Manualul Bisericii

Structura bisericii, sub călăuzirea Duhului Sfânt, este vitală pentru creşterea spirituală a membrilor şi pentru împlinirea misiunii bisericii. Este scheletul trupului. Şi „tot trupul bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste” (Efeseni 4,16). Elementele cele mai importante ale structurii şi organizaţiei bisericii locale sunt rolurile slujbaşilor bisericii şi organizaţiile auxiliare sau departamentele. Acest capitol este o descriere a plănuirii departamentelor, a obiecti­velor, conducerii, funcţiilor şi activităţilor acestora. Se aşteaptă ca departamentele bisericii locale să coopereze cu departamentele corespunzătoare ale conferinţei/misiunii/câmpului, uniunii şi diviziunii.

Lucrarea departamentelor bisericii locale este strâns legată de lucrarea pastorului, deoarece ambele sunt angajate în mod egal în acelaşi program al bisericii. Pastorul slujeşte în calitate de consilier apropiat al comitetelor tuturor organizaţiilor auxiliare şi departamentelor, asistând împreună cu biserica la implementarea programelor ei. În caz de urgenţă sau unde circumstanţele o cer, pastorul poate convoca întrunirea oricărui comitet sau organizaţii ale  bisericii pentru a lua decizii care slujesc interesului bisericii. Fiecare biserică locală ar trebui să folosească serviciile departamentelor descrise în acest capitol, pentru a-şi hrăni membrii şi pentru a împlini misiunea dată de Hristos bisericii creştine, şi în special bisericii rămăşiţei de la sfârşitul timpului. (Mat. 28,19; Apoc. 10,11; Apoc. 14,6)

Departamentul Lucrare personală

Departamentul Lucrare personală asigură resurse şi instruieşte membrii bisericii pentru a‑şi uni eforturile cu pastorul şi slujbaşii, în vederea proclamării finale a Evangheliei mântuirii prin Hristos. Scopul acestui departament este de a înrola fiecare membru în serviciul activ de câştigare de suflete pentru Dumnezeu.

Comitetul Departamentului Lucrare personală – ComitetulDepartamentului Lucrare personală conduce eforturile misionare ale bisericii locale şi lucrează sub coordonarea comitetului bisericii. Comitetul trebuie să se întrunească cel puţin o dată pe lună. Acest comitet va fi alcătuit din următoarele persoane: responsabilul Departamentului Lucrare personală (ca preşedinte), secretarul Departamentului Lucrare personală, coordonatorul Departamentului Publicaţii, pastorul, un prezbiter, casierul bisericii, responsabilul Departamentului Binefacere (Tabita), secretarul Departamentului Binefacere (Tabita), responsabilul organizaţiei „Bărbaţil adventişti”, responsabilul cu evidenţa celor interesaţi de credinţa bisericii, responsabilul Departamentului Sănătate, secretarul Departamentului de Comunicare, dirigintele Şcolii de Sabat, conducătorul Asociaţiei tinerilor adventişti, coordonatorul Departamentului Slujirea persoanelor invalide, coordonatorul Departamentului Copii, responsabilul Departamentului Misiunea Femeii, directorul Centrului de servicii comunitare sau conducătorul lucrărilor comunitare, coordonatorul Şcolii Biblice şi alţi membri, dacă este necesar. Comitetul Departamentului Lucrare personală poate desemna subcomitete pentru obiective specifice în măsura în care se consideră necesar. Toate subcomitetele raportează comitetului Departamentului Lucrare personală.

Responsabilul Departamentului Lucrare personală –Responsabilul Departamentului Lucrare personală este ales de biserică pentru a instrui şi pentru a conduce Biserica în serviciul evanghelistic activ. El este preşedintele comitetului Departamentului Lucrare personală. Conducătorul acestui departament poate avea nevoie de asistenţi care să coordoneze Şcoala Biblică prin corespondenţă. Evanghelizarea, distribuirea de literatură, colectarea de bani, lucrarea grupelor mici, instruirea membrilor şi alte mijloace pentru a intensifica activitatea de câştigare de suflete. Este de datoria conducătorului de a prezenta bisericii, la lucrările administrative, un raport asupra întregii activităţi misionare a bisericii.

Secretarul Departamentului Lucrare personală – Secretarul Departamentului Lucrare personală este ales de biserică şi slujeşte ca reprezentant al Centrului adventist de carte pentru toate departamentele bisericii. El lucrează în strânsă colaborare cu responsabilul Departamentului Lucrare personală la dezvoltarea programelor lucrării misionare ale bisericii. (vezi nota 2 de la pag. 133)

Departamentul Binefacere (Tabita) – Departamentul Binefacere (Tabita) este o ramură importantă a activităţilor misionare ale bisericii. Responsabilul acestui departament, asistentul lui (dacă este necesar) şi secretarul‑casier sunt aleşi la adunarea electivă a bisericii. Această organizaţie colectează şi pregăteşte haine, hrană şi alte provizii pentru cei săraci, nevoiaşi. Organizaţia lucrează în strânsă legătură cu diaconii şi diaconesele din biserică. Totuşi, Departamentul Binefacere (Tabita) include mai mult decât oferirea de ajutoare; cuprinde şi instruirea adulţilor, vizite la domiciliu, activităţi casnice, îngrijirea bolnavilor la domiciliu, consilierea şi alte servicii. Departamentul Lucrare personală are principala responsabilitate pentru această lucrare.

Centrul de servicii sociale – Acolo unde biserica are un centru de servicii sociale, comitetul Departamentului Lucrare personală este cel care coordonează acest centru. Directorul centrului este numit de comitetul Departamentului Lucrare personală şi este membru al comitetului.

„Bărbaţii adventişti” –  „Bărbaţii adventişti” este un alt grup secundar în cadrul Departamentului Lucrare personală.

Slujirea persoanelor invalide – Prin slujirea oamenilor cu infirmităţi, comitetul Departamentului Lucrare personală al bisericii locale trebuie să acorde o atenţie specială membrilor invalizi ai bisericii şi altor persoane invalide. Trebuie să întocmească programe pentru a vesti adevărul celor invalizi; să facă recomandări comitetului bisericii cu privire la acţiunile care pot face mai accesibile serviciile bisericii pentru cei invalizi; să ajute biserica pentru a găsi mijloace de transport pentru invalizi; să sfătuiască pe conducătorii bisericii şi ai departamentelor cu privire la posibila implicare a membrilor invalizi în diferite activităţi ale bisericii.

Coordonatorul Departamentului Slujirea persoanelor invalide slujeşte ca o verigă de legătură cu organizaţiile care asigură servicii pentru persoanele invalide, aşa cum ar fi Societatea creştină care face înregistrări pentru nevăzători (Christian Record Services) şi promovează programele Serviciului creştin de înregistrare pentru nevăzători în biserica locală.

Coordonatorul Şcolii Biblice – Coordonatorul Şcolii Biblice este ales să organizeze şi să coordoneze lucrarea misionară a Şcolii Biblice a bisericii în localitatea respectivă. Coordonatorul Şcolii Biblice trebuie să lucreze în strânsă colaborare cu pastorul, cu coordonatorul bisericii care are evidenţa listei celor interesaţi şi cu conducătorul Departamentului Lucrare personală.

Departamentul Şcolii de Sabat

Şcoala de Sabat este principalul sistem de educaţie religioasă a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi are patru scopuri: studiul Scripturii, părtăşia, acţiuni evanghelistice şi intensificarea misiunii mondiale.

În cooperare cu diviziunile, misiunea specifică a Departamentului Şcolii de Sabat de la Conferinţa Generală este să distribuie studiile biblice ale Şcolii de Sabat pentru toate categoriile de vârstă, să asigure planuri pentru programul Şcolii de Sabat, ţinând cont de contextul cultural al fiecărei diviziuni, precum şi resurse şi un sistem de instruire pentru instructorii Şcolii de Sabat, şi să stimuleze dărnicia, pentru misiunea mondială, în cadrul Şcolii de Sabat.

„Şcoala de Sabat este o ramură importantă a lucrării misionare, nu doar pentru că le oferă tinerilor şi adulţilor cunoştinţa Cuvântului lui Dumnezeu, ci şi pentru că trezeşte în ei dragoste pentru adevărurile lui sfinte, precum şi dorinţa de a‑l studia pentru ei înşişi; mai mult decât atât, îi învaţă să‑şi orienteze viaţa în funcţie de învăţăturile sfinte ale Scripturii.” (Sfaturi pentru lucrarea Şcolii de Sabat,pag. 10,11)

„Şcoala de Sabat, dacă este bine condusă, se dovedeşte a fi unul dintre instrumentele cele mai de seamă ale lui Dumnezeu pentru a aduce pe oameni la cunoştinţa adevărului.” (Idem, pag. 115)

Slujbaşii, instructorii şi toţi membrii Şcolii de Sabat trebuie să conlucreze cu celelalte departamente ale bisericii în lucrarea misionară şi în activităţile de salvare a sufletelor, cum şi printr‑o lucrare energică de evanghelizare prin grupele obişnuite ale Şcolii de Sabat şi alte activităţi precum: zilele speciale de decizie, grupele biblice conduse de pastor, zilele speciale pentru vizitatorii Şcolii de Sabat, şcolile biblice de vacanţă, ramura evanghelistică a Şcolii de Sabat, cercuri biblice în vecinătate şi orele de povestiri. În bisericile care au un Departamentul Copii, şcolile biblice de vacanţă, Şcoala de Sabat pentru copii, cercurile biblice în vecinătate şi orele de povestiri, vor trece sub conducerea Departamentului Copii (vezi pag. 130). Astfel, toate departamentele bisericii trebuie să conlucreze cu Şcoala de Sabat, pentru a face ca lucrarea întregii biserici să fie cât mai eficientă posibil.

Slujbaşii Şcolii de Sabat trebuie să fie membri ai bisericii locale. Ei sunt aleşi pentru un an sau doi ani, după cum hotărăşte biserica locală (vezi pag. 55). Slujbaşii care servesc ca membri ai comitetului Şcolii de Sabat sunt aleşi în acelaşi mod şi în acelaşi timp ca şi ceilalţi slujbaşi ai bisericii. Lista slujbaşilor Şcolii de Sabat şi a asistenţilor lor, care sunt aleşi de biserică, cuprinde: dirigintele, cu unul sau mai mulţi asistenţi, secretarul, cu unul sau mai mulţi asistenţi, un conducător pentru fiecare secţiune, inclusiv secţiunea adulţilor şi cea pentru vizite la domiciliu, un coordonator al Departamentului Copii şi/sau un conducător al Şcolii Biblice de vacanţă şi un secretar cu investiţiile pentru misiuni.

