Manualul Bisericii

Organizarea unei biserici

Bisericile sunt organizate de un pastor hirotonit, la recomandarea comitetului conferinţei/misiunii/câmpului. Întrucât organizarea unei biserici are o mare însemnătate, preşedintele conferinţei locale/misiunii/câmpului trebuie să fie invitat să participe, ori de câte ori este posibil.

Când o grupă de credincioşi botezaţi, pe deplin instruiţi în privinţa soliei, este pregătită să‑şi asume responsabilităţile unei biserici organizate, trebuie să fie consultat preşedintele conferinţei/misiunii/câmpului şi să se stabilească de comun acord o dată când urmează să aibă loc organizarea.

După ce credincioşii botezaţi sunt adunaţi, este bine să se prezinte o scurtă expunere a principiilor călăuzitoare ale credinţei noastre, cum ar fi: credinţa în Dumnezeire, compusă din Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, mântuirea prin har, prin credinţă, naşterea din nou, preoţia Domnului Hristos, a Doua Venire, Legea lui Dumnezeu, Sabatul, natura omului, starea morţilor, judecata, biserica, botezul, serviciul de împărtăşire, darurile duhovniceşti, isprăvnicia creştină, sănătatea şi temperanţa, unitatea familiei omeneşti în Isus Hristos şi standardele sociale creştine. Vor fi citate două‑trei texte reprezentative pentru susţinerea fiecărei învăţături.

După ce s‑a făcut aceasta, se va face apel ca toţi cei care sunt de acord cu aceste principii să se afilieze bisericii dacă doresc. Numele fiecăruia trebuie să fie înregistrat. Dacă unul sau mai mulţi sunt deja membri ai bisericii conferinţei/misiunii/câmpului sau ai altei biserici, cel care oficiază trebuie să se asigure de lucrul acesta şi să aibă deja scrisorile de recomandare necesare pentru a se uni cu această nouă biserică. Astfel, aceştia vor constitui un nucleu.

Dacă totuşi niciunul dintre cei prezenţi nu este membru în altă parte, atunci trei membri (de preferinţă, păzitori bine întemeiaţi ai Sabatului) dintre cei prezenţi vor fi selectaţi ca nucleu. Apoi vor fi puse următoarele întrebări: Primiţi pe Isus Hristos ca Mântuitor al vostru personal? Sunteţi în deplină armonie cu principiile de credinţă care v‑au fost deja prezentate? Aţi fost botezaţi prin scufundare? Sunteţi în relaţii bune unul cu altul şi vă bucuraţi de încredere reciprocă?

Dacă la aceste întrebări se răspunde afirmativ, cei trei sunt declaraţi nucleu constitutiv al noii biserici. Apoi sunt citite, unul după altul, numele de pe listă, şi fiecăruia i se pun întrebările de mai sus şi se ia votul celor care constituie nucleul pentru primirea ca membru al bisericii. Fiecare persoană primită în felul acesta devine membru al bisericii şi este calificată să voteze numele următoare. Trebuie manifestată o deosebită grijă ca între cei primiţi ca membri să existe părtăşie deplină şi dragoste frăţească. Dacă se ridică vreo problemă, fie de natură doctrinară, fie de relaţii frăţeşti, şi situaţia nu poate fi rezolvată la timp, cu amabilitate şi tact, primirea se amână.

După ce au fost primiţi toţi, biserica este o entitate completă şi gata pentru alegerea slujbaşilor. Trebuie să fie ales un comitet de numiri, având ca preşedinte pastorul care oficiază. Acest comitet va face propuneri pentru ocuparea diferitelor slujbe în biserică. După alegerea slujbaşilor, prezbiterii vor fi hirotoniţi. Va urma o scurtă prezentare a responsabilităţilor ce revin unui prezbiter şi a răspunderilor reciproce ale membrilor, apoi prezbiterii vor fi chemaţi la amvon şi invitaţi să îngenuncheze, în timp ce pastorul oficiant se va ruga şi va pune mâinile peste ei pentru a arăta că biserica îi pune deoparte pentru această slujbă. Pentru hirotonirea diaconilor va avea loc un serviciu de consacrare mai scurt. După ce s‑au făcut toate acestea, biserica este pe deplin organizată şi gata pentru slujire.

