime natural, întâmplător şi nedirecţionat de-a lungul timpului) a fost larg acceptat în mediul educaţional, formând asumpţiile fundamentale pentru cea mai mare parte a conţinutului ştiinţelor naturale şi sociale. Membrii şi studenţii adventişti de ziua a şaptea întâlnesc această perspectivă şi implicaţiile sale în multe domenii ale vieţii de fiecare zi.

În declararea credinţelor sale fundamentale, Biserica Adventistă afirmă o creaţiune divină, după cum este descrisă în relatarea biblică a Genezei 1. „Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor şi El a aşezat în Scriptură raportul autentic al activităţii Sale creatoare. În şase zile Dumnezeu „a făcut cerurile şi pământul” şi toate fiinţele vii de pe pământ şi S-a odihnit în ziua a şaptea a acelei prime săptămâni. În acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument permanent al încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat şi prima femeie au fost făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării creaţiunii, dându-li-se stăpânire peste pământul întreg şi fiind însărcinaţi cu răspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată, ea era „foarte bună”, declarând slava lui Dumnezeu.” – Genesa 1:2; Exod 20:8-11; Psalmul 19:1-6; 33:6, 9; 104; Evrei 11:3

Motive pentru organizarea Conferinţelor pentru Credinţă şi Ştiinţă

Datorită influenţei tot mai mari a teoriei evoluţiei, Comitetul Executiv al Conferinţei Generale (în cadrul Consiliului anual din 2001) a iniţiat organizarea de conferinţe despre credinţă şi religie pe parcursul a trei ani. Aceste conferinţe nu au avut scopul de a modifica poziţia Bisericii cu privire la creaţionism, ci de a revedea contribuţiile şi limitele credinţei şi ştiinţei la înţelegerea noastră cu privire la origini.

Printre principalele motive care au dus la organizarea acestor conferinţe se numără:

1. Întrebări filosofice: Există o provocare permanentă în definirea relaţiei dintre teologie şi ştiinţă, dintre credinţa şi raţiune. Aceste două izvoare de cunoaştere sunt asociate, sau în conflict? Ar trebui văzute ca fiind interrelaţionate sau independente, sfere ale cunoaşterii care nu se intersectează? Concepţia despre lume şi viaţă dominantă în majoritatea societăţilor moderne interpretează viaţa, realitatea fizică şi comportamentul în moduri care sunt foarte diferite de concepţia creştină. Cum ar trebui să se raporteze un creştin la aceste lucruri?
2. Întrebări teologice: Cum trebuie interpretată Biblia? Ce anume cere citirea textului de la un credincios? În ce măsură cunoaşterea oferită de ştiinţă ar trebui să modeleze înţelegerea Scripturii şi vice-versa?
3. Întrebări ştiinţifice: Aceleaşi informaţii oferite de natură sunt disponibile tuturor observatorilor. Ce spun şi ce înseamnă informaţiile acestea? Cum să ajungem la interpretări şi concluzii corecte? Ştiinţa este un instrument sau o filozofie? Cum diferenţiem ştiinţa bună de cea rea?
4. Problema dezvoltării şi educării membrilor bisericii: Cum se va raporta un membru al Bisericii diferitelor interpretări ale relatării Genezei? Ce are de spus Biserica celor care găsesc în curriculumul lor educaţional idei care sunt în conflict cu credinţa lor? Păstrarea tăcerii cu privire la aceste subiecte transmite semnale amestecate; crează incertitudine şi furnizează un teren fertil pentru opinii nefondate şi dogmatice.
5. Dezvoltarea unei credinţe vii: Clarificarea şi reafirmarea unei teologii biblice a originilor va oferi membrilor suportul necesar în confruntarea cu provocările legate de acest subiect. Conferinţele despre Credinţa şi Ştiinţă nu au fost organizate pentru simpla stimulare intelectuală a participanţilor, ci pentru a oferi orientare şi călăuzire practică membrilor bisericii. Biserica nu poate pretinde că îşi păstrează credinţele într-un loc sigur, departe de toate îndoielile. Făcând astfel, încurând va deveni o relicvă. Învăţăturile Bisericii trebuie să abordeze problemele cotidiene astfel încât să rămână o credinţă vie; altfel, ele vor fi doar dogmă moartă.

