Declarații oficiale

Dependența și abuzul de substanțe chimice

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, organizată oficial în anul 1863, încă de la începuturile ei a abordat problematica folosirii alcoolului şi tutunului. Biserica a condamnat folosirea lor ca fiind distructivă pentru viaţă, familie şi spiritualitate. În mod practic, ea a adoptat o definiţie a temperanţei, care îndeamnă la “abstinenţă totală de la tot ce este vătămător şi folosirea cu atenţie şi înţelepciune a ceea ce este bun.”

Poziţia Bisericii cu privire la folosirea alcoolului şi tutunului nu s-a schimbat. În ultimii ani, Biserica a promovat într-un mod activ în cadrul ei educaţia împotriva alcoolului şi a drogurilor şi s-a unit cu alte organizaţii în scopul educării societăţii în vederea prevenirii alcoolismului şi a dependenţei de droguri. La începutul anilor 1960, Biserica a realizat un program “anti-fumat“, care a ajutat zeci de mii de fumători din întreaga lume să renunţe la fumat. Cunoscut mai întâi ca “Planul de cinci zile“, acesta poate fi considerat programul de renunţare la fumat cu cel mai mare succes dintre cele existente.

Crearea de sute de noi substanţe chimice în laboratoare, precum şi redescoperirea vechilor droguri naturale, aşa cum sunt marijuana şi cocaină, au complicat grav o problemă care era relativ simplă pe vremuri şi aduc tot mai mari provocări, atât pentru Biserica, dar şi pentru societate. Într-o societate care tolerează şi chiar încurajează folosirea drogurilor, dependenţa este o ameninţare în creştere.

Intensificând eforturile în domeniul prevenirii dependenţei, Biserica dezvoltă un nou plan de învăţământ pentru şcolile ei şi sprijină programe, care să-i ajute pe tineri să rămână abstinenţi.

De asemenea, Biserica urmăreşte să fie o voce influentă, care să atragă atenţia presei, oficialităţilor publice şi legiuitorilor asupra degradării pe care o suferă societatea din cauza continuei promovări şi răspândiri a alcoolului şi a tutunului.

Biserica crede în continuare ca sfatul apostolului Pavel din 1 Corinteni 19:20 este aplicabil şi astăzi şi anume ca “ trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt” şi noi “trebuie să-l proslăvim pe Dumnezeu“ în trupurile noastre. Noi aparţinem lui Dumnezeu şi suntem martori ai harului Sau. Noi trebuie să ne străduim să urmărim binele fizic şi mental, astfel încât să ne putem bucura de prezenţa Lui şi să-I glorificăm numele.

Această declaraţie publică a fost autorizată de preşedintele Conferinţei Generale, Neal Wilson, după consultări cu 16 vicepreşedinţi ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, la sesiunea Conferinţei Generale de la Indianapolis, Indiana, desfăşurată în data de 5 iulie 1990.

Vizualizări: 44