Comitetul Şcolii de Sabat – Comitetul Şcolii de Sabat este organul administrativ al Şcolii de Sabat. El cuprinde următorii slujbaşi: dirigintele (ca preşedinte), ajutoarele sale, secretarul care este şi secretarul comitetului, secretarii asistenţi, conducătorii de secţiuni, responsabilul cu investiţiile pentru misiuni, responsabilul Departamentului Lucrare personală, responsabilul Departamentului Copii şi/sau responsabilul Şcolii biblice de vacanţă, un prezbiter (numit de comitetul bisericii sau de comitetul prezbiterilor) şi pastorul. De îndată ce este posibil, după alegerea slujbaşilor, dirigintele va convoca o şedinţă a comitetului Şcolii de Sabat pentru a numi, conform nevoilor diferitelor secţiuni, alţi slujbaşi care nu sunt membri ai comitetului Şcolii de Sabat. Aceştia pot fi: coordonatorii asistenţi ai secţiunilor, secretarii secţiunilor, dirijorii, pianiştii sau organiştii şi cei care întâmpină pe vizitatori.

Pe lângă slujbaşii desemnaţi, amintiţi în paragraful de mai sus, comitetul Şcolii de Sabat numeşte instructori pentru toate secţiunile care sunt aprobate de comitetul bisericii. Trebuie să se studieze cu atenţie nevoile tuturor grupelor. Se recomandă consultarea coordonatorilor de secţiuni, în mod special atunci când se aleg instructori pentru secţiunile de copii.

Datorită importanţei menţinerii integrităţii adevărurilor ce se predau şi menţinerii unei predări de înaltă calitate, trebuie acordată multă atenţie în alegerea instructorilor Şcolii de Sabat. Timpul alocat prezentării studiului ar trebui să fie de cel puţin treizeci de minute. Toţi instructorii trebuie să fie membri ai bisericii, fiind în rânduială (regular standing).

Comitetul Şcolii de Sabat este responsabil de desfăşurarea optimă a întregii Şcoli de Sabat, sub conducerea preşedintelui ei, dirigintele ei. Comitetul ar trebui să se întâlnească regulat, în funcţie de nevoia de a oferi o coordonare potrivită pentru programul tuturor secţiunilor. Comitetul trebuie să se asigure că materialele ajutătoare şi materialele pentru programe, inclusiv ghidul studiilor biblice ale Şcolii de Sabat pregătite de Conferinţa Generală sunt disponibile în cantităţi suficiente şi la timpul oportun.

Dirigintele –Dirigintele Şcolii de Sabat este slujbaşul principal. De îndată ce dirigintele este ales, el va începe să facă planuri pentru a conduce Şcoala de Sabat în mod eficient. Dirigintele va susţine planurile şi va trebui să ţină seama de accentele majore ale Departamentului Şcolii de Sabat al conferinţei/misiunii/câmpului. Este de aşteptat ca dirigintele să se conformeze hotărârilor comitetului Şcolii de Sabat în ceea ce priveşte funcţionarea acesteia. (vezi nota 5 de la pag. 135)

Dirigintele asistent –Vor fi aleşi unul sau mai mulţi diriginţi asistenţi, în funcţie de nevoie. Ajutoarelor le vor fi desemnate responsabilităţi specifice, cum ar fi: promovarea evanghelizării şi a acţiunilor misionare mondiale prin Şcoala de Sabat, coordonarea acţiunilor misionare săptămânale, plănuirea şi promovarea ţintelor pentru dăruire (de mijloace financiare); încurajarea şi coordonarea planurilor evanghelistice şi a activităţilor în localitate, grija pentru membrii grupelor prin compararea registrelor de la Şcoala de Sabat cu registrul de membri al comunităţii, apoi realizarea de planuri şi implementarea lor pentru creşterea participării membrilor la Şcoala de Sabat. Astfel de planuri trebuie să încurajeze preocuparea misionară personală şi a grupei în contactarea celor care lipsesc, ca şi a noilor membri.

Secretarul – Credincioşia, exactitatea şi amabilitatea creştină sunt în special necesare în lucrarea secretarului. (vezi nota 6 de la pag. 136)
Secretarul asistent – În absenţa secretarului, un secretar ajutor îşi asumă responsabilităţile. Secretarul ajutor trebuie să fie prezent la fiecare serviciu al Şcolii de Sabat, gata să ajute dirigintele sau secretarul în tot ceea ce este nevoie. Dacă se doreşte, asistentul poate fi şi secretar al întrunirii instructorilor, raportând secretarului orice fapt demn de menţionat.

Responsabilul cu investiţiile –Responsabilul cu investiţiileface o prezentare pentru planul de investiţii în vederea susţinerii misiunii. El/ea încurajează activitatea de investiţie în toate secţiunile Şcolii de Sabat, informându‑i pe toţi membrii despre progresul realizat.

Directorul Şcolii Biblice de vacanţă –Directorul Şcolii Biblice de vacanţă coordonează organizarea, promovarea şi demararea evan­ghe­lizării locale prin Şcoala Biblică de vacanţă anuală. (În unele biserici, această responsabilitate poate fi dată coordonatorului Departa­mentului Copii.)

Coordonatorul muzical –Comitetul Şcolii de Sabat poate numi un coordonator muzical care să conducă partea muzicală a şcolii şi care să se consulte cu conducătorul de secţiune pentru prezentarea acestei părţi a serviciului de închinare din fiecare Sabat.

Ca o expresie a închinării, se va acorda atenţie alegerii muzicii care să dea slavă lui Dumnezeu. Cântăreţii trebuie să fie aleşi cu aceeaşi grijă cu care sunt aleşi ceilalţi slujbaşi ai Şcolii de Sabat şi vor fi măsuraţi după aceleaşi standarde. (vezi pag. 77,78)

Pianistul şi/sau organistul –Pianistul sau şi organistul Şcolii de Sabat va fi ales de comitetul Şcolii de Sabat.

Conducătorii de secţiuni ai Şcolii de Sabat – Pentru fiecare secţiune a Şcolii de Sabat, comitetul bisericii va alege un lider. Ajutoarele pot fi numite de comitetul Şcolii de Sabat după cum este nevoie. Mai multe informaţii cu privire la împărţirea secţiunilor în funcţie de vârstă, aşezarea pe categorii de la începători până la adulţi sunt detaliate în Manualul Şcolii de Sabat care se poate obţine prin Centrul adventist de carte sau prin Departamentul Şcolii de Sabat de la conferinţă/misiune/câmp.

Îndatoririle conducătorilor de secţiuni includ şi elaborarea unui program săptămânal al Şcolii de Sabat. Fiecare secţiune ar trebui să urmărească graficul sugerat pentru acea grupă, aşa cum este prezentat în Manualul Şcolii de Sabat şi care ar trebui să includă totdeauna un timp pentru accentuarea misiunii şi discuţii pe marginea studiului care să fie potrivite vârstei celor din acea secţiune a Şcolii de Sabat. Conducătorii secţiunilor trebuie să se asigure că există spaţii adecvate şi materiale ale studiului Şcolii de Sabat pentru instructori şi cartoteci săptămânale pentru toţi membrii şi vizitatorii, precum şi planuri privind ţintele, hărţi şi alte materiale ajutătoare, în funcţie de nevoi.

Secţiunea mobilă – Secţiunea pentru vizitarea la domiciliu poartă de grijă acelora care nu pot participa la Şcoala de Sabat din cauza vârstei sau din cauza unor infirmităţi. Informaţii speciale cu privire la lucrarea responsabilului acestei secţiuni pot fi găsite în Manualul Şcolii de Sabat.

Instructorii Şcolii de Sabat – Toţi instructorii sunt aleşi de comitetul Şcolii de Sabat şi aprobaţi de comitetul bisericii pentru a sluji timp de un an. Aceştia trebuie să aibă capacitatea de a preda şi dispoziţia de a căuta căi de îmbunătăţire a abilităţii lor de predare. Ei trebuie să fie sârguincioşi în pregătire, să participe regulat, să fie punctuali şi să fie un exemplu pentru grupă în ceea ce priveşte studiul zilnic al lecţiunii Şcolii de Sabat şi a ghidului pentru instructori.

Trebuie făcute eforturi speciale pentru a selecta instructori pentru copii şi tineri din mijlocul acelor membri care au pe inimă lucrarea aceasta şi care dovedesc abilitatea de a le împlini nevoile.

Toţi instructorii trebuie să fie încurajaţi să participe la cursurile pentru instructori publicate de Conferinţa Generală şi/sau diviziune şi care sunt disponibile prin Departamentul Şcolii de Sabat al conferinţei/misiunii/câmpului.

Întâlnirea instructorilor Şcolii de Sabat – Este recomandat ca fiecare Şcoală de Sabat să aibă o întâlnire săptămânală a instructorilor. Dirigintele ar trebui să aibă sarcina de a o conduce, sau oricine altcineva poate fi numit pentru a recapitula studiul de Sabatul următor. Cele mai bune rezultate se obţin atunci când întâlnirea instructorilor are loc înainte de Sabat, pentru că aceasta oferă posiblitatea unui studiu personal atât înainte, cât şi după întâlnire; de asemenea, va fi mai puţină grabă decât dacă s‑ar desfăşura în Sabat dimineaţa. Trebuie să fie alocat un timp suficient pentru întâlnirea instructorilor şi ar trebui realizate cel puţin trei lucruri: un rezumat util al studiului pentru Sabatul viitor, o scurtă apreciere cu privire la unul sau mai multe obiective ale Şcolii de Sabat şi discutarea oricărei probleme generale care reţine atenţia.

Studiile Şcolii de Sabat – Realizând că „doar cei care şi‑au fortificat mintea cu adevărurile Bibliei vor rezista ultimului mare conflict” (Tragedia Veacurilor,  pag. 593, 594), coordonatorii Departa­mentului Şcolii de Sabat trebuie să facă tot posibilul ca să încurajeze membrii la un studiu regulat şi sistematic al Cuvântului. Materialele studiului Şcolii de Sabat sunt desemnate pentru a încuraja obiceiul de a ne hrăni zilnic din Cuvânt. Această practică are darul de a menţine unitatea creştină în biserica mondială.

