Intrebari si Raspunsuri

Constituie scrierile lui Ellen G. White un obstacol in ceea ce priveste relatiile interconfesionale?

Depinde de textul pe care-l citim, de context şi de propriile noastre presupuneri. Când Ellen White a scris despre sfârşitul timpului, subiect care constituie o mică parte a scrierilor sale, ea a caracterizat bisericile oficiale ca fiind împotriva libertăţii religioase şi a rămăşiţei credincioase. Cu toate acestea, ea întotdeauna a făcut o distincţie clară între sisteme, organizaţii şi membri sinceri. Noi nu suntem mântuiţi pentru că suntem “protestanţi”, “catolici” sau “adventişti”. Suntem mântuiţi pentru că Isus a murit pentru noi. Nu trebuie să uităm niciodată că organizaţiile religioase vor deveni “Babilon” când îşi vor uni puterea pentru a persecuta pe cei care nu acceptă crezul lor. Definiţia apocaliptică a celor “nelegiuiţi” este legată de faptele lor. Ei greşesc şi fac lucrarea diavolului deoarece îi persecută pe cei “care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:12). Atunci când citim ce a scris Ellen G. White despre biserici şi religii trebuie să ţinem seama întotdeauna de context. Suntem noi persecutaţi de “protestanţi”? Suntem noi persecutaţi sistematic astăzi de către Vatican?

Când serva Domnului a scris despre viaţa creştină şi lucrarea pastorală ea şi-a exprimat poziţia în favoarea bunelor relaţii. Ea a scris: “Pastorii noştri ar trebui să se apropie de pastorii altor denominaţiuni. Rugaţi-vă pentru şi împreună cu aceşti oameni pentru care Hristos mijloceşte. Ei au o responsabilitate solemnă. Ca soli ai lui Hristos ar trebui să arătăm un interes profund, fierbinte pentru aceşti păstori ai turmei” (Mărturii, vol.6, p.78, ed. eng.). Acesta nu este ceea ce am putea numi un concept “anti-relaţional”. Nu este o strategie de izolare faţă de alţii. Ea a mai scris: “Domnul Îşi are reprezentanţi în toate bisericile” (Ibid., p.70).

Ea a avertizat pastorii şi membrii laici care atacă bisericile: “Fiţi atenţi în lucrarea voastră, fraţilor, pentru a nu stârni prea tare prejudecăţile oamenilor. Nu trebuie să se urmărească ca scop în sine atacarea altor denominaţiuni: căci acest lucru nu face decât să creeze un spirit combativ şi închide urechile şi inimile în faţa adevărului. Noi avem lucrarea noastră de făcut, care nu constă în demolare ci zidire” (Manuscript Releases, vol.20, 136.3).

Putem continua citând din Ellen White pentru a demonstra că poziţia sa nu a fost în favoarea izolaţionismului şi agresivităţii faţă de alte biserici. Ea a scris: “Domnul nu a dat poporului Său lucrarea de a lansa tirade împotriva celor care încalcă legea Sa. În nici un caz nu trebuie să atacăm celelalte biserici” (Review and Herald, 20 aprilie 1911, par.21). A spune că scrierile lui Ellen White constituie un obstacol în ceea ce priveşte cultivarea relaţiile bune, sincere cu alţi credincioşi este incorect. Nu suntem singuri pe acest pământ şi nu vom fi singuri pe noul pământ. A avea bune relaţii cu alţii nu înseamnă că favorizăm actualul obiectiv al ecumenismului. Trebuie să avem bune relaţii cu vecinii noştri, după cum sper că avem, dar aceasta nu înseamnă că am renunţat la credinţa noastră! Nu înseamnă nici că vrem să-i forţăm pe alţii să se convertească. Dacă iubim oamenii, în ciuda deosebirilor dintre noi, mărturia noastră va avea putere.

NOTA:

Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.

John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.