Conferinţele despre Credinţă şi Ştiinţă

S-au desfăşurat două Conferinţe Internaţionale despre Credinţă şi Ştiinţă – în Ogden, Utah, 2002, şi în Denver, Colorado, 2004 – cu participare internaţională a teologilor, oamenilor de ştiinţă şi administratorilor Bisericii. În plus, şapte dintre cele 13 diviziuni ale Bisericii au organizat conferinţe la nivelul diviziunii sau regionale ce au abordat interacţiunea dintre credinţa şi ştiinţa în explicarea originilor. Comitetul de organizare îşi exprimă aprecierea faţă de participanţii la aceste conferinţe pentru contribuţia la acest raport.

Programul conferinţei de la Ogden a fost conceput astfel încât să familiarizeze participanţii cu modurile în care teologia şi ştiinţa explică originea pământului şi a vieţii. Programele conferinţelor organizate la nivelul diviziunilor a fost stabilit de organizatori, deşi majoritatea au inclus câteva dintre subiectele abordate în Ogden. Conferinţa desfăşurată în Denver a încheiat seria de trei ani a conferinţelor. Programul său a început cu prezentarea succintă a problemelor din punctul de vedere al teologiei şi ştiinţei, după care s-au abordat câteva întrebări referitoare la problema credinţei şi ştiinţei în viaţa bisericii. Dintre aceste întrebări amintim:

• Locul cunoaşterii ştiinţifice în biserica: Cum menţine Biserica natura confesională a învăţăturilor sale, fiind în acelaşi timp deschisă dezvoltării viitoare a înţelegerii adevărului?
• Modele educaţionale pentru abordarea subiectelor controversate şi problemele etice ale profesorilor şi liderilor Bisericii: Cum ar trebui să predăm ştiinţele în şcolile noastre astfel încât să îmbogăţească, nu să erodeze, ştiinţa?
• Ce probleme etice apar atunci când convingerile personale sunt diferite de învăţătura denominaţională? Cum relaţionează libertatea de conştiinţă cu rolul public de lider al Bisericii? Cu alte cuvinte, care sunt principiile responsabilităţii personale şi etica dezacordului?
• Care sunt responsabilităţile administrative şi procesele care au loc în rezolvarea variaţiilor şi reformulărilor concepţiilor doctrinale?

În cadrul tuturor conferinţelor au fost prezentate şi discutate comunicări ştiinţifice de către teologi, oameni de ştiinţă şi profesori (Institutul de Cercetare Geoscience păstrează o înregistrare a tuturor lucrărilor prezentate în cadrul conferinţelor). La conferinţele din Ogden şi Denver a participat cel puţin câte un reprezentant al fiecărei diviziuni. În timpul celor trei ani au participat la conferinţe mai mult de 200 de persoane. La întâlnirea din Denver au asistat mai mult de 130 de persoane, majoritatea participând la cel puţin încă o conferinţă despre credinţă şi ştiinţă.

Observaţii generale:

1. Apreciem seriozitatea şi demnitatea care au caracterizat conferinţele.
2. Am observat că a prevalat o puternică dedicare şi loialitate faţă de Biserica.
3. Am observat că deşi uneori s-au manifesta tensiuni, au fost menţinute relaţiile cordiale printre participanţi, depăşind diferenţele de opinie.
4. Am fost martorii unui nivel înalt al acordului în ceea ce priveşte înţelegerea, în principal a rolului normativ al Scripturii, susţinută de scrierile lui Ellen G. White, şi credinţa tuturor în Dumnezeu ca un Creator generos.
5. Nu a existat susţinere sau apărare a naturalismului filosofic, a ideii că universul şi-a început existența fără implicarea unui Creator.
6. Conştientizăm faptul că acest conflict dintre cosmoviziunea biblică şi cea contemporană au impact atât asupra oamenilor de ştiinţă cât şi asupra teologilor.
7. Recunoaştem faptul că tensiunea dintre credinţa şi înţelegere este un element al vieţii cu care credinciosul trebuie să înveţe să trăiască.
8. Remarcăm faptul că respingerea interpretărilor ştiinţifice cu privire la origini în conflict cu relatarea biblică nu implică desconsiderarea ştiinţei sau a omului de ştiinţă.
9. În timp ce prevalează acordul cu înţelegerea Bisericii cu privire la viaţa pe pământ, recunoaştem faptul că există printre noi persoane care interpretează relatarea biblică în moduri care conduc la concluzii diferite.
10. Acceptăm faptul că atât teologia cât şi ştiinţa contribuie la înţelegerea realităţii.