Conferinţa Generală publică lecţiuni ale Şcolii de Sabat pentru fiecare secţiune a Şcolii de Sabat. Fiecare membru trebuie să aibă acces la acele studii care sunt potrivite categoriei de vârstă. Conferinţa Generală şi/sau diviziunea produce materiale ajutătoare pentru coordonatori şi instructori şi acestea vor fi puse la dispoziţia fiecărui conducător şi instructor din fiecare secţiune a Şcolii de Sabat.

Darurile Şcolii de Sabat – Toate darurile Şcolii de Sabat trebuie să fie atent înregistrate de către secretar şi predate casierului bisericii cât mai curând posibil. Darurile date de cei vizitaţi la domiciliu se vor adăuga darurilor deja adunate în Şcoala de Sabat.

Cu excepţia fondurilor pentru cheltuieli, toate darurile Şcolii de Sabat aparţin Conferinţei Generale şi trebuie predate în întregime conferinţei/misiunii/câmpului de către casierul bisericii pentru a fi trimise Conferinţei Generale. Aceste fonduri includ darurile săptămânale ale Şcolii de Sabat, darurile Sabatului al treisprezecelea, fondul de investiţii al Şcolii de Sabat şi darurile de mulţumire pentru zilele de naştere. Toate acestea sunt fonduri pentru misiunea externă, dar fiecare dintre ele trebuie notat separat în raportul trimis de biserică la Conferinţa Generală. Acest lucru este necesar pentru a permite Conferinţei Generale să aloce procentele folosite pentru proiecte speciale, potrivit cu regulamentul bisericii. Niciun fond pentru misiunea externă nu trebuie să fie reţinut de biserica locală sau de conferinţă/misiune/câmp.

Banii pentru cheltuieli locale –Multe Şcoli de Sabat strâng daruri la anumite date pentru cheltuielile Şcolii de Sabat. (vezi nota 7 de la pag. 136)

Darurile pentru cheltuieli ale Şcolii de Sabat şi darurile pentru misiunea externă nu vor fi considerate ca fiind un singur dar, ca apoi să fie împărţite după o anumită formulă sau procentaj asupra căruia s‑a căzut de acord. Darurile pentru cheltuieli ale Şcolii de Sabat trebuie să fie păstrate cu totul separat de darurile pentru misiunea externă.

Raportul trimestrial – Raportul trimestrial trebuie încheiat imediat după ultimul Sabat din trimestru şi expediat înainte de data limită directorului Departamentului Şcolii de Sabat şi Lucrare personală de la conferinţă/misiune/câmp. El va fi prezentat la adunarea administrativă trimestrială a bisericii. Secretarul va trimite raportul, în forma cerută, directorului Departamentului Şcolii de Sabat şi Lucrare personală de la conferinţă/misiune/câmp, iar o copie va rămâne la dosarul secretarului şi altele vor fi oferite pastorului şi dirigintelui Şcolii de Sabat.

Asociaţia tinerilor adventişti

Asociaţia tinerilor adventişti este un departament al bisericii prin care aceasta lucrează pentru şi prin tineretul ei.

„Moise a răspuns: ’Vom merge cu copiii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri, căci avem să ţinem o sărbătoare în cinstea Domnului’” (Ex. 10,9). „Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi să le ai în inima ta, să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să‑ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale” (Deut. 6,6‑9). „Nimeni să nu‑ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.” (1 Tim. 4,12)

Astăzi, avem o armată de tineri care poate face mult dacă este îndrumată şi încurajată în mod corespunzător... Vrem ca ei să fie binecuvântaţi de Dumnezeu. Vrem ca ei să joace un rol în planurile bine organizate care au în vedere ajutarea altor tineri.” (E.G. White în General Conference Bulletin, 29, 30 ian. 1893, pag. 24)

Ellen G. White a cerut să se înfiinţeze o organizaţie a tinerilor în fiecare biserică şi a spus ce fel de organizaţie trebuie să fie aceasta: „Să fie o societate organizată oarecum după modelul Societăţii Străduinţei Creştine (Christian Endeavor Society)...” (Sfaturi pentru sănătate, pag. 537). „În fiecare biserică să fie organizate astfel de societăţi care să îndeplinească această lucrare.” (E.G. White în Signs of the Times, 29 mai 1893)

„Când tinerii îşi predau inimile lui Dumnezeu, responsabilitatea noastră faţă de ei nu încetează. Ei trebuie să devină interesaţi de lucrarea Domnului şi să fie conduşi să vadă că El aşteaptă de la ei să facă ceva pentru înaintarea cauzei Sale. Nu este suficient să le arătăm cât de multe trebuie făcute şi să-i îndemnăm pe tineri să-şi facă partea. Ei trebuie învăţaţi cum să lucreze pentru Domnul. Ei trebuie să fie instruiţi, deprinşi cu disciplina şi antrenaţi după cele mai bune metode de câştigare a sufletelor pentru Hristos. Învăţaţi‑i să-i ajute pe semenii lor tineri într‑un spirit blând şi umilit. Înfiinţaţi în mod sistematic diferite ramuri de activitate misionară la care să poată lua parte, acordându-le instruire şi ajutor. În felul acesta, ei vor învăţa cum să lucreze pentru Dumnezeu.” (Slujitorii Evangheliei, pag. 210)

„Cu o astfel de armată de lucrători, cum este tineretul nostru, corect instruit, ne putem da seama cât de curând ar fi dusă întregii lumi solia Mântuitorului crucificat, înviat şi care este gata să vină!” (Solii pentru tineret, pag. 196)

Deşi este necesar să existe în fiecare biserică o asociaţie activă a tinerilor adventişti, este foarte important ca programul tinerilor să nu fie izolat de restul bisericii. Pe lângă participarea lor la organizaţia tineretului, ei trebuie să fie integraţi în funcţii de conducere şi implicaţi în întregul program al bisericii. Este bine să fie prezbiteri tineri, diaconese şi diaconi tineri etc., care să conlucreze cu slujbaşii cu experienţă ai bisericii. Tinerii să fie activi în toate ramurile lucrării bisericii. „Pentru ca lucrarea să poată înainta în toate ramurile ei, Dumnezeu apelează la vigoarea, zelul şi curajul tineresc. El a ales tinerii să contribuie la înaintarea cauzei Sale. Pentru a face planuri cu minte clară şi a le îndeplini cu mult curaj, este nevoie de energii proaspete şi neşovăitoare. Tinerii şi tinerele sunt invitaţi să ofere lui Dumnezeu puterea tinereţii lor pentru ca, prin exercitarea puterilor lor, printr‑o minte ascuţită şi acţiune viguroasă, ei să poată aduce glorie numelui Său şi mântuire semenilor lor.” (Slujitorii Evangheliei, pag. 67)

Declaraţia de misiune – Preocuparea principală a lucrării de tineret este mântuirea tineretului prin Isus Hristos. Prin lucrarea de tineret înţelegem totalitatea activităţilor bisericii efectuate pentru, cu şi prin tineri.5 

Sarcina noastră este:

1. Să-i conducem pe tineri să înţeleagă valoarea lor individuală, să descopere şi să dezvolte darurile şi capacităţile lor spirituale.

2. Să-i instruim şi să-i împuternicim pe tineri pentru o viaţă de slujire a Bisericii lui Dumnezeu şi a societăţii.

3. Să asigurăm integrarea tinerilor în toate aspectele vieţii şi conducerii bisericii pentru a fi angajaţi cu totul în misiunea bisericii.

Obiective –Ca răspuns la aceste directive inspirate, a fost organizat Departamentul Tineret care să instruiască în vederea conducerii şi să pună la dispoziţie surse de inspiraţie şi planuri evanghelistice pentru Asociaţia tinerilor adventişti din bisericile locale. Spiritul Profetic prezintă obiectivele organizaţiei de tineret, după cum urmează:
(1) să-i instruiască pe tineri pentru a lucra pentru alţi tineri;
(2) să recruteze tineri pentru a ajuta biserica şi pe „cei care mărturisesc că respectă Sabatul” şi
(3) să lucreze „pentru cei care nu împărtăşesc credinţa noastră.” (Signs of the Times, mai 1893, pag. 29)

În încercarea de a atinge aceste obiective, tinerii sunt chemaţi:
(1) să se roage împreună,
(2) să studieze Cuvântul împreună,
(3) să aibă o părtăşie creştină prin interacţiunea cu alţi tineri,
(4) să conlucreze în grupuri mici pentru a îndeplini planuri de mărturie bine pregătite,
(5) să dezvolte tact, îndemânare şi talent în serviciul Maestrului şi
(6) să se încurajeze unul pe altul în vederea creşterii spirituale.

Ţinta Asociaţiei tinerilor adventişti este: „Solia adventă în toată lumea în generaţia mea”.

Motto‑ul este: „Dragostea lui Hristos mă constrânge”.

Calitatea de membru al Asociaţiei tinerilor adventişti – Există trei categorii de membri în Asociaţia tinerilor adventişti.

Comitetul lucrării de tineret – Comitetul tinerilor adventişti este organizaţia „umbrelă” din biserica locală, responsabilă pentru strategia generală a programului lucrării de tineret. Acesta include slujbaşii aleşi ai asociaţiei, la care se adaugă responsabilul lucrării personale, conducătorul secţiunii Şcolii de Sabat tineret, responsabilul lucrării pentru sănătate, conducătorul programului pentru companioni, conducătorul Clubului exploratorilor, conducătorul Clubului licuricilor, directorul şcolii, dacă este cazul, mentorul Asociaţiei tinerilor adventişti şi pastorul. Acest comitet este prezidat de conducătorul Asociaţiei tinerilor adventişti, care este membru al comitetului bisericii locale.

Comitetul se va întruni ori de câte ori este necesar pentru a plănui şi pentru a conduce cu succes lucrarea de tineret din biserica locală. Întrunirile comitetului să includă timp de rugăciune, cercetarea modalităţilor de a-i ajuta pe tineri din punct de vedere spiritual şi alcătuirea de planuri pentru lucrarea misionară. De asemenea, comitetul va fi răspunzător să se ocupe de programarea unor întâlniri regulate pentru tineri şi va conlucra cu celelalte departamente pentru armonizarea programului de tineret cu cel al altor departamente ale bisericii locale. Pentru ca lucrarea de tineret să fie eficientă în atingerea obiectivelor ei, trebuie să fie stabilite ţinte pe termen scurt şi pe termen lung.

Comitetul Asociaţiei tinerilor adventişti (ATA)–Comitetul ATA are responsabilitatea activităţilor tinerilor adulţi ai bisericii locale şi lucrează în colaborare cu celelalte secţiuni de tineret prin comitetul lucrării de tineret. Unde nu există un program pentru exploratori sau licurici, ATA va include aceşti membri tineri într‑o asociaţie a juniorilor.