Înainte ca serviciul să se încheie, va fi luată o hotărâre prin care se cere Conferinţei să primească biserica nou‑organizată în rândul bisericilor surori, cu ocazia sesiunii următoare a conferinţei/misiunii/câmpului.

Se va avea grijă ca fiecare slujbaş să fie bine instruit cu privire la datoriile lui. Biserica trebuie să aibă un set pentru Cina Domnului şi materialele necesare pentru rânduiala spălării picioarelor. Casierul, secretarul şi ceilalţi slujbaşi vor fi dotaţi cu registrele şi chitanţierele necesare. Trebuie să se dea o atenţie deosebită tuturor acestor amănunte, deoarece prosperitatea viitoare a bisericii depinde într‑o mare măsură de grija dată pe faţă în organizarea şi instruirea ei. Acolo unde se poate, serviciul de împărtăşire trebuie să fie oficiat cu ocazia organizării bisericii.

Unificarea de biserici

Când se recomandă unificarea a două biserici, comitetul conferinţei/misiunii/câmpului va lua o hotărâre pentru recomandarea unei astfel de lucrări. Într‑o adunare legal constituită, prezidată de preşedintele conferinţei/misiunii/câmpului, de pastorul local sau de un alt pastor hirotonit, fiecare biserică va vota cu privire la problema unificării. După ce a fost luată o hotărâre favorabilă de către ambele biserici, va fi stabilită o adunare comună a celor două biserici, condusă de preşedintele conferinţei/misiunii/câmpului, sau, în lipsa lui, de un pastor hirotonit, numit de conferinţă/misiune/câmp.

Va fi pregătită o declaraţie de consimţire întocmită cu grijă, în care vor fi menţionate motivele pentru unificare şi vor fi precizate toate problemele deosebite care ar putea fi implicate, cum ar fi rezolvarea situaţiei proprietăţilor, răspunderea pentru obligaţiile financiare etc. Această declaraţie va stabili condiţiile înţelegerii pe baza cărora se va face unificarea. Se va preciza numele nou al bisericii unificate şi eliberarea din funcţie a tuturor slujbaşilor celor două biserici. Adoptarea acestei înţelegeri de către toţi cei prezenţi încheie procesul de unificare a celor două biserici. Apoi va fi ales comitetul de numiri pentru a propune slujbaşii bisericii unificate în vederea slujirii pentru restul mandatului. O copie a înţelegerii va fi păstrată la conferinţă/misiune/câmp.

Când acest pas a fost făcut, întreaga frăţietate a celor două biserici se uneşte în noua organizaţie. În astfel de împrejurări, nu este permis în niciun caz de a exclude vreun membru prin a omite să fie înscris în lista membrilor cu ocazia unificării. Corpul unit devine răspunzător pentru ordinea şi disciplina tuturor membrilor săi. Membrii aflaţi sub disciplină vor fi trataţi aşa cum este prevăzut în acest manual.

Registrele şi rapoartele celor două biserici fac parte din rapoartele bisericii unificate. Conferinţa/misiunea/câmpul trebuie să fie anunţată, pentru ca la următoarea ei sesiune să se ia hotărârile necesare.

Dizolvarea sau excluderea de biserici

„Bărbaţilor, iubiţi‑vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S‑a dat pe Sine pentru ea, ca s‑o sfinţească, după ce a curăţit‑o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană... Căci nimeni nu şi‑a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.” (Ef. 5,25‑30)

Aceasta trebuie să fie totdeauna atitudinea faţă de biserici în administrarea disciplinei, atât faţă de membrul individual, cât şi faţă de o biserică locală ca întreg, gata întotdeauna să ajute şi să o salveze pentru cauza lui Dumnezeu. Pot apărea situaţii care fac necesară dizolvarea unei biserici. S‑ar putea ca un număr mare de membri să se mute în altă parte, aşa încât cei rămaşi să nu fie suficienţi pentru susţinerea organizaţiei. Uneori, apar dificultăţi care ameninţă viaţa unei biserici. Acolo unde soluţionarea acestei probleme cere o acţiune disciplinară, se recomandă să fie organizată o serie de adunări de redeşteptare. Aceste adunări se pot ţine cu scopul de a recupera biserica din starea ei nefericită şi de a ajuta membrii să‑şi reînnoiască legământul cu Domnul. Acest lucru este mai bun decât luarea de măsuri care ar conduce la o ruptură în biserică şi care ar putea face necesară dizolvarea.