Descoperiri:

1. Nivelul tensiunilor existente cu privire la înţelegerea noastră cu privire la origini variază. În zonele în care ştiinţa a progresat cel mai mult în societate sunt mai frecvente întrebările membrilor Bisericii. Odată cu avansarea ştiinţei în toate societăţile şi sistemele educaţionale, va avea loc o creştere a întrebărilor membrilor cu privire la modul de conciliere a învăţăturilor Bisericii cu teoriile naturale cu privire la origini. Un mare număr de studenţi adventişti de ziua a şaptea frecventează şcoli publice în care este predată şi promovată evoluţia, fără a se oferi materiale şi argumente în favoarea relatării biblice asupra originilor.
2. Este puternic susţinută reafirmarea credinţei fundamentale a Bisericii cu privire la creaţiune. Credinţa adventistă de ziua a şaptea într-o creaţiune literală, şi istorică ce a avut loc în şase zile este stabilă din punct de vedere teologic şi în concordanţă cu învăţăturile Bibliei.
3. Creaţiunea este un pilon fundamental al întregului sistem al doctrinei adventiste de ziua a şaptea – este în relaţie directă cu multe, dacă nu cu toate, celelalte credinţe fundamentale. Orice altă interpretare a relatării creaţiunii trebuie să fie examinată în lumina impactului asupra tuturor celorlalte credinţe. Unele dintre conferinţele despre credinţă şi ştiinţa au revizuit toate interpretările alternative ale Genezei 1, inclusiv idea evoluţionismului teist. Acestor interpretări le lipseşte coerenţa teologică cu întreaga Scriptură şi nu sunt în armonie cu celelalte elemente ale doctrinei adventiste de ziua a şaptea.
4. Au fost exprimată îngrijorare cu privire la ceea ce unii văd ca fiind ambiguitatea expresiei „în şase zile” prezentă în mărturisirea de credinţă despre creaţiune deoarece nu este menţionată semnificaţia dorită (creaţiunea descrisă în Genesa a avut loc într-o săptămână literală şi istorică). Această situaţie permite existenţa unei anumite nesiguranţe cu privire la ceea ce crede în realitate Biserica. În plus, lasă loc pentru alte explicaţii cu privire la creaţiune. Se doreşte ca vocea Biserici să se facă auzită în clarificarea celei de-a şasea credinţe fundamentale.
5. Deşi unele date ştiinţifice pot fi interpretate în armonie cu concepţia biblică a creaţiunii, am analizat şi date interpretate astfel încât pun la îndoială credinţa Bisericii într-o creaţiune recentă. Puterea acestor interpretări nu poate fi trecută cu vederea. Respectăm concluziile ştiinţei, le studiem şi dorim o rezolvare a problemei. Aceasta nu exclude o reexaminare a Scripturii pentru a ne asigura că a fost înţeleasă corect. În orice caz, atunci când nu este posibilă interpretarea armonioasă cu descoperirile ştiinţei, nu acordăm ştiinţei o poziţie privilegiată în care ea dictează rezultatul, ci recunoaştem faptul că nu este justificabilă îngrădirea învăţăturilor clare ale Scripturii de interpretările ştiinţifice curente ale datelor.
6. Recunoaştem faptul că printre noi există diferite interpretări teologice cu privire la Genesa 1-11. În contextul existenţei diferitelor interpretări, există o preocupare cu privire la etică şi integritatea cu care îşi desfăşoară munca cei implicaţi în lucrarea de învăţare – potrivit standardelor profesiei lor, învăţăturilor Scripturii şi înţelegerii fundamentale a corpului de credincioşi. Deoarece adventiştii de ziua a şaptea recunosc faptul că înţelegerea adevărului este treptată, există o nevoie permanentă de a continua studiul Scripturii, teologiei şi ştiinţei pentru ca adevărul pe care îl deţinem să se constituie într-o credinţă vie, capabilă să răspundă teoriilor şi filosofiilor contemporane.
7. Recunoaştem şi susţinem importanţa dialogului internaţional şi interdisciplinar între teologii, oamenii de ştiinţă, profesorii şi administratorii adventişti de ziua a şaptea.