Slujbaşii Asociaţiei tinerilor adventişti – Unul dintre factorii principali în vederea succesului oricărei asociaţii a tinerilor adventişti este conducerea ei. Atunci când slujbaşii sunt creştini activi, devotaţi, cu iniţiativă şi capacitate de a-i organiza şi inspira pe ceilalţi, lucrarea va înainta, tinerii vor fi salvaţi şi instruiţi în serviciul lui Dumnezeu şi întreaga biserică va fi întărită.

Slujbaşii ATA care au fost aleşi de biserică sunt: conducătorul, asistentul conducătorului, secretarul‑casier, secretarul‑casier asistent, dirijorul de cor, pianistul sau organistul şi mentorul, care poate fi unul dintre prezbiterii locali. Pentru că muzica joacă un rol atât de important în formarea caracterului tinerilor, responsabilii muzicali trebuie selectaţi cu tot atâta grijă, ca şi ceilalţi slujbaşi ai ATA (vezi pag. 78). Acest grup formează nucleul comitetului Asociaţiei tinerilor adventişti, care, în consfătuire cu tinerii, desemnează alţi slujbaşi, cum ar fi: responsabilul social (pentru părtăşie), responsabilul devoţional, bibliotecarul, responsa­bilul cu publicitatea şi conducătorii diferitelor grupe de acţiune. În bisericile mai mici, pot fi încredinţate mai multe responsabilităţi unei singure persoane. Cât mai mulţi tineri ar trebui să fie implicaţi în alcătuirea de planuri şi în executarea programului de tineret.

Conducătorul ATA şi asistentul lui – Conducătorul ATA, ca urmaş al lui Hristos, trebuie să exemplifice virtuţile unui creştin veritabil, să lucreze cu un entuziasm contagios, având pe inimă povara pentru câştigarea de suflete. În ajutarea motivării tineretului pentru a colabora şi a prelua responsabilităţi, conducătorul va sta în umbră, călăuzindu‑i, sfătuindu‑i şi încurajându‑i, ajutându‑i să câştige experienţă şi să cunoască bucuria înfăptuirii. Este necesar ca el să studieze profilul tineretului bisericii şi să‑i implice pe toţi tinerii în asociaţie.
Conducătorul ATA va păstra o legătură strânsă cu pastorul, cu mentorul Asociaţiei tinerilor adventişti şi cu directorul Departamentului Tineret de la conferinţă/misiune/câmp, folosind orice ocazie pentru a se instrui şi pentru a conduce asociaţia într‑o relaţie de cooperare cu biserica şi conferinţa/misiunea/câmpul.

Asistentul conducătorului ATA îl va asista pe conducătorul asociaţiei în lucrarea sa, iar în absenţa acestuia, va prezida comitetul ATA, îndeplinind responsabilităţile conducătorului. Asistentului i se pot da şi alte sarcini, după cum consideră comitetul. În bisericile mai mici, comitetul poate da asistentului slujba de secretar‑casier.

Secretarul‑casier şi asistentul lui –Ca şi în cazul altor slujbaşi din biserică, însuşirile principale ale secretarului‑casier trebuie să fie spiritualitatea şi consacrarea. El trebuie să cunoască pe Domnul, să fie în stare să vorbească din experienţa personală şi să simtă povara pentru tineret. Secretarul‑casier va păstra evidenţa tuturor activităţilor asociaţiei şi va trimite un raport lunar, completat pe formulare speciale, la directorul Departamentului Tineret de la conferinţă/misiune/câmp care, de asemenea, va încuraja tinerii să prezinte raportul activităţii lor misionare, în timpul celor zece minute de la sfârşitul Şcolii de Sabat, rezervate lucrării personale. (vezi nota 10 de la pag. 138)

Când este necesar, secretarul‑casier asistent îl asistă pe secre­ta­rul-casier în îndeplinirea responsabilităţilor sale, după cum stabilesc de comun acord şi îl înlocuieşte atunci când acesta lipseşte.

Mentorul Asociaţiei tinerilor adventişti –Acesta poate fi un prezbiter sau o altă persoană calificată din comitetul bisericii, care înţelege în profunzime obiectivele asociaţiei şi care simte împreună cu tinerii şi înţelege importanţa implicării lor în slujirea bisericii. Această persoană slujeşte ca ghid sau sfătuitor al slujbaşilor ATA şi se întâlneşte cu ei regulat atunci când au loc întrunirile comitetului ATA. Mentorul va fi o persoană pe care tinerii o iubesc şi al cărei sfat îl caută, lucrând împreună cu conducătorul ATA pentru a aduce înaintea comitetului bisericii nevoile tinerilor.

Mentorul trebuie să intre în legătură cu directorul de tineret de la conferinţă/misiune/câmp şi să‑l informeze despre orice schimbări care au loc în rândurile conducătorilor asociaţiei şi despre alte probleme legate de ATA. Alături de slujbaşii asociaţiei, mentorul Asociaţiei tinerilor adventişti va participa la cursurile de instruire a conducătorilor de tineret, organizate de conferinţă/misiune/câmp, pentru a ţine pasul cu dezvoltarea lucrării de slujire a tineretului, devenind astfel un sfătuitor mai eficient. Pentru a se păstra continuitatea, ar fi bine dacă el ar îndeplini acest rol mai mulţi ani.

Cercuri şi programe ale tinerilor adventişti – Pe măsură ce tinerii se dezvoltă în relaţia lor cu Isus Hristos, Departamentul Tineret caută să le ofere programe dinamice şi active, adaptate vârstei, care să creeze un mediu propice dezvoltării darurilor spirituale, în vederea pregătirii lor pentru viaţa aceasta şi pentru cea viitoare. Acestea includ următoarele:

1. Programe devoţionale şi educaţionale – straja dimineţii, planuri de citire a Bibliei, serii de studii biblice personale, Săptămâna de rugăciune a tineretului, Conferinţe biblice ale tineretului, cursul de instruire pentru slujirea tineretului, cursul de instruire a conducătorilor de exploratori şi clubul de carte al tinerilor adventişti, Ghid, Master Ghid şi cursurile de instruire din acest domeniu, specializările tinerilor adventişti, Clubul în aer liber etc.

2. Programe de mărturisire – Vocea tineretului, Echipele prieteniei, Şcoala de Sabat, Orele de povestiri, Echipa de intervenţie a tinerilor adventişti, TinSerV, Festivalul Cuvântului, Festivalurile şi Congresul de tineret, grupe muzicale, servicii sociale, grupul de acţiune prin literatură şi corespondenţă, echipe misionare prin muzică creştină şi specializările tinerilor adventişti.

3. Recreere – Mântuire prin prietenie, explorarea naturii, cluburi în aer liber, tabere ale tinerilor adventişti, tabere tematice, Premiul de argint, Premiul de aur.

Asociaţia juniorilor adventişti

Asociaţia juniorilor adventişti are ca obiective instruirea juniorilor pentru conducerea şi slujirea creştină, pentru dezvoltarea fiecărei persoane până la atingerea potenţialului ei maxim. În acele localităţi unde funcţionează şcoli ale bisericii, Asociaţia juniorilor adventişti este inclusă în programa şcolară, iar dirigintele este responsabilul asociaţiei. Când Asociaţia juniorilor adventişti funcţionează în şcoală, fiecare clasă este considerată o asociaţie, iar copiii din clasele elementare sunt consideraţi membri în pregătire. Copiii din clasele mai mari sunt membri de drept ai Asociaţiei juniorilor adventişti.

Deşi dirigintele este responsabilul, elevii sunt cei care ar trebui să conducă întâlnirile care se ţin de obicei săptămânal, în prima oră de clasă. Elevii conducători, incluzând aici conducătorul, conducătorul asistent, secretarul, casierul, dirijorul, pianistul şi orice alt conducător cu responsabilitate, pe care ar putea decide clasa să-l includă aici, sunt aleşi de către clasă în colaborare cu dirigintele. De obicei, slujbaşii activează pentru o perioadă, de la o lună la un trimestru, pentru a da tuturor elevilor ocazia de a conduce şi de a purta responsabilităţi. Unde nu funcţionează o astfel de şcoală, juniorii pot fi integraţi în programul de slujire al tinerilor bisericii sau pot fi organizate întâlniri separate ale Asociaţiei juniorilor adventişti la timpul potrivit. În unele biserici, Clubul exploratorilor a înlocuit Asociaţia juniorilor adventişti, pentru că programul lui specializat include aceleaşi obiective, la care se adaugă alte oportunităţi. Acolo unde fiinţează şi un Club al exploratorilor şi o Asociaţie a juniorilor adventişti, trebuie să existe o coordonare şi o colaborare strânsă între cele două, responsabilul Asociaţiei juniorilor adventişti făcând parte din comitetul Clubului exploratorilor (conform Manualului instructorului de explo­ratori) şi viceversa. (vezi pct.11 din notele de la finalul acestui capitol)

Membrii Asociaţiei juniorilor adventişti vor învăţa şi, prin harul lui Dumnezeu, se vor strădui să urmeze angajamentul, legea şi idealurile juniorilor adventişti:

Angajamentul juniorului adventist

Prin harul lui Dumnezeu
voi fi curat, bun şi cinstit,
voi respecta legea juniorului adventist,
voi fi servul lui Dumnezeu şi prietenul oamenilor.

Legea juniorului adventist

Legea juniorului adventist înseamnă pentru mine
să citesc zilnic textul din straja dimineţii,
să‑mi îndeplinesc conştiincios datoria,
să am grijă de corpul meu,
să‑mi păstrez conştiinţa curată,
să fiu amabil şi ascultător,
să mă port cuviincios în Casa Domnului,
să am întotdeauna un cântec în inimă,
să merg oriunde mă trimite Dumnezeu.

Ţinta şi motto‑ul sunt aceleaşi ca şi la tineri.

Calificările tinerilor adventişti – Există şase calificări care pot fi acordate juniorilor: Ucenic, Călător, Mesager, Navigator, Ghid Asistent şi Ghid. La fiecare treaptă de calificare, se oferă câte o insignă. Astfel de calificări se acordă şi copiilor din clasele I-IV: Albinuţa, Raza de soare, Constructorul şi Mâini harnice. (vezi Apendice referitor la calificările din România)

Specializările tinerilor adventişti –Există o gamă variată de specializări în misiune, activităţi sociale, arte şi meşteşuguri, gospodărie, industrii şi agronomie, profesii, natură, recreere, ştiinţă şi sănătate. Acestea includ diferite niveluri, atât la juniori, cât şi la seniori. Un program de obţinere al nivelului de Master poate reprezenta o motivaţie în plus pentru tineri.

