Declarații oficiale

Emigrația pentru muncă

În ultimii ani, un mare număr de credincioşi ai Bisericii noastre au petrecut perioade mai lungi sau mai scurte de lucru în alte ţări. Puţini şi-au legalizat şederea prin permise de lucru sau acte de rezidenţă, în timp ce câteva mii îşi continuă munca în condiţii de aşteptare şi provizorat. Condiţiile diferă foarte mult, de la o ţară la alta şi de la persoană la persoană. Îngrijirea pastorală a acestor credincioşi a devenit o preocupare importantă atât pentru bisericile din teritoriile unde aceştia se află cât şi pentru Biserica din ţara noastră.

Consecinţele sunt complexe şi încă dificil de evaluat în totalitate. Pe plan personal, numeroase situaţii de lipsă apăsătoare au fost astfel rezolvate. Pe plan bisericesc, am beneficiat de sprijinul financiar generos al celor care muncesc din greu departe de ţară, dar sunt pentru totdeauna legaţi de biserica în care s-au format. În mai multe cazuri, bisericile adventiste unde aceştia se află cunosc o dezvoltare foarte importantă. În acelaşi timp se manifestă şi efecte negative, dintre care menţionăm crize personale pe plan moral şi spiritual, cu efecte îndelungate şi pierderi irecuperabile în domeniul familiei. Viaţa comunităţilor de origine este serios stânjenită de fluctuaţia de membri cu un important potenţial de slujire.

Nu ştim cu precizie care sunt tendinţele şi perspectivele fenomenului de emigraţie pentru muncă, însă eventualitatea ridicării obligativităţii vizelor – un fapt pozitiv pe planul libertăţilor şi integrării – ar putea fi interpretată şi ca o invitaţie pentru intensificarea acestui exod. Credem că fiecare credincios are dreptul să decidă în mod liber unde să locuiască, unde să lucreze şi unde să aparţină Bisericii. Dorim să sprijinim pe cei care urmează să ia asemenea decizii, de aceea încurajăm pe pastori şi conducătorii locali să păstorească cu respect şi bunătate creştină pe cei în cauză, sprijinindu-i să ajungă la decizii mature şi responsabile.

Cei care sunt interesaţi să plece la lucru în alte ţări sunt rugaţi stăruitor ca, în procesul luării de hotărâri, să se asigure că au utilizat la maximum posibilităţile de lucru şi dezvoltare din ţară, astfel că plecarea se impune cu adevărat. Sunt necesare informaţii demne de încredere cu privire la situaţia legală, socială, economică şi spirituală a zonei avute în vedere, pentru a nu se porni într-o direcţie nesigură sau riscantă. Decizia trebuie să ţină seamă de nevoile şi de glasul membrilor familiei şi nimeni să nu fie forţat să suporte consecinţele unor hotărâri la care nu a participat. Aranjamentele care implică separarea membrilor familiei pentru perioade lungi sau necunoscute au adesea efecte grave.

Deşi dimensiunea materială a existenţei nu poate fi neglijată, dimensiunea morală şi spirituală trebuie să aibă întâietate în luarea unor decizii majore. Suntem datori să răspundem nevoilor imediate, dar nu în dauna viitorului şi a veşniciei. “Căci orice făptură este că iarba, şi toată slava ei , ca floarea ierbii. …dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie” (1 Petru 1:24,25).

Încurajăm pe pastori şi conducerea bisericilor să dezvolte un climat spiritual sănătos pentru dezbaterea ziditoare a acestui subiect, cu examinarea principiilor biblice relevante şi aplicarea adecvată a exemplelor biblice şi istorice. Prin sistemul de educaţie şi orice alte mijloace, Biserica doreşte să îşi sprijine credincioşii din ţară, pentru ca ei să trăiască pe toate planurile „viaţă din belşug” (Ioan 10:10) oferită de Domnul Hristos, inclusiv în muncă necesară împlinirii răspunderilor familiale şi sociale. În același timp, în cooperare cu conducerea bisericilor din alte teritorii, vom sluji cât mai bine credincioşilor noştri care se află acolo pentru diferite motive şi perioade.

Credem că, prin harul Domnului şi prin cooperarea tuturor celor interesaţi, vom găsi răspunsuri biblice şi practice pentru acest subiect complex, astfel încât biserica să reprezinte tot mai mult valoarea Evangheliei, care înnobilează neîncetat existenţa creştinilor în această lume şi îi pregăteşte să fie beneficiarii fericiţi ai desăvârşirii mântuirii, la apropiata revenire a Domnului.

Declaraţia a fost adoptată de Comitetul Executiv al Uniunii Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea din România, Bucureşti, 22 noiembrie 2001.

Vizualizări: 63