Biblia la rand: Exodul 34-36
Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru. – Romani 8:38,39
În 1556, un tânăr belgian pe nume Claes a avut o experienţă dramatică de convertire. În timp ce studia Scriptura, a fost copleşit de dragostea lui Dumnezeu şi a ajuns la concluzia că mântuirea este numai prin credinţa în Hristos. Bucuria primirii lui Hristos în inimă i se citea pe chip şi nu-l mai lăsa să tacă. Dragostea Sa cea mare îl îmboldea să le vorbească şi altora despre ea.
Biserica şi statul erau unite în Europa secolului al XVI-lea, iar biserica de stat nu tolera nici cea mai mică opinie contrară. Claes a fost arestat şi a fost adus la Ghent, pentru că punea la îndoială învăţătura bisericii despre mântuire. Autorităţile au încercat să îl convingă să renunţe la convingeri înainte de a-l condamna la moartea pe rug. El ştia că singura lui şansă de a scăpa de rug era să-şi retracteze afirmaţiile. Însă a rămas ferm pe poziţie. Claes nu s-a lăsat intimidat de puterea ameninţătoare a statului. Nimic nu-l putea convinge să cedeze.
El a fost întrebat:
– Ce crezi tu?
– Eu cred numai în Hristos Isus, a răspuns el. Cred că El este viu şi că este Fiul adevărat al lui Dumnezeu şi cred că nu există altă mântuire nici în cer, nici pe pământ.
Claes a privit ţintă la Mielul lui Dumnezeu, care Şi-a vărsat sângele pentru el. El era sursa lui de siguranţă şi de putere. El era ţelul lui. Claes a găsit o mare mângâiere în promisiunea făcută de Isus în Matei: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20).
Isus a fost cu el în momentul cel mai întunecat din viaţa lui. Claes a putut să se bucure în Domnul Dumnezeul Său. În clipele finale ale vieţii, chiar înainte de execuţie, Domnul nostru i-a dat o pace extraordinară. Claes a scris: „Inima mea este plină de bucurie pentru Domnul Dumnezeul meu, până acolo încât toată frământarea şi neliniştea mea au fost date în lături, cum dă vântul în lături praful de pe drum.”
Claes a înfruntat moartea având certitudinea dragostei lui Isus. Sufletul lui era liniştit pe deplin.
Nici chiar toţi demonii nu ne pot despărţi de dragostea lui Dumnezeu. Sufe¬rinţa nu ne poate despărţi de ea. Tragedia nu ne poate separa de ea. Nenorocirile şi greşelile nu sunt suficient de puternice ca să ne separe de dragostea Sa. Divorţul, boala, descurajarea, dezastrul şi nici chiar moartea însăşi nu au suficientă forţă pentru a ne separa de ea. În clipele noastre cele mai întunecate, dragostea lui Dumnezeu ne însoţeşte. Spune şi tu împreună cu Claes: „Doamne, Tu Îţi împlineşti promisiunea cu credincioşie!”
| < Anterior | Următor > |
|---|