Clubul exploratorilor

Clubul exploratorilor este un program al bisericii care oferă cadrul în care să se manifeste spiritul de aventură şi de explorare existent în fiecare junior. Acesta include activităţi în aer liber alese cu grijă, explorarea naturii, dezvoltarea îndemânării juniorilor şi a vocaţiei, dincolo de posibilităţile unei Asociaţii a juniorilor adventişti. Într‑un astfel de cadru, accentul spiritual este bine primit şi clubul exploratorilor şi-a demonstrat pe deplin influenţa în câştigarea de suflete. În multe biserici, Clubul exploratorilor a înlocuit tradiţionala Asociaţie a juniorilor adventişti şi acolo unde există o şcoală a bisericii, clubul va suplimenta activitatea Asociaţiei juniorilor adventişti.

Activităţile incluse în Clubul exploratorilor sunt: tabere, expoziţii în aer liber, învăţarea unui meşteşug, explorarea naturii, studiu biblic, proiecte misionare, excursii, tururi cicliste şi multe alte activităţi interesante.

Copiii din clasele V-VIII pot fi aleşi pentru a deveni membri ai Clubului exploratorilor printr‑o ceremonie specială de învestire. Emblema triunghiulară a fost adoptată de toate ţările, chiar dacă numele de explorator este redat diferit în alte limbi, prin traducere şi echivalenţă locală. Membrii poartă la toate întâlnirile uniforma exploratorului acceptată, inclusiv la întâlnirea săptămânală a clubului, la expoziţiile exploratorilor, în taberele lor şi în Sabat dimineaţă la biserică, cu ocazia Zilei explora­torului. În unele biserici, grupele sunt împărţite în Clubul exploratorilor juniori şi Clubul exploratorilor adolescenţi, iar atunci când exploratorii mai mari ajung la vârsta de 15 ani, ei pot începe pregătirea pentru a deveni instructori, înscriindu-se într-un program special organizat de conferinţă – Şcoala de ghizi.

Biserica alege conducătorul clubului exploratorilor şi asistentul (asistenţii) pe termen de un an sau doi ani, la alegerile generale. Dacă sunt aleşi două ajutoare, se va alege un bărbat şi o femeie. Unul dintre aceştia poate sluji şi ca secretar şi casier al clubului. Conducătorul este membru al comitetului bisericii şi al comitetului Departamentului Tineret. Echipa de conducere a exploratorilor mai cuprinde instructorii pentru îndemânări, pentru clasele de studiu al naturii şi conducătorii grupelor de şase până la opt exploratori.

Multe materiale şi resurse sunt puse la dispoziţie de directorul de tineret de la conferinţă/misiune/câmp.

Clubul licuricilor

Clubul licuricilor este un program centrat pe părinţi/biserică cu scopul de a-i dota pe părinţi cu mijloace pe care să le folosească în lucrul cu copiii de şcoală primară şi este conceput să stimuleze curiozitatea în continuă creştere a copiilor pentru lumea înconjurătoare. Acest program include activităţi specifice vârstei, care-i implică atât pe părinte, cât şi pe copil în activităţi recreaţionale, în însuşirea de îndemânări simple, în preţuirea creaţiunii lui Dumnezeu şi alte activităţi care pot trezi interesul la vârsta respectivă. Acestea sunt realizate dintr‑o perspectivă spirituală, pregătind integrarea copiilor ca exploratori în biserică.

Conducătorul clubului de licurici şi ajutoarele sale sunt alese de biserică, pentru un an sau doi, la alegerile generale. Ceilalţi membri ai echipei de conducere sunt selectaţi de conducătorii aleşi. Conducătorul este membru al comitetului bisericii şi al comitetului lucrării de tineret din biserica locală. Resursele sunt puse la dispoziţie de directorul Departamentului Tineret de la conferinţă.

Educaţia creştină şi şcoala bisericii

Idei generale – Biserica dispune de un sistem de instruire capabil să asigure tineretului o educaţie fizică, mintală, spirituală, socială şi profesională bine echilibrată, în armonie cu standardele şi idealurile bisericii, căci Dumnezeu este izvorul valorilor morale şi al adevărului. Scopul declarat al bisericii este refacerea în om a chipului Creatorului, având ca urmare cea mai bună dezvoltare a întregii fiinţe, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea veşnică.

Biserica conduce propriile şcoli, de la grădiniţă până la universitate, cu scopul de a transmite copiilor propriile ei idealuri, credinţe, atitudini, valori, deprinderi, obiceiuri. Şcolile din afara bisericii caută să formeze cetăţeni patrioţi, supuşi legilor, şi să transmită anumite valori. Pe lângă acestea, şcolile adventiste urmăresc formarea unor creştini adventişti de ziua a şaptea loiali şi conştiincioşi. Sursa, mijloacele şi scopul educaţiei adventiste de ziua a şaptea sunt: o adevărată cunoaştere a lui Dumnezeu, părtăşia cu El în studiu şi slujire, asemănarea cu El în caracter.

Obiective – Şcolile conduse de biserică se vor strădui să ofere tuturor elevilor o educaţie în cadrul ştiinţei mântuirii. Trebuie să fie studiate principiile de bază şi ramurile ştiinţei pentru a putea fi folosite cu compe­tenţă. În mod special, aceste şcoli se vor strădui să-i conducă pe elevi la o înaltă înţelegere a principiilor sănătăţii şi cumpătării, o bună stăpânire a proceselor fundamentale ale învăţării, formându‑i să fie membri valoroşi ai familiilor lor, cu bune aptitudini profesionale, cu o bună educaţie civică şi maturitate etică, în stare să folosească bine timpul liber.

Şcolile vor urmări să atingă obiectivele de consacrare spirituală, conştiinţă de sine, integrare socială, responsabilitate civică, misiune şi slujire mondială, bunăstare economică prin muncă de calitate, toate acestea avându‑L pe Hristos în centru.

Secretarul Departamentului Educaţie – Înţelegerea profundă şi viziunea clară a educaţiei creştine, ale cărei scopuri fundamentale se armonizează cu acelea ale răscumpărării, nu pot fi dezvoltate şi stimulate decât acolo unde bisericii îi este mereu amintit rolul superior al unei astfel de educaţii. În acest scop, fiecare biserică trebuie să aleagă un secretar al Departamentului Educaţie care să promoveze şi să încurajeze educaţia creştină. El trebuie să fie membru al comitetului executiv al Asociaţiei pentru cămin şi şcoală, să lucreze în colaborare cu asociaţia. (vezi pct.14 din notele de la sfârşitul acestui capitol)

Asociaţia pentru cămin şi şcoală

Scop – Scopul asociaţiei este dublu:

1. Să instruiască părinţii;

2. Să unească familia, şcoala şi biserica în străduinţa lor de a oferi copiilor adventişti de ziua a şaptea o educaţie creştină.

Obiective:

1. Să instruiască părinţii în cooperare cu biserica şi şcoala, în lucrarea lor de promovare a dezvoltării depline a copilului, în „dezvoltarea armonioasă a puterilor fizice, mintale şi spirituale”. (Ellen G. White, Educaţie, pag. 13)

2. Să promoveze colaborarea dintre părinţi şi profesori, în cadrul procesului educaţional.

3. Să ofere călăuzire pentru stabilirea în familie a unei atmosfere de dragoste şi disciplină, în care valorile creştine adventiste să‑i fie insuflate copilului prin studiul Bibliei, rugăciune, închinare familială şi prin exemplul părinţilor.

4. Să ofere ocazie părinţilor şi profesorilor să dezvolte o relaţie pozitivă în lucrarea lor pentru copii.

5. Să sprijine şcoala bisericii în eforturile ei de a armoniza cât mai bine principiile educaţiei creştine în filosofie, conţinut şi metodologie.

6. Să întărească relaţia dintre cămin şi şcoală, prin promovarea unor activităţi, cum ar fi:

a. oferirea de sugestii administraţiei şi comitetului şcolar pentru îmbunătăţirea programei,

b. încurajarea contactelor frecvente dintre cămin şi şcoală,

c. încurajarea părinţilor de a vizita şcoala,

d. încurajarea profesorilor de a vizita familiile elevilor,

e. asigurarea de servicii voluntare, la cererea şcolii,

f. oferirea de ajutor pentru procurarea de echipament şi mijloace suplimentare celor primite de la biserica locală sau conferinţă/misiune/câmp.

7. Să acţioneze pentru îndeplinirea obiectivului de a-l înscrie pe fiecare copil al bisericii în şcoala acesteia. Să se depună eforturi serioase pentru a asigura modalităţi ca şi copiii dezavantajaţi să frecventeze şcoala bisericii, astfel încât niciun copil adventist de ziua a şaptea să nu fie privat de posibilitatea de a beneficia de o educaţie adventistă de ziua a şaptea.

Calitatea de membru – Membrii bisericii şi conducătorii şcolii sunt membri ai Asociaţiei pentru cămin şi şcoală.

Slujbaşii Asociaţiei pentru cămin şi şcoală – Toţi părinţii elevilor sunt încurajaţi să activeze în cadrul Asociaţiei pentru cămin şi şcoală. Totuşi, slujbaşii acestei asociaţii trebuie să fie membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Slujbaşii sunt: preşedintele, vicepreşedintele, secretarul‑casier, bibliote­carul şi secretarul Departamentului Educaţie al bisericii (vezi pag. 156). Pentru a asigura continuitate, se recomandă ca unii dintre slujbaşi să fie realeşi pentru un al doilea termen.

Conducătorul – Conducătorul Asociaţiei pentru cămin şi şcoală trebuie să fie un membru al bisericii, cu experienţă şi succes în educarea copiilor, receptiv la ideile noi, capabil să înveţe pe alţii şi convins de importanţa educaţiei creştine.

Secretarul‑trezorier – Secretarul‑trezorier trebuie să păstreze rapoartele asociaţiei şi să le trimită la începutul şi sfârşitul fiecărui an şcolar directorului Departamentului Educaţie de la conferinţă/misiune/câmp.

Fondurile asociaţiei trebuie să fie canalizate prin trezorierul bisericii/şcolii, păstrate ca fond separat şi verificate conform regulilor denominaţionale.