Afirmaţii

Ca rezultat al celor două conferinţe internaţionale şi a celor şapte conferinţe organizate la nivelul diviziunilor, Comitetul de organizare raportează următoarele:

1. Afirmăm primatul Scripturii în înţelegerea adventistă de ziua a şaptea cu privire la origini.
2. Afirmăm înţelegerea istorică adventistă de ziua a şaptea a Genezei 1 cum că viaţa pe pământ a fost creată în şase zile literale şi este de origine recentă.
3. Afirmăm relatarea biblică a Căderii ce a avut ca urmări moartea şi răul.
4. Afirmăm relatarea biblică a unui Potop catastrofal, o acţiune a judecăţii lui Dumnezeu care a afectat întreaga planetă, ca un element important în înţelegerea istoriei Pământului.
5. Afirmăm că înţelegerea noastră limitată cu privire la origini necesită umilinţă şi că o cercetare mai aprofundată a acestor întrebări ne apropie de mistere profunde şi minunate.
6. Afirmăm că doctrina despre creaţiune se împleteşte cu alte doctrine adventiste de ziua a şaptea.
7. Afirmăm că în ciuda denaturării sale, natura este un martor al Creatorului.
8. Afirmăm că oamenii de ştiinţă adventişti de ziua a şaptea încearcă să înţeleagă lucrarea Creatorului prin intermediul metodologiilor specifice disciplinelor lor.
9. Afirmăm că teologii adventişti de ziua a şaptea depun eforturi pentru a explora şi clarifica conţinutul revelaţiei.
10. Afirmăm că educatorii adventişti de ziua a şaptea realizează o lucrare esenţială de slujire a copiilor şi tinerilor Bisericii.
11. Afirmăm că misiunea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea identificată în Apocalipsa 14:6,7 include un apel la venerarea lui Dumnezeu ca şi Creator al tuturor lucrurilor.

Recomandări

Comitetul de organizare al Conferinţelor Internaţionale despre Credinţă şi Ştiinţă recomandă:

1. Pentru a răspunde la ceea ce unii interpretează ca fiind o lipsă de claritate în ce-a de-a şasea credinţă fundamentală cu privire la înţelegerea istorică a Genezei a adventiştilor de ziua a şaptea, aceasta să fie afirmată mai explicit.
2. Încurajarea liderilor Bisericii de la toate nivelurile să evalueze şi să monitorizeze eficienţa cu care sistemele şi programele denominaţionale reuşesc să transmită tinerilor, inclusiv celor care frecventează şcoli neadventiste, o înţelegere biblică despre origini şi să îi conştientizeze de provocările cu care se pot confrunta cu privire la această înţelegere.
3. Oferirea oportunităţilor de dialog interdisciplinar şi cercetare, într-un mediu sigur, pentru oamenii de ştiinţă adventişti de ziua a şaptea din toată lumea.

Concluzie

Biblia se deschide cu relatarea creaţiunii; Biblia se încheie cu relatarea recreării. Tot ceea ce s-a pierdut prin Căderea primilor noştri părinţi este restaurat. Cel care la început a făcut toate lucrurile prin Cuvântul gurii Sale încheie lungă luptă cu păcatul, răul şi moartea într-un mod triumfător şi glorios. El este Cel care a trăit printre noi şi a murit în locul nostru pe Calvar. După cum fiinţele cereşti au cântat de bucurie la prima creaţiune, cei răscumpăraţi de pe pământ proclamă: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute! … Vrednic este Mielul care a fost junghiat …” – Apocalips 4:11; 5:12
1 Diviziunea Africa Centrală şi de Est, Diviziunea Euro-Africa, Diviziunea Nord Americană, Diviziunea Pacificului de Sud, Diviziunea Africa de Sud – Oceanul Indian, Diviziunea Asia de Sud, Diviziunea Africa Centrală şi de Vest.
____________________
Acest document, pregătit de Comitetul de organizare al Conferinţelor Internaţionale pentru Credinţă şi Ştiinţă, 2002-2004, a fost prezentat şi primit de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale în cadrul Consiliului Anual desfăşurat în Silver Spring, Maryland, în 11 octombrie 2004.

Vizualizări: 104