Devotional

Mai mult decat biruitori

Biblia la rand: Leviticul 1-4

Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?... Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. – Romani 8:35,37

În timp ce îşi aştepta ziua execuţiei, un bărbat pe nume Dirk Pieters a scris o scrisoare emoţionantă de mângâiere pentru cea pe care el a numit-o „sora şi soţia mea preaiubită, Wellemoet”. Pentru ca inima ei să se umple de speranţa ce-i anima sufletul, el îi aminteşte de cuvintele lui Hristos: „Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră” (Ioan 16:22).

Dirk a ajutat-o pe soţia lui să privească la bucuria viitoare a revederii în prezenţa lui Hristos. El i-a scris: „Te îndemn…, draga mea,… să ne apropiem cu inima sinceră în siguranţa deplină a credinţei… te las în grija lui Dumnezeu.”

El a alungat frământările sufleteşti şi nu a permis ca circumstanţele să îl copleşească. Apoi el citează din cuvintele încurajatoare ale lui Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?... Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Rom. 8:35-37).

Dirk a privit spre realităţile eterne. El a privit dincolo de gratiile şi zidurile închisorii în care se afla. El a fost în stare să declare că absolut nimic, nici viaţa, nici moartea, nimic din lucrurile create nu îl poate despărţi pe cel credincios de dragostea lui Dumnezeu arătată prin Hristos Isus. Iată gândurile pe care le-a împărtăşit Dirk în ceasul cel mai întunecat din viaţa lui.

Când stăm în faţa morţii, promisiunea vieţii veşnice este singura noastră speranţă. Când vedem moartea cu ochii, descoperim că nimic altceva nu mai contează, în afară de promisiunea eternităţii dată de Isus. Gândul că viaţa aceasta nu este totul ne înviorează şi ne dă o nouă speranţă.

Ellen White scria: „Fericirea care este căutată din motive egoiste, în afara căilor datoriei, este o fericire nesigură, îndoielnică şi temporară; ea trece, iar sufletul se umple de simţământul singurătăţii şi al tristeţii; dar în slujirea lui Dumnezeu găsim bucurie şi satisfacţie; creştinul nu este lăsat să străbată cărări nesigure; el nu este părăsit sub povara regretelor şi a dezamăgirilor zadarnice. Chiar dacă nu avem plăcerile acestei vieţi, putem totuşi să fim bucuroşi privind dincolo, spre bucuria vieţii veşnice” (Calea către Hristos, pag. 124, 125).

În Hristos, noi privim dincolo. Noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Nimic nu ne poate despărţi de dragostea Sa. Priveşte zilnic la El şi lasă ca inima ta să se umple de curaj. Priveşte zilnic la El şi lasă ca viaţa ta să se umple de bucurie. Priveşte zilnic la El şi lasă ca sufletul tău să se umple de speranţă.