Din oficiu – În virtutea poziţiei sale, directorul şcolii trebuie să fie membru din oficiu al comitetului Asociaţiei pentru cămin şi şcoală.

Comitetul şcolii bisericii

Membrii – Forul administrativ al fiecărei şcoli elementare şi gimnaziale, care este condusă de o singură biserică, va fi ales de comitetul acelei biserici sau de un comitet al şcolii, numit de comitetul comunităţii. De aceea, acest organism poate să fie un comitet distinct al şcolii, fie comitetul bisericii, fie un comitet al şcolii format din membri ai comitetului bisericii, ales pentru acest scop.

Acolo unde se unesc două sau mai multe biserici pentru a conduce o şcoală, forul administrativ va fi compus din reprezentanţi ai fiecărei biserici.

Unul sau mai mulţi membri ai comitetului şcolar pot fi aleşi dintre membrii comitetului bisericii, astfel încât să fie o strânsă legătură între comitetul şcolar şi comitetul bisericii.

Pastorul bisericii va fi membru al comitetului şcolar. Acolo unde şcoala este condusă de mai multe biserici, se obişnuieşte ca pastorii acestora să fie membri ai comitetului şcolar.

În gimnazii şi în şcolile elementare, directorul sau profesorul principal al şcolii trebuie să fie membru al comitetului.

Unii membri ai comitetului pot fi părinţi ai copiilor care frecventează şcoala, aşa încât comitetul să poată beneficia de punctele de vedere şi de sfatul părinţilor, rezultate dintr‑o observare atentă şi din experienţă.

Slujbaşii – Slujbaşii sunt următorii: un preşedinte şi un secretar. În comitetul şcolar unit dintr‑o şcoală susţinută de două sau mai multe biserici, se va numi şi un casier, un vice­preşedinte şi un secretar asistent. Acolo unde şcoala este susţinută de o singură biserică, preşedintele trebuie să fie ales de biserică; acolo unde şcoala este susţinută de mai multe biserici, preşedintele va fi ales de comitet dintre proprii săi membri, la prima întâlnire după alegerea sa. În cazul în care nu este posibilă o înţelegere între biserici, numirea va fi făcută de comitetul Departamentului Educaţie al conferinţei/misiunii/câmpului sau de comitetul conferinţei/misiunii/câmpului. Directorul şcolii este numit, de regulă, secretar al comitetului.

Relaţia dintre comitetul şcolar şi bisericile locale – Acolo unde două sau mai multe biserici susţin o şcoală, orice acţiune a comitetului care implică obligaţii financiare din partea acestora trebuie să fie supusă spre aprobare comitetelor bisericilor respective.

Durata mandatului – Acolo unde se alege un comitet şcolar separat, în ceea ce priveşte timpul alegerii membrilor acestuia şi durata mandatului lor, poate fi urmat unul dintre următoarele două planuri: (1) toţi membrii sunt aleşi la sfârşitul anului calendaristic sau financiar şi activează timp de un an; (2) membrii primului comitet pot fi aleşi pe termen de unul, doi, respectiv, trei ani, noii membri fiind aleşi în fiecare an următor, pe o perioadă de trei ani. Scopul acestui plan este de a avea în comitet un nucleu de membri experimentaţi, care să asigure continuitatea unui program educaţional eficient.

Locurile vacante sunt ocupate în acelaşi mod ca şi celelalte locuri vacante din cadrul slujbelor bisericii, noul numit rămânând să activeze numai până la expirarea termenului.

Şedinţele comitetului – Comitetul şcolii trebuie să se adune într‑un loc şi timp anumit, cel puţin o dată pe lună, în timpul anului şcolar.

Calităţi – Membrii comitetului şcolar trebuie să fie aleşi în funcţie de consacrarea, credinţa şi loialitatea lor faţă de principiile educaţiei creştine, pentru judecata lor sănătoasă şi pentru tactul lor, în funcţie de experienţa în problemele şcolii şi de priceperea în domeniul financiar. Ei trebuie să creadă în principiile şi recomandările bisericii privind educaţia şi să fie dispuşi să le urmeze.

Întrucât comitetul şcolii elementare şi/sau gimnaziale este o organizaţie importantă în biserica locală, membrii lui trebuie să fie aleşi cu multă grijă. Persoanele care nu au încredere în şcolile creştine şi care nu simpatizează cu programul lor nu trebuie să fie alese ca membri ai comitetului şcolii. Convingerea că aceste planuri sunt date de Dumnezeu, credinţa, curajul şi înţelegerea sunt tot atât de esenţiale pentru succesul în acest domeniu, ca şi în alte îndeletniciri.

Îndatoririle slujbaşilor – Preşedintele convoacă şi prezi­dează şedinţele de comitet şi supraveghează ca hotărârile acestuia să fie aduse la îndeplinire. El/ea contrasemnează toate comenzile financiare redactate de secretar.

Preşedintele este membru din oficiu al comitetului de inspecţie al şcolii elementare şi gimnaziale. Acest comitet are responsabilitatea de a supraveghea şi evalua şcoala elementară şi gimnazială şi lucrarea lor.

Secretarul păstrează într‑un registru permanent raportul fiecărei şedinţe, eliberează comenzile pentru alimentarea diverselor conturi şi achitarea obligaţiilor, poartă corespondenţa comitetului.

Acolo unde şcoala este condusă de o singură biserică, lucrarea casierului este, de obicei, îndeplinită de casierul bisericii sau de asistentul său, care primeşte taxele şcolare şi alţi bani, achită sumele solicitate de secretar, cererea fiind contrasemnată de preşedinte, păstrează un raport atent al tuturor banilor care trec prin mâinile lui, întocmeşte un raport permanent al acestora, păstrat într‑un registru corespunzător, şi prezintă comitetului un raport detaliat, la fiecare şedinţă lunară. Într‑un comitet unit, unde sunt implicate două sau mai multe biserici, comitetul va numi un casier pentru această lucrare.

Funcţii –Vezi regulamentele diviziunii pentru funcţionarea bordului şcolii şi funcţiile lor.
­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

Departamentul de Comunicare

Importanţa unei comunicări eficiente – De‑a lungul anilor, i s‑au dat bisericii instrucţiuni cereşti cu privire la importanţa folosirii mijloacelor contemporane de comunicare media în răspândirea Evangheliei. Noi am fost sfătuiţi: „Trebuie să folosim orice mijloc legitim pentru a duce lumina înaintea oamenilor. Să utilizăm presa şi orice agent de publicitate pentru a atrage atenţia asupra lucrării.” (Mărturii, vol. 6, pag. 36)

„Vor fi descoperite mijloace pentru a se ajunge la inimile oamenilor. Unele dintre metodele folosite în această lucrare trebuie să difere de metodele folosite în trecut.” (Evangelism, pag. 105)

Organizarea – Organizarea acestei slujiri necesită implicarea fiecărui lucrător al bisericii, a fiecărui laic şi a fiecărei instituţii adventiste de ziua a şaptea. Departamentul de Comunicare promovează folosirea unui program sănătos de relaţii publice şi foloseşte toate mijloacele tehnice contemporane de comunicare, tehnologiile accesibile şi mass-media în răspândirea Evangheliei veşnice. Acest departament necesită alegerea în fiecare biserică locală a unui secretar, şi, acolo unde este necesar, a unui comitet pentru acest departament.

Lucrarea secretarului Departamentului de Comunicare – Secretarul Departamentului de Comunicare din biserică este responsabil cu strângerea şi transmiterea de informaţii. Când se ivesc ocazii, secretarul va asigura difuzarea unor  programe cu interviuri luate unor personalităţi şi înregistrate şi va face demersurile necesare pentru ca acestea să fie introduse la rubrica de ştiri. El se va strădui să menţină o relaţie de prietenie, de cooperare cu redactorii şi cu alte persoane care lucrează în domeniul mijloacelor de comunicare în masă. (vezi nota 15 de la pag. 139)

Secretarul Departamentului de Comunicare va colabora cu directorul de Comunicare de la conferinţă/misiune/câmp pentru îndeplinirea planurilor conferinţei/misiunii/câmpului şi va prezenta, la cerere, rapoarte periodice pentru adunările administrative ale bisericii.

Comitetul Departamentului de Comunicare – Într‑o biserică mai mare, un comitet pentru comunicare ar putea să soluţioneze mai bine numeroasele aspecte ale relaţiilor publice şi ale programului comunicării din biserică decât ar putea-o face secretarul singur. Acest comitet, care‑l are ca preşedinte pe secretarul Departamentului de Comunicare, va fi ales cu ocazia alegerilor generale ale slujbaşilor bisericii. Membrilor comitetului li se pot încredinţa anumite responsabilităţi speciale, cum ar fi: colaborarea cu presa, cu producătorii media, cu personalul online şi cu mijloacele de comunicare interne ale bisericii. Acolo unde există o instituţie a bisericii, trebuie să fie invitat un membru din personalul acesteia pentru a participa la şedinţele comitetului.

Pastorul, care este în primul rând responsabil cu programul de comunicare al bisericii sale, va colabora strâns ca sfătuitor cu secretarul şi comitetul acestui departament.

Relaţia cu celelalte departamente ale bisericii – Pentru a sluji biserica într-un mod corespunzător, secretarul Departamentului de Comunicare trebuie să fie la curent cu evenimentele planificate şi programate. Orice organizaţie auxiliară a bisericii poate numi o persoană care să furnizeze secretarului sau comitetului Departamentului de Comunicare ştirile din activitatea departamentelor.

În centrele adventiste mai mari – Dacă mai multe biserici dintr‑un oraş organizează un comitet comun pentru Departamentul de Comunicare, fiecare secretar pentru comunicare trebuie să fie membru al acelui comitet şi să lucreze în armonie cu toate planurile generale. Acest comitet va coordona mai bine folosirea ştirilor şi a altor mijloace de comunicare în interesul acelor biserici. Înfiinţarea acestui comitet va fi iniţiată de directorul Departamentului de Comunicare de la conferinţă/misiune/câmp. Întâlnirile unui astfel de comitet central vor fi convocate şi prezidate de un preşedinte ales de grup.

Departamentul de Comunicare de la diviziune, uniune şi conferinţă locală/misiune/câmp vor oferi instrucţiuni detaliate secretarilor Departamentului de Comunicare şi, prin materiale tipărite, corespondenţă şi alte mijloace, vor oferi în mod constant ajutor şi inspiraţie.

