Manualul Bisericii

O lucrare rânduită de Dumnezeu

„Dumnezeu are o biserică şi aceasta are o lucrare stabilită de El. ’Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos...’

Domnul are agenţii Săi rânduiţi şi o biserică care a trecut prin vremurile de persecuţie, conflicte şi întuneric. Isus a iubit Biserica şi S‑a dat pe Sine pentru ea şi El o va desăvârşi, o va curăţi, o va înnobila şi o va înălţa, ca ea să stea tare în mijlocul influenţelor corupătoare ale acestei lumi. Oameni rânduiţi de Dumnezeu au fost aleşi pentru a veghea cu grijă deosebită, cu perseverenţă şi vigilenţă pentru ca biserica să nu fie înfrântă de uneltirile lui Satana, ci să stea tare în lume, aducând slavă lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor” (Mărturii pentru pastori, pag. 52,53)

Preşedintele conferinţei/misiunii/câmpului

Preşedintele conferinţei/misiunii/câmpului trebuie să fie pastor hirotonit, cu experienţă şi cu o bună reputaţie. El se află în fruntea lucrării Evangheliei din conferinţa/misiunea/câmpul lui şi este prezbiterul sau supraveghetorul tuturor bisericilor. Preşedintele lucrează pentru binele spiritual şi pentru încurajarea bisericilor. El le sfătuieşte cu privire la activităţile şi planurile lor. El are acces la toate bisericile, la toate serviciile şi adunările administrative şi la toate comitetele bisericilor, fără drept de vot până când biserica i-l acordă şi poate, în virtutea slujbei lui, să prezideze adunările generale ale oricărei biserici, când acest lucru este necesar. Preşedintele conferinţei/misiunii/câmpului are acces la toate rapoartele, registrele bisericii etc.

El nu trebuie să îi dea la o parte pe slujbaşii bisericilor aleşi în mod regulamentar, ci să lucreze în colaborare cu ei. La rândul lor, aceştia, recunoscând legăturile existente în cadrul conferinţei/misiunii/câmpului, sunt datori să se sfătuiască cu el pentru bunul mers al bisericii. Slujbaşii bisericii nu trebuie să încerce să‑l împiedice de la exercitarea normală a atribuţiilor sale.

Pastorii şi conducătorii de district nu sunt organe executive

Pastorii hirotoniţi, numiţi de comitetul conferinţei/misiunii/câmpului să lucreze ca pastori sau conducători de district, nu iau locul preşedintelui în câmpurile respective. Ei nu sunt însărcinaţi cu puteri administrative, aşa cum este preşedintele, ci ei colaborează cu el în îndeplinirea planurilor şi respectarea regulamentelor conferinţei/misiunii/câmpului.

Preşedintele şi comitetul coordonează directorii de departamente

Directorii de departamente sunt angajaţi de conferinţă/misiune/câmp pentru a stimula ramurile importante ale lucrării bisericii. Pentru a îndeplini cu succes lucrarea încredinţată lor, aceşti lucrători trebuie să aibă acces la biserici. Trebuie să li se dea ocazia să prezinte şi să desfăşoare planuri în aceste biserici. Se aşteaptă ca aceşti lucrători să manifeste o consideraţie plină de simpatie faţă de toate planurile bisericii, chiar şi faţă de cele din afara departamentelor respective. Aceşti directori lucrează sub îndrumarea generală a comitetului conferinţei/misiunii/câmpului, în colaborare cu preşedintele de conferinţă/misiune/câmp, care este responsabilul principal al tuturor ramurilor de activitate.

Lucrarea directorilor de departamente nu este administrativă

Directorii de departamente nu sunt învestiţi cu autoritate administrativă sau executivă în conferinţă/misiune/câmp sau în activitatea bisericii, ci relaţia lor faţă de conferinţă/misiune/câmp este aceea de sfătuire. Raportarea directorilor de departamente la biserică nu este aceeaşi cu raportarea comitetului sau a preşedintelui conferinţei/misiunii/câmpului. Totuşi, în primul rând, lucrarea lor are un caracter specific, iar în promovarea ramurii lor de activitate, ei activează pretutindeni în întreaga conferinţă/misiune/câmp. Nu se aşteaptă ca ei să dea sfaturi bisericilor locale privind alegerile sau să îndeplinească alte sarcini administrative sau alte activităţi, decât dacă preşedintele conferinţei le solicită acest lucru.