Bisericile pot fi dizolvate sau excluse dintre celelalte biserici surori pentru următoarele motive:

1. Pierderea de membri – Sunt ocazii când, în ciuda încercărilor de a păstra o biserică, se pierd atât de mulţi membri prin mutare din zonă, prin moarte sau prin apostazie, încât existenţa bisericii este ameninţată. În asemenea împrejurări, comitetul conferinţei/misiunii/câmpului să ia o hotărâre prin care va recomanda bisericii respective dizolvarea.

Înainte ca o biserică locală să ia hotărârea finală de dizolvare, membrii rămaşi vor fi sfătuiţi să-şi transfere calitatea de membru în alte biserici.

Dacă rămân destui membri, această lucrare se poate face prin convocarea unei adunări, sub conducerea preşedintelui conferinţei/misiunii/câmpului sau a unui pastor desemnat de acesta. La o astfel de adunare, pot fi votate scrisorile de transfer pentru toţi membrii rămaşi, aflaţi în rânduială (regular standing), pentru a se uni cu alte biserici. În felul acesta, biserica se dizolvă la recomandarea comitetului conferinţei/misiunii/câmpului. Astfel, se deschide calea pentru ca dizolvarea bisericii să poată fi consemnată de comitetul conferinţei/misiunii/câmpului.

Dacă, după aprecierea comitetului conferinţei/misiunii/câmpului, au rămas prea puţini membri pentru a convoca o adunare, comitetul conferinţei/misiunii/câmpului să aibă autoritatea să recomande astfel de membri care sunt în rânduială (regular standing) altor biserici sau bisericii conferinţei/misiunii/câmpului. În felul acesta, biserica este dizolvată.

Dacă, la data dizolvării, sunt membri sub disciplină cărora, din acest motiv, nu li se poate acorda scrisoare care să arate că ei sunt în rânduială (regular standing), calitatea lor de membri va fi menţinută provizoriu în comunitatea conferinţei/misiunii/câmpului, în timp ce administraţia conferinţei/misiunii/câmpului depune toate eforturile ca, în cel mai scurt timp posibil, să ajute aceşti membri să dobândească o experienţă creştină satisfăcătoare. Dacă efortul are succes, calitatea lor de membru poate fi confirmată în biserica conferinţei/misiunii/câmpului sau li se pot da scrisori de transfer către alte biserici. Dacă nu pot fi ajutaţi şi recuperaţi, vor fi excluşi prin votul comitetului conferinţei/misiunii/câmpului.

2. Disciplină –Ocazii pentru excluderea de biserici din motive disciplinare sunt, din fericire, foarte rare, deoarece misiunea bisericii este de a-i căuta pe cei pierduţi şi de a-i mântui. Acolo unde persistă probleme serioase, cum ar fi apostazia, refuzul de a acţiona în armonie cu Manualul Comunităţii, sau persistă răzvrătirea împotriva conferinţei/misiunii/câmpului, trebuie făcute eforturi stăruitoare pentru a înlătura necesitatea excluderii. Pastorul va căuta să adâncească viaţa spirituală a bisericii prin predicare şi vizite personale. Cu sprijinul conferinţei/misiunii/câmpului, se va ţine o serie de adunări de reînviorare care să‑i conducă pe membri la o reînnoire a legământului lor cu Domnul. Dacă aceste eforturi nu au succes, pastorul, în colaborare cu comitetul conferinţei/misiunii/câmpului, să se sfătuiască cu biserica şi cu conducerea ei, căutând să aducă vindecare şi împăcare şi să păstreze biserica în calitatea ei de martoră pentru Dumnezeu şi pentru adevărul Său mântuitor.

În toate eforturile de a ajuta o biserică greşită şi în toate aspectele oricărei discipline care va fi aplicată, trebuie să se dea pe faţă spiritul lui Hristos. Spiritul acesta este descris foarte frumos şi convingător în Efeseni 5,25‑30, unde Pavel ne spune că Hristos iubeşte Biserica şi Şi‑a dat viaţa pentru ea, ca să poată avea bucuria de a o prezenta Tatălui Său ceresc ca pe o Biserică slăvită.

Asemenea măsuri de redresare sunt preferabile îngăduirii unei deteriorări a relaţiilor, care ar putea duce la excluderea bisericii.

Totuşi, dacă toate străduinţele de a păstra biserica dau greş, comitetul conferinţei/misiunii/câmpului trebuie să facă un studiu atent cu privire la excluderea bisericii. Dacă se ajunge la această hotărâre, să fie consemnată în procesele verbale ale comitetului conferinţei/misiunii/câmpului cu recomandarea de excludere şi cu precizarea motivelor, apoi să se procedeze după cum urmează:
a. Decizia de recomandare a excluderii, cu toate motivele justificative, să fie prezentată bisericii respective într-o adunare administrativă pentru informare şi pentru luarea în considerare.
b. În cazul în care biserica nu acceptă recomandarea, ea ar putea adopta una dintre următoarele căi:
1. Să acţioneze pentru eliminarea cauzelor care ar face necesară disciplina, acceptând specificările conferinţei/misiunii/câmpului şi cerând conferinţei/misiunii/câmpului să revină asupra recomandării de dizolvare sau excludere.
2. Să apeleze la Comitetul Executiv al uniunii pentru a arbitra în interesul bisericii respective.
c. În eventualitatea că biserica se menţine în stare de răzvrătire sau Comitetul Executiv al uniunii susţine recomandarea conferinţei/misiunii/câmpului de excludere a bisericii, conferinţa/misiunea/câmpul va convoca o şedinţă a comitetului executiv şi va face recomandarea adunării generale a conferinţei/misiunii/câmpului de excludere a bisericii, prezentând şi motivele care stau la baza recomandării.
d. Dacă Adunarea Generală a conferinţei/misiunii/câmpului hotărăşte excluderea, conferinţa/misiunea/câmpul va aplica hotărârea.

Grija faţă de membri –Printre membrii unei biserici care a fost dizolvată sau exclusă, pot exista membri credincioşi, care doresc să rămână în cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Pentru a asigura binele lor, calitatea lor de membru va fi păstrată provizoriu, până la 90 de zile, în comunitatea conferinţei/misiunii/câmpului, pentru a oferi ocazie celor care doresc acest lucru, să-şi aibă calitatea de membru confirmată în biserica conferinţei/misiunii/câmpului, sau să fie transferaţi la o altă biserică, aleasă de ei. Situaţia lor va fi apreciată de comitetul conferinţei/misiunii/câmpului şi, dacă este satisfăcătoare, aceştia pot fi recomandaţi ca membri ai bisericii conferinţei/misiunii/câmpului sau ai altei biserici, alese de ei.
Numele membrilor unei biserici dizolvate sau excluse, care sunt sub disciplină, vor fi trimise secretarului conferinţei/misiunii/câmpului pentru a fi în atenţia comitetului acesteia, aşa cum se precizează în secţiunea de mai sus, la capitolul „Pierderi de membri”, cu privire la dizolvarea bisericii cauzată de pierderea de membri.

Sesiunea conferinţei/misiunii/câmpului va acţiona în toate cazurile – În orice caz de dizolvare sau excludere a unei biserici, pentru orice motiv, va fi prezentat un raport la sesiunea următoare a conferinţei/misiunii/câmpului, când se va face o recomandare de ştergere a bisericii respective de pe lista bisericilor aparţinătoare conferinţei/misiunii/câmpului.

Bunurile, fondurile şi registrele – După dizolvarea sau excluderea unei biserici datorată pierderii membrilor sau pentru motive disciplinare, toate darurile, toate evidenţele financiare şi toate proprietăţile comune sau personale, fie că sunt deţinute în numele bisericii, al conferinţei/misiunii/câmpului, fie al altei asociaţii legale denominaţionale, sunt încredinţate spre păstrare conferinţei/misiunii/câmpului. De aceea, conferinţa/misiunea/câmpul are dreptul, autoritatea şi datoria să administreze, să ocrotească şi să dispună de proprietatea şi de fondurile mai sus amintite. Toate registrele şi evidenţele unei astfel de biserici vor fi ţinute în custodia secretarului conferinţei/misiunii/câmpului şi/sau a trezorierului.