Calităţi – Secretarul Departamentului de Comunicare trebuie să fie ales cu multă grijă. El trebuie să aibă: (1) capacitatea de a reprezenta corect Biserica, (2) judecată sănătoasă, (3) aptitudini organizatorice, (4) talentul de a redacta ştiri într‑o formă atractivă, convingătoare şi corectă din punct de vedere gramatical, (5) bunăvoinţă de a îndeplini această responsabilitate, (6) capacitatea de a relaţiona cu oamenii.

Departamentul Sănătate

Biserica acceptă responsabilitatea de a face cunoscut lumii pe Hristos şi crede că aceasta include obligaţia morală de a păstra demnitatea umană prin obţinerea unui nivel optim de sănătate fizică, mintală şi spirituală. Pe lângă slujirea celor care sunt bolnavi, această responsa­bilitate se extinde şi asupra prevenirii îmbolnăvirilor, prin educaţie sanitară eficientă şi prin călăuzire în promovarea unei sănătăţi optime, fără a folosi tutun, alcool, alte droguri sau hrană necurată. Unde este posibil, membrii să fie încurajaţi să adopte o dietă preponderent vegetariană.

Responsabilul Departamentului Sănătate – Pentru organizarea şi aplicarea unui program eficient în biserică, este necesar să fie ales un responsabil al Departamentului Sănătate. El/ea trebuie să fie interesat de promovarea standardelor de vieţuire sănătoasă ale bisericii printre membrii acesteia şi în societate, prin programe de sănătate conduse de biserică. Conducătorul trebuie să fie capabil să selecteze programe şi informaţii care reflectă idealurile şi filozofia Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, integrându‑le într‑o mărturie spirituală şi fizică efectivă. (vezi nota 17 de la pag. 140)

Responsabilul asistent al Departamentului Sănătate – Datoria acestuia este de a-l sprijini pe responsabil în îndeplinirea îndatoririlor sale.

Comitetul Departamentului Sănătate – Acolo unde este necesar, va fi ales un comitet al acestui departament. Acest comitet este desemnat să asigure o călăuzire dedicată membrilor bisericii şi comunităţii sociale din district cu privire la un stil de viaţă sănătos să contribuie la lucrarea de câştigare de suflete printr‑un program viabil de sănătate şi temperanţă, cu accent pe viaţa spirituală (vezi nota 18 de la pag. 140). Pastorul, dacă nu este preşedinte, trebuie să fie membru din oficiu al acestui comitet.

Activităţi ale Departamentului Sănătate – Comitetul Departamentului Sănătate, în colaborare cu comitetul Departamentului Lucrare personală, va conduce un plan de activităţi, care va include: programe de abandonare a fumatului, cursuri de gătit, cercuri de sănătate, programe antistres şi alte activităţi asemănătoare.

Asociaţia pentru Sănătate şi Temperanţă – În unele zone, se pot înfiinţa asociaţii ale lucrării pentru sănătate sau asociaţii de temperanţă, ca entităţi separate, distincte de organizaţia bisericii. Directorul de la conferinţă/misiune/câmp va fi implicat în înfiinţarea unor astfel de organizaţii.

Darurile Sabatului mondial al lucrării pentru sănătate ‑ Întreaga sumă este trimisă conferinţei locale /misiunii/câmpului pentru a fi distribuită potrivit regulamentelor Conferinţei Generale, diviziunii, uniunii şi conferinţei/misiunii/câmpului. La cererea conferinţei/misiunii/câmpului, până la 25% din darurile adunate în biserica locală pot fi înapoiate acesteia pentru susţinerea programelor lucrării pentru sănătate.

Departamentul Administrarea creştină a vieţii

Departamentul Administrarea creştină a vieţii a fost organizat pentru ajutorarea membrilor în a deveni ispravnici adevăraţi şi pentru punerea în aplicare a planului lui Dumnezeu de dăruire sistematică în întreaga biserică. Din moment ce responsabilitatea isprăvniciei include o organizare corectă a întregii vieţi, conceptele ei încurajează grija atentă faţă de templul trupului, buna folosire a timpului, a capacităţilor şi mijloacelor materiale. Departamentul acordă asistenţă în plănuirea şi organizarea resurselor bisericii cu scopul unei lucrări complete. Obiectivele ei spirituale şi financiare sunt cuprinse în următoarea declaraţie: „Atunci când ei se vor trezi şi vor înălţa rugăciuni către Dumnezeu, când vor depune toate energiile şi mijloacele lor la picioarele lui Isus, cauza adevărului va triumfa”. (Mărturii, vol. 4, pag. 475)

Responsabilul Departamentului Administrarea creştină a vieţii –Responsabilul Departamentului Administrarea creştină a vieţii este ales de biserică pe baza capacităţii de a pune în aplicare ideile şi obiectivele trasate de Departamentul Administrarea creştină a vieţii şi trebuie să aibă următoarele calităţi: (1) să fie un conducător spiritual, (2) să practice principiile administrării creştine a vieţii, (3) să aibă o bună înţelegere cu privire la programul spiritual şi financiar al bisericii, (4) să fie dispus să consacre timp necesar pentru plănuirea, organizarea şi conducerea în domeniile de responsabilitate desemnată, în cooperare cu directorul pentru administrarea creştină a vieţii de la conferinţă/misiune/câmp, cu pastorul şi comitetul bisericii.

Responsabilul Departamentului Administrarea creştină a vieţii acţionează ca verigă de legătură între Departamentul Administrarea creştină a vieţii de la conferinţă/misiune/câmp şi biserica locală.

Departamentul Viaţa de familie

Obiectivul principal al Departamentului Viaţa de familie este să întărească familia pentru a deveni un centru de promovare a uceniciei. Familia a fost întemeiată de Dumnezeu la creaţiune ca instituţie umană fundamentală. Ea formează cel dintâi cadru în care sunt însuşite valorile şi în care se dezvoltă capacitatea stabilirii de relaţii apropiate cu Dumnezeu şi cu celelalte fiinţe umane.

Departamentul Viaţa de familie este o lucrare a harului care recunoaşte învăţăturile biblice privitoare la familie ca fiind normative şi înalţă idealurile lui Dumnezeu cu privire la viaţa de familie. În acelaşi timp, această lucrare contribuie la înţelegerea experienţelor marcante ale indivizilor şi familiilor din această lume decăzută. Astfel, Departamentul Viaţa de familie are ca obiectiv să ajute familiile să înainteze spre idealurile divine, în timp ce contribuie la răspândirea Evangheliei harului mântuitor al lui Dumnezeu şi a făgăduinţei dezvoltării prin locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt.

Departamentul Viaţa de familie se concentrează pe relaţiile dintre oameni. Este preocupat de nevoile cuplurilor căsătorite, de nevoile părinţilor şi copiilor, de nevoile familiei, ale celor necăsătoriţi şi ale tuturor membrilor cercului mai larg al familiei, în condiţiile trecerii acestora prin etapele previzibile de dezvoltare şi ale luptei cu schimbările neaşteptate din viaţă.

Departamentul Viaţa de familie întăreşte şi încurajează familiile sănătoase. Responsabilii acestui departament ajută la construirea şi menţinerea unor relaţii de familie puternice, deoarece recunoaşte că familiile creştine sănătoase produc membri puternici pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi constituie o mărturie atrăgătoare pentru societate. Departamentul Viaţa de familie promovează înţelegerea, acceptarea şi dragostea în interiorul familiei şi în familia lărgită a lui Dumnezeu şi încurajează reconcilierea şi vindecarea conflictului dintre generaţii, promise în solia lui Ilie din Maleahi 4,5.6. El oferă speranţă şi sprijin celor răniţi prin abuz, din cauza familiilor dezbinate şi a relaţiilor rupte. Departamentul Viaţa de familie cultivă competenţa şi priceperea în diverse domenii necesare în relaţiile interpersonale. Departamentul oferă ocazii de dezvoltare prin educarea şi îmbogăţirea vieţii de familie. El încurajează indivizii, cuplurile căsătorite şi familiile, ca atunci când este necesar, să recurgă la serviciile de consiliere.

O slujire corespunzătoare a familiei trebuie să cuprindă: consiliere premaritală pentru toate cuplurile înainte de căsătorie; ocazii pentru întărirea vieţii de familie: educarea părinţilor, în special pentru cei rămaşi văduvi şi a familiilor cu părinţi vitregi; instruirea familiei pentru evanghelizare în familie şi constituirea de familii‑suport pentru a le ajuta pe cele cu nevoi speciale.

Comitetul Departamentului Viaţa de familie – Pentru a satisface mai bine nevoile familiilor din biserică, comitetul bisericii locale poate înfiinţa un comitet pentru viaţa de familie, condus de liderul acestui departament. (vezi nota 20 de la pag. 141)

Responsabilul Departamentului Viaţa de familie – La conducerea acestui departament poate fi aleasă o persoană sau un cuplu căsătorit. Persoana trebuie să aibă o atitudine pozitivă faţă de Dumnezeu, faţă de sine, faţă de alţii şi faţă de biserică. Responsabilul (responsabilii) trebuie să fie exemplu/exemple model/modele în privinţa relaţiilor puternice de familie, aflate în creştere, şi să dovedească un interes sincer pentru promovarea bunăstării tuturor familiilor. Pentru a fi eficient, este necesar ca responsabilul Departamentului Viaţa de familiesă înţeleagă planul de răscumpărare al lui Dumnezeu, pentru a putea să se ocupe de cei ale căror relaţii au fost distruse din cauza păcatului. Este important, de asemenea, ca liderul acestui departament să fie în stare să păstreze confidenţialitatea şi să ştie când şi cum să încurajeze pe cei aflaţi în situaţii critice să recurgă la servicii specializate de consiliere.

Departamentul Misiunea Femeii

Departamentul Misiunea Femeii există pentru a susţine, încuraja şi motiva femeile adventiste în umblarea lor zilnică ca ucenice ale lui Isus Hristos şi ca membre ale bisericii Sale mondiale. Misiunea acestui departament este, într‑un sens mai larg, comună tuturor creştinilor – aceea de a înălţa pe Hristos în biserică şi în lume.

Obiective – Această slujire urmăreşte:

1. Să stimuleze creşterea spirituală şi reînnoirea spirituală

2. Să afirme că femeile au o valoare inestimabilă în virtutea creării şi răscumpărării lor, să le pregătească pentru a sluji în biserică şi să ofere o perspectivă a femeilor în problemele bisericii.

3. Să slujească în cadrul spectrului larg al nevoilor femeilor pe toată perioada vieţii, acordându-se o atenţie cuvenită perspectivelor multiculturale şi multietnice.

4. Să contacteze şi să coopereze cu alte departamente specializate ale bisericii pentru a facilita slujirea pentru femei şi de către femei.

5. Să promoveze buna înţelegere între femeile din biserica mondială care să încurajeze legăturile de prietenie, susţinerea reciprocă şi schimbul creativ de idei şi informaţii.

6. Să sfătuiască şi să încurajeze femeile adventiste de ziua a şaptea să creeze modalităţi de a se implica în activităţile bisericii, pe măsură ce ele îşi sporesc  potenţialul în Hristos.

7. Să găsească modalităţi şi mijloace care să motiveze fiecare femeie adventistă de ziua a şaptea să‑şi folosească darurile în completarea talentelor celorlalţi, în timp ce lucrează intens pentru promovarea misiunii globale a bisericii.

Responsabila Departamentului Misiunea Femeii – Responsabila Departamentului Misiunea Femeii este aleasă de biserică cu scopul de a dezvolta slujirea specifică pentru a le încuraja pe femei şi a le pregăti să lucreze pentru Dumnezeu şi biserică. Ea este preşedinta comitetului Departamentului Misiunea Femeii şi încurajează ideile şi planurile care să mărească contribuţiile femeilor la misiunea bisericii. Ca preşedintă, este responsabilă de alcătuirea agendei, de moderarea discuţiilor şi dezvoltarea coeziunii de grup prin mărturie personală, rugăciune şi părtăşie.

De asemenea, ea slujeşte ca membru în comitetul bisericii, integrând activităţile şi programele destinate femeilor în programul mai larg al bisericii. Este responsabilitatea ei de a ţine biserica informată cu privire la contribuţia Departamentului Misiunea Femeii la viaţa bisericii. Persoana de legătură a coordonatoarei pentru instruire şi resurse din biserica locală este directorul Departamentului Misiunea Femeii de la conferinţa/misiunea/câmpul local(ă).

Calităţile responsabilei Departamentului Misiunea Femeii – Responsabila Departamentului Misiunea Femeii trebuie să fie o femeie care să posede o fire sensibilă, grijulie, care să simtă povara pentru Departamentul Misiunea Femeii şi problemele legate de el, care să aibă un echilibru în perspectivele ei, aşa încât să poată reprezenta un spectru larg al femeilor şi să aibă abilitatea de a încuraja celelalte femei să cultive darurile lor spirituale. Ea trebuie să fie în stare să lucreze bine cu femeile din biserică, cu pastorul şi comitetul bisericii.

Comitetul Departamentului Misiunea Femeii – Responsabila Departamentului Misiunea Femeii lucrează împreună cu pastorul şi comitetul bisericii în vederea stabilirii comitetului Departamentului Misiunea Femeii care să stimuleze slujirea femeilor în biserică. Acest comitet trebuie să fie compus din persoane interesate de toate nevoile femeilor şi de serviciile pe care ele le pot face. Pentru a forma o echipă echilibrată, membrii trebuie să fie persoane cu talente şi experienţe variate. (vezi nota 22 de la pag. 142).

Departamentul Copii

Departamentul Copii există pentru a dezvolta credinţa copiilor, de la naştere până la vârsta de 14 ani, conducându-i la unirea cu biserica. Departamentul acesta caută să ofere o slujire pe mai multe căi, pentru a conduce copiii la Isus şi a-i educa în umblarea lor zilnică cu El şi, în felul acesta, va coopera cu Departamentul Şcolii de Sabat şi alte departamente pentru oferirea unei educaţii religioase copiilor.

Misiunea – Misiunea Departamentului Copii este de a cultiva relaţia iubirii şi slujirii între copii şi Isus. Departamentul caută să-şi împlinească această misiune prin dezvoltarea:
- slujirii orientate spre har, prin care toţi copiii vor experimenta iubirea necondiţionată a lui Isus, vor găsi asigurarea acceptării şi iertării şi I se vor consacra Lui.
- slujirii generale, prin care voluntarii care slujesc şi copiii pentru care ei slujesc vor fi preţuiţi indiferent de rasă, culoare, limbă, sex, vârstă, abilităţi sau circumstanţe socio-economice şi vor fi implicaţi fără nicio discriminare în activităţi.
- conducerii prin slujire, prin care voluntarii sunt împuterniciţi, instruiţi şi echipaţi pentru o slujire efectivă a copiilor.
- slujirii orientate către alţii, prin care copiilor li se dă ocazia să le slujească oamenilor din vecinătatea sau din oraşul lor şi sunt învăţaţi cum să-i abordeze pe alţii acum, dar şi în viitor.
- slujirii cooperative, ceea ce implică lucrarea cu alte entităţi, cum ar fi departamentele Viaţa de familie, Şcoala de Sabat, Lucrare Personală, Tineret, Educaţie, Administrarea creştină a vieţii etc., pentru a atinge obiectivele comune.
- slujirii pentru obţinerea siguranţei prin care bisericile: a) aleg voluntari de o înaltă ţinută spirituală şi cu un bun fundament moral; b) adoptă persoane care să protejeze biserica de neplăceri şi pe copii de abuzurile fizice, emoţionale, sexuale şi spirituale.
- slujirii evanghelistice, prin care, copiilor care nu sunt incluşi în familia bisericii, li se va prezenta iubirea lui Isus, prin programe de abordare a altora cum ar fi: Şcolile Biblice de vacanţă, Şcolile de Sabat pentru copii, Cluburile Biblice ale vecinătăţii şi Orele de povestiri. (vezi nota 24, pag. 142)

Ellen G. White subliniază importanţa lucrării pentru copii atunci când spune:
„Nu se poate evidenţia destul importanţa educării de timpuriu a copiilor. Lecţiile pe care copilul le învaţă în timpul primilor şapte ani au mai mult de-a face cu formarea caracterului decât tot ceea ce învaţă în anii următori”. (Îndrumarea copilului, pag. 193)

„Este de asemenea adevărat că cei mai receptivi faţă de învăţăturile Evangheliei sunt copiii; inimile lor sunt deschise faţă de influenţele divine şi puternice pentru a reţine învăţăturile primite. Copiii mici pot fi creştini, având o experienţă în conformitate cu vârsta lor. Ei trebuie să fie educaţi în lucrurile spirituale, iar părinţii trebuie să le creeze orice posibilitate pentru a-şi forma caractere asemănătoare caracterului lui Isus Hristos.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 515)

„Copiii de opt, zece sau doisprezece ani sunt destul de mari pentru a li se prezenta subiectul religiei personale. Nu învăţaţi pe copiii voştri folosind referiri la oarecare perioadă viitoare în care ei vor fi destul de mari pentru a se pocăi şi pentru a crede adevărul. Dacă sunt instruiţi în mod cuvenit, copii foarte mici pot să aibă perspective corecte cu privire la starea lor de păcătoşenie şi cu privire la calea mântuirii prin Hristos.” (Mărturii, vol. 1, pag. 400)

„Când le‑a spus ucenicilor să nu‑i împiedice pe copii să vină la El, Isus se adresa ucenicilor din toate veacurile: slujbaşilor bisericii, predicatorilor, îngrijitorilor şi tuturor creştinilor. Isus îi atrage pe copii la Sine şi ne îndeamnă: ’Lăsaţi‑i să vină’, ca şi cum ar zice: ei ar veni, dacă nu i‑aţi împiedica voi.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 517)

Coordonatorul Departamentului Copii – Coordonatorul Departamentului Copiieste ales de biserică pentru a dezvolta slujirea specifică dezvoltării credinţei copiilor, aşa încât să dezvolte o relaţie plină de iubire şi de slujire faţă de Isus. Coordonatorul trebuie să fie o persoană cu o etică şi o conduită morală de excepţie, care demonstrează iubire şi angajament faţă de Dumnezeu, Biserică şi copii, care are capacitate şi experienţă în lucrarea cu copiii.

Comitetul Departamentului Copii – Coordonatorul Copii lucrează împreună cu pastorul şi comitetul bisericii pentru a crea un comitet al Departamentului Copii, cu scopul asigurării slujirii copiilor din biserică. Comitetul trebuie să fie compus din persoane care sunt alese în conformitate cu măsura interesului şi competenţei în lucrarea cu copiii. În mod obişnuit, membrii comitetului sunt conducătorii Departamentului Şcolii de Sabat, conducătorul Şcolii biblice de vacanţă, conducătorii Departamentului Tineret şi alţi doi sau trei membri care au pasiune pentru slujirea copiilor.

 

Departamentul de Relaţii Publice şi Libertate religioasă

Departamentul de Relaţii Publice şi Libertate religioasă (RPLR) promovează şi menţine libertatea religioasă, punând un accent deosebit pe libertatea de conştiinţă. Libertatea religioasă include dreptul oamenilor de a avea sau a adopta religia aleasă, de a‑şi schimba credinţa religioasă potrivit conştiinţei lor, de a‑şi manifesta religia în mod individual sau împreună cu alţi credincioşi, prin închinare, ritualuri, acţiuni practice, mărturie şi învăţare, fiind dispuşi să le respecte şi altora aceleaşi drepturi.

Deoarece libertatea religioasă include dreptul de a sărbători zile de odihnă şi de închinare, potrivit cu preceptele religiei unei persoane, departa­mentul sprijină în mod activ dreptul adventiştilor de ziua a şaptea de a respecta Sabatul, în conformitate cu porunca a patra din Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, departamentul monitorizează şi interpretează evenimentele curente care ar putea reflecta scenariul profetic.

Pentru a apăra libertatea religioasă, departamentul RPLR încurajează, acolo unde este posibil, separarea Bisericii de Stat, aşa cum ne‑a poruncit Domnul când a zis: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Mat. 22,21). „Unirea Bisericii cu Statul, în oricât de mică măsură, chiar dacă pare că aduce lumea mai aproape de Biserică, în realitate aduce Biserica mai aproape de lume.” (Tragedia veacurilor, pag. 302)

Statul nu trebuie să încalce niciodată domeniul separat al bisericii, pentru a stânjeni în vreun fel libertatea deplină a conştiinţei sau dreptul de a mărturisi, a practica şi a răspândi credinţe religioase. Iar biserica nu trebuie să încalce niciodată domeniul separat al statului, cu excepţia aducerii principiilor morale în atenţia legislaţiei publice, acolo unde este cazul.

Departamentul caută să se constituie într‑un apărător al libertăţii religioase, în special în privinţa persecuţiilor profetizate în Apocalipsa 13. „Este datoria noastră să facem tot ce ne stă în putere pentru a preveni pericolul care ne ameninţă.