Relaţia pastorului hirotonit cu activitatea bisericii

Atunci când, într‑o biserică, este numit un pastor hirotonit, funcţia sa este superioară celei a prezbiterului sau a prezbiterilor locali; aceştia servesc ca asistenţi ai pastorului. În virtutea hirotonirii sale ca pastor, el are calificarea de a îndeplini toate ritualurile şi ceremoniile din biserică. El trebuie să fie conducătorul spiritual şi sfătuitorul bisericii. Pastorul trebuie să instruiască pe slujbaşi în îndatoririle lor şi să plănuiască cu ei în privinţa tuturor ramurilor de activitate ale bisericii. Când un pastor este numit de comitetul conferinţei/misiunii/câmpului ca pastor într‑o biserică, se înţelege că el este membru al comitetului acesteia şi serveşte ca preşedinte al acestuia. În cazul în care el doreşte să fie eliberat de responsabilitatea de preşedinte al comitetului bisericii, prezbiterul bisericii va sluji ca preşedinte. Între pastorul şi prezbiterul bisericii este necesar să fie cea mai strânsă colaborare (vezi pag. 57,91). Se aşteaptă ca pastorul, împreună cu ajutorul prezbiterilor, să plănuiască şi să îndeplinească toate serviciile spirituale ale bisericii, cum ar fi: serviciul divin de închinare din Sabat dimineaţa, întâlnirea pentru rugăciune, şi trebuie să oficieze serviciul de Sfânta Cină şi botezul. El nu trebuie să se înconjoare cu niciun fel de corp de consilieri aleşi de el, ci totdeauna să lucreze în cooperare cu slujbaşii aleşi după rânduială de biserică.

Atunci când un pastor hirotonit al conferinţei/misiunii/câmpului sau o altă persoană trimisă de conferinţă/misiune/câmp vizitează biserica, se aşteaptă ca prezbiterul local să‑i acorde respectul cuvenit, invitându‑l să slujească la amvon. Aceasta se aplică şi lucrătorilor nehirotoniţi trimişi de conferinţă/misiune/câmp

Bisericile nu‑şi aleg pastorul

Pastorii seniori sau pastorii asistenţi nu sunt numiţi sau aleşi de biserică în aceste poziţii. Legătura lor cu biserica se realizează în urma hotărârii comitetului conferinţei/misiunii/câmpului. Astfel de însărcinări se pot schimba oricând. (vezi pag. 57)

Pastorii asistenţi

Pentru a se da ocazia tinerilor să demonstreze chemarea lor la lucrarea de slujire şi mai ales în domeniul câştigării de suflete, candidaţilor propuşi li se oferă autorizaţii din partea conferinţei/misiunii/câmpului. Acordarea acestor legitimaţii le oferă ocazia şi le dă dreptul să dezvolte darul pastoral. Pastorul asistent este autorizat să predice, să se angajeze în lucrarea de evanghelizare, să conducă lucrarea misionară şi să sprijine orice activitate a bisericii.

Totuşi, există multe situaţii şi câmpuri care fac necesară numirea unui pastor asistent de către conferinţă/misiune/câmp ca să îndeplinească responsabilităţi ca pastor sau pastor asistent al unei biserici sau al unui grup de biserici. Pentru a‑i deschide calea îndeplinirii anumitor atribuţii pastorale, biserica sau grupul de biserici locale în care slujeşte îl pot alege prezbiter. Totuşi, întrucât este angajat şi numit de conferinţă/misiune/câmp, el reprezintă respectiva instituţie, iar aceasta poate găsi cu cale ca, în măsură diferită, cerută de împrejurări, autoritatea şi răspunderile sale să fie extinse pentru a‑l face în stare să‑şi îndeplinească îndatoririle. Dreptul de a extinde autoritatea şi responsabilităţile pastorului asistent revine, în primă instanţă, Comitetului Executiv al diviziunii. Hotărârea diviziunii este necesară înainte ca o conferinţă/misiune/câmp să poată extinde autoritatea şi responsabilităţile pastorului asistent. O astfel de hotărâre va defini, în mod specific şi clar, ce funcţii pastorale adiţionale poate îndeplini un pastor asistent, dar totdeauna funcţiile lui ca prezbiter al bisericii şi funcţiile lui extinse vor fi exercitate doar în cadrul bisericii sau al grupului de biserici în care slujeşte.

În hotărârile sale, comitetul conferinţei/misiunii/câmpului nu va trece dincolo de ceea ce autorizează comitetul diviziunii. El nu va autoriza pastorul asistent să meargă din biserică în biserică, în afara bisericii sau grupului de biserici în care este prezbiter, oficiind ritualuri care aparţin funcţiei de pastor hirotonit. Hotărârea comitetului conferinţei/misiunii/câmpului nu poate înlocui alegerile din biserică sau hirotonirea pastorală.

Lucrătorii biblici

O ramură foarte însemnată a lucrării o constituie slujba de lucrător biblic. Ea este recunoscută de conferinţe/misiuni/câmpuri prin implicarea de persoane corespunzătoare pentru a fi angajate în această ramură a lucrării. Ei pot fi transferaţi dintr‑un loc în altul, după cum cere lucrarea. Ei pot fi desemnaţi să lucreze în cadrul unei acţiuni evanghelistice. În acest caz, ei se află sub îndrumarea directă a evanghelistului care poartă răspunderea acţiunii sau ei pot fi aşezaţi într‑un oraş pentru a lucra împreună cu biserica locală. În această situaţie, ei se află sub îndrumarea directă a pastorului bisericii, dar, ca întotdeauna, sub îndrumarea generală a conferinţei/misiunii/câmpului. Unui lucrător biblic dintr-o conferinţă/misiune/câmp să nu i se ceară să îndeplinească vreo slujbă în biserică, cu excepţia că ar exista hotărâre specială din partea conferinţei/misiunii/câmpului, ci să fie lăsat liber pentru a-şi îndeplini lucrarea de câştigare de suflete.

Managerii Centrului Adventist de Carte

Managerii Centrului Adventist de Carte sunt lucrători ai conferinţei/misiunii/câmpului şi, în această calitate, se află sub îndrumarea comitetului şi a preşedintelui conferinţei/misiunii/câmpului. Deşi sunt într-un fel special într-o legătură strânsă cu casele de editură, ei nu sunt aleşi sau dirijaţi de bordurile casei de editură, ci de către conferinţă/misiune/câmp. În alegerea unor astfel de lucrători, este bine să se aibă în vedere un personal corespunzător, care a primit o bună instruire în legătură cu casele noastre de editură.

Pastorul trebuie să-l ajute pe evanghelist

Atunci când unui evanghelist i se cere să conducă o campanie de evanghelizare într‑o localitate sau într‑un oraş în care există o biserică cu un pastor responsabil, pastorul trebuie invitat de conferinţă/misiune/câmp să-l ajute pe evanghelist, dând astfel pastorului posibilitatea de a se familiariza cu posibilii viitori membri.

Preşedintele şi comitetul îndrumă lucrătorii conferinţei/misiunii/câmpului

Preşedintele, în colaborare cu comitetul conferinţei/misiunii/câmpului, îi îndrumă pe lucrători în diversele lor activităţi. Este de datoria lui să-i informeze pe lucrători cu privire la planurile şi regulamentele comitetului şi să‑şi asigure cooperarea lucrătorilor în aducerea acestora la îndeplinire. Preşedintele se va interesa în mod deosebit de promovarea lucrării de evanghelizare în cadrul conferinţei/misiunii/câmpului, făcând tot posibilul să încurajeze în lucrători o preocupare permanentă în privinţa câştigării sufletelor. El trebuie să-i recruteze şi să-i instruiască pe tineri în vederea lucrării. Secretarii departamentali sunt folosiţi de conferinţă/misiune/câmp pentru a promova ramurile importante ale lucrării bisericii.

Toţi lucrătorii conferinţei/misiunii/câmpului ‑ pastori, lucrători biblici, directori de departamente etc. – se află sub îndrumarea comitetului conferinţei/misiunii/câmpului. Ei primesc scrisorile de acreditare şi sunt responsabili faţă de conferinţă/misiune/câmp şi nu faţă de vreo biserică locală din cadrul conferinţei/misiunii/câmpului. Bisericile pot cere serviciile sau ajutorul lucrătorilor conferinţei/misiunii/câmpului, depunând cerere la preşedintele conferinţei/misiunii/câmpului, dar numirea, în toate cazurile, revine comitetului conferinţei/misiunii/câmpului. Pot fi numiţi lucrători care să colaboreze cu anumite biserici, iar atunci când comitetul conferinţei/misiunii/câmpului consideră că numirea trebuie să fie schimbată, el are libertatea s‑o facă. Lucrătorul sau biserica poate să facă apel la comitetul conferinţei/misiunii/câmpului pentru o audienţă în legătură cu hotărârea de mutare din câmpul respectiv. Situaţia va fi examinată cu atenţie în lumina nevoilor conferinţei/misiunii/câmpului, iar decizia se va lua în consecinţă. Dacă s-ar ajunge în situaţia ca un lucrător să refuze să coopereze cu comitetul şi se opune să lucreze în armonie cu deciziile sale, comportamentul lui poate fi privit ca insubordonare şi tratat ca atare. În niciun caz, el nu trebuie să apeleze la biserică în legătură cu astfel de hotărâri. Orice biserică locală care, în astfel de împrejurări, sprijină un lucrător în atitudinea lui va fi supusă disciplinei conferinţei/misiunii/câmpului.

Scrisorile de acreditare şi legitimaţiile

Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie supravegheată cu deosebită grijă de conducătorii responsabili de la fiecare nivel al organizaţiei, de la biserica locală până la Conferinţa Generală. Pentru ca vrăjmaşii lucrării să nu aibă acces la amvoanele noastre, suntem îndemnaţi cu toată puterea să nu permitem niciunei persoane să vorbească vreunei biserici, dacă nu prezintă scrisoare de acreditare din partea bisericii, valabilă şi vizată la zi. Totuşi, este adevărat că există situaţii când este necesar ca, în adunările noastre, să ia cuvântul şi reprezentanţi ai guvernului sau conducători civili; însă orice persoană neautorizată va fi exclusă de la amvon.

Bisericile, în capacitatea lor reunită, conferă prin conferinţă/misiune/câmp, autoritate anumitor persoane pentru a reprezenta biserica şi a vorbi în numele ei în calitate de pastori şi lucrători ai Evangheliei. Această autoritate este reprezentată prin scrisorile de acreditare acordate, care sunt însărcinări scrise, corect datate şi semnate de slujbaşii conferinţei/misiunii/câmpului. Autoritatea astfel încredinţată nu este personală sau inerentă persoanei care deţine scrisorile, ci aparţine organizaţiei care le‑a emis şi poate fi retrasă oricând există suficiente motive pentru aceasta. Scrisorile acordate lucrătorilor nu trebuie privite niciodată ca fiind proprietate personală, ci trebuie considerate ca aparţinând organizaţiei care le‑a emis. Lucrătorul este obligat de propria onoare să înapoieze scrisoarea de acreditare şi legitimaţia, la cererea acestei organizaţii.

Comitetele răspunzătoare emit acreditări oficiale tuturor lucrătorilor adventişti de ziua a şaptea care sunt autorizaţi.

Scrisorile de acreditare expirate

Scrisorile de acreditare sunt acordate pe durata termenului prevăzut de statut sau regulamentele în vigoare ale conferinţei/misiunii/câmpului. Acreditările sunt reînnoite prin votul adunării generale a conferinţei/misiunii/câmpului aflate în sesiune sau de comitetul executiv. Dacă, dintr‑un motiv oarecare, se consideră că nu mai poate fi reînnoită scrisoarea de acreditare pentru vreun pastor, el încetează să mai activeze ca lucrător al conferinţei/misiunii/câmpului. O scrisoare expirată nu îl autorizează să lucreze ca pastor. În acest caz, el nu are mai multă autoritate decât oricare alt membru laic din biserică.

Demiterea unui pastor

Un pastor poate fi demis din funcţie prin hotărârea comitetului conferinţei, fără ca statutul său de membru al bisericii să fie afectat. Atunci când unui pastor i se retrage calitatea de membru al bisericii şi apoi este reprimit ca membru, prin aceasta nu îi este redată calitatea de pastor. Persoana este reprimită în biserică doar ca membru laic.

Pastorii pensionari

Pretutindeni, în diferite conferinţe/misiuni/câmpuri, există lucrători care, din cauza vârstei sau a stării de sănătate, s‑au retras din lucrarea activă [este cazul pastorilor pensionari]. Aceşti lucrători merită toată cinstea şi consideraţia. În multe cazuri, ei au petrecut mulţi ani contribuind la întărirea lucrării lui Dumnezeu. Prezenţa lor este o binecuvântare şi un ajutor pentru bisericile noastre.

De obicei, lucrătorii pensionari sunt membri ai bisericii celei mai apropiate de domiciliul lor. Ei pot fi aleşi în orice slujbă din biserică, iar în acest caz ei acţionează de bunăvoie în tot ceea ce revine slujbei în care servesc. De asemenea, ei pot să‑şi exercite funcţiile pastorale sub conducerea comitetului conferinţei/misiunii/câmpului.

Pastori fără scrisori de acreditare care slujesc în bisericile noastre

Pot fi cazuri în care unii pastori, care ani de zile au activat ca pastori hirotoniţi, dintr‑un motiv bine întemeiat, nu au mai primit scrisori de acreditare din partea organizaţiei. Ei pot fi aleşi ca prezbiteri ai bisericilor şi, dacă hirotonirea lor nu a fost anulată, nu este necesar să fie hirotoniţi ca prezbiteri, dar în activitatea lor sunt limitaţi la lucrarea şi prerogativele unui prezbiter local.