Declarații oficiale

Drepturile omului

Încă de la începuturile ei, din mijlocul secolului al XIX-lea, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a apărat drepturile omului. Inspiraţi de principiile biblice, primii adventişti s-au implicat în luptă împotriva sclaviei şi a nedreptăţii. Ei au cerut dreptul ca fiecare persoană să-şi aleagă convingerile în conformitate cu conştiinţa sa şi să practice şi să-şi manifeste religia în libertate deplină, fără discriminare, respectând întotdeauna drepturile egale ale celorlalţi. Adventiştii de ziua a şaptea sunt convinşi că folosirea forţei în problemele religioase este contrară principiilor lui Dumnezeu.

În promovarea libertăţii religioase, a vieţii de familie, educaţiei, sănătăţii, asistenţei mutuale şi în întâmpinarea nevoilor umane, adventiştii de ziua a şaptea susţin demnitatea fiinţei umane, creată după chipul lui Dumnezeu.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) a fost redactată şi adoptată de oameni care cunoscuseră dezastrul, dezorientarea şi durerea fără precedent cauzate de cel de-al doilea război mondial. Această experienţă cumplită le-a dat viziunea şi dorinţa după o lume a păcii şi libertăţii. Avându-şi originea în cele mai bune şi mai înalte dorinţe umane, Declaraţia Universală este un document fundamental care sprijină în mod ferm demnitatea umană, libertatea, egalitatea şi nediscriminarea minorităţilor. Articolul 18, care sprijină în mod necondiţionat libertatea religioasă prin credinţă şi practică, are o importanţă specială deoarece libertatea religiei este dreptul fundamental al omului, care susţine şi promovează toate celelalte drepturi ale omului.

Astăzi, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este adesea violată, inclusiv articolul 18. Deseori intoleranţa îşi scoate capul hidos, în ciuda progreselor realizate în domeniul drepturilor omului în multe ţări. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea cere Naţiunilor Unite, autorităţilor guvernamentale, liderilor religioşi şi credincioşilor, precum şi organizaţiilor non-guvernamentale să lucreze în mod consecvent pentru implementarea acestei declaraţii. Politicieni, lideri sindicali, profesori, patroni, reprezentanţi ai presei şi toţi liderii de opinie trebuie să ofere un sprijin puternic apărării drepturilor omului.
Acest lucru va conduce la diminuarea extremismului religios violent, a intoleranţei, crimelor şi discriminării bazate pe religie sau pe secularism antireligios. În acest mod, va creşte importanţă practică a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi nu va există niciodată riscul de a deveni un document irelevant.

Această declaraţie a fost votată de către Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale, la 17 noiembrie 1998 şi a fost autorizată de către Biroul Relaţiilor Publice al Conferinţei Generale.

Vizualizări: 39

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *