Intrebari si Raspunsuri

Ar trebui pastorii adventisti sa se intalneasca si sa poarte un dialog cu bisericile crestine?

Cu siguranţă dialogul este mai bun decât diatriba. Izolarea dă naştere la ignoranţă şi neînţelegere şi conduce la închistare. Veţi fi poate surprinşi de concepţiile false şi ridicole care circulă la adresa adventiştilor. Menţionăm doar câteva:


1.    Adventiştii sunt legalişti şi cred că păzirea Sabatului sau plata zecimii îi va mântui; Satana este mântuitorul lor.
2.    Ei nu cred în divinitatea lui Hristos; ei pun scrierile unui profet din sec. XIX deasupra sau cel puţin pe acelaşi nivel cu Scripturile.
3.    Ei cred că numai adventiştii vor fi mântuiţi şi că Hristos va reveni în ziua a şaptea.
4.    Adventiştii de ziua a şaptea au fixat şi continuă să fixeze date pentru cea de-a doua venire a lui Hristos.
5.    Adventiştii mai degrabă ar muri decât să mănânce carne.

Creştinii neadventişti au aceste concepţii, precum şi altele. Nu ar trebui să facem tot ce este posibil pentru a clarifica lucrurile, atât pentru binele nostru cât şi al lor?

Apostolul Petru ne îndeamnă să fim întotdeauna gata să explicăm altora motivele pentru speranţa şi credinţa noastră (vezi 1 Petru 3:15). Ellen G. White sfătuieşte pe pastorii noştri să se întâlnească cu alţi pastori. Ea ne cere să “ne apropiem de pastorii altor denominaţiuni”. Ea ne sfătuieşte nu numai să ne rugăm pentru ei, ci şi cu ei, şi este interesant că ea îi numeşte “păstori ai turmei”, iar nu falşi profeţi. În cele din urmă, suntem invitaţi să “manifestăm un interes profund, fierbinte” pentru ei (Mărturii, vol.6, p.78, ed. eng.).

În timpul dialogului fiecare parte are ocazia de a asculta, de a îndepărta falsele informaţii şi clişeele învechite. Se poate da în mod repetat mărturie despre propria credinţă şi doctrină şi în acelaşi timp se poate învăţa foarte mult despre oameni sau biserici, de unde vin şi încotro cred că se îndreaptă.

Există o calitate a dialogului care uneori este trecută cu vederea. Binecuvântarea adesea neaşteptată este că înveţi să înţelegi şi să apreciezi credinţa şi doctrinele tale mult mai mult. Profesorii universitari înţeleg lucrul acesta. Orice profesor universitar îţi va spune că pregătind şi predând un curs de nivel universitar, profesorul adesea învaţă mult mai mult decât studenţii. Participând la mai multe dialoguri sau conversaţii teologice, sunt bucuros să recunosc că credinţa mea în doctrinele şi biruinţa inevitabilă a bisericii rămăşiţei lui Dumnezeu este mai puternică astăzi decât era cu aproape patruzeci de ani în urmă, când, pentru prima dată, am păşit pe scena relaţiilor interconfesionale ca un novice. A fost par excellence atât o experienţă prin care am învăţat pe alţii cât şi una prin care am învăţat personal. Există un titlu pe care de mult îl invidiez în secret, de care suveranii englezi şi mai târziu britanici s-au bucurat începând de pe vremea lui Henric al VIII-lea: “Apărător al credinţei”.

NOTA:

Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.

John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.