Biblia la rand: Leviticul 11-12

Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. – Efeseni 4:32

Carol nu putea să creadă că soţul ei se întâlnea cu o altă femeie. Nu putea să accepte nicidecum ideea că ar putea trece printr-un divorţ. După 25 de ani de căsnicie, pe care o crezuse a fi fericită, Tom o părăsea pentru o femeie cu mult mai tânără. Vestea aceasta a bulversat-o complet.

Fiul lor cel mai mic dorea să se căsătorească anul acela. Carol de-abia aşteptase să rămână acasă doar cu Tom, crezând că lucrul acesta avea să le reînsufleţească dragostea. Iar acum se întreba de ce. De ce a hotărât Tom să o părăsească după ce ea îi dăruise atât de mult, după ce trăise atâta pentru el? Treptat, simţămintele ei s-au transformat în amărăciune şi apoi în mânie. Nu era corect! Pur şi simplu nu era corect!

După divorţ, singurătatea şi depresia adâncă au copleşit-o. Cu cât se gândea mai mult la cele întâmplate, cu atât devenea mai furioasă. Într-o noapte, când s-a simţit zdrobită de durere, Carol a strigat la Dumnezeu şi I-a cerut putere ca să înfrunte acea situaţie insuportabilă.

După aceea, a luat o decizie: Soţul îi distrusese trecutul, dar ea nu avea să-l lase să-i distrugă şi viitorul. În ciuda faptelor lui, în ciuda amărăciunii ei, ea putea să aleagă să-l ierte.

Carol şi-a amintit de Efeseni 4:32: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” Ea a ales ca textul acesta să îi pătrundă în suflet, să îi transforme inima şi să fie altfel.

Dacă Hristos a putut să ierte păcatele ei atunci când ea Îi era vrăjmaşă, atunci şi ea putea să-l ierte pe Tom, chiar dacă el devenise duşmanul ei. Dacă Isus a putut să-i arate îndurare când ea nu o merita, atunci şi ea putea să-i arate îndurare lui Tom, chiar dacă el nu o merita. Putea să-I ceară lui Isus să îi dea o nouă atitudine şi un spirit transformat. Prin El, ea putea să fie blândă, amabilă şi iertătoare.

Odată acceptată această nouă atitudine, Carol a simţit o pace interioară nemaiîntâlnită. Era tot singură, dar inima ei era liniştită. Ea a avut încredere deplină că viaţa ei era în siguranţă în mâinile lui Dumnezeu.

Atitudinea de iertare aduce vindecare. Când buba amărăciunii plesneşte şi când iese din ea puroiul mâniei, Dumnezeu Îşi începe tratamentul. Apoi Duhul Sfânt ne face viaţa frumoasă. A ierta nu înseamnă a scuza greşeala săvârşită împotriva noastră. A ierta înseamnă a-l elibera pe cel care a greşit de sub condamnarea noastră, pentru că Hristos ne-a eliberat de sub condamnarea Sa. Atunci când vom înţelege cu adevărat cât de mult ne-a iertat Hristos, nu vom putea decât să-i iertăm pe cei care ne-au greşit. Când vom înţelege iertarea Sa, vom ierta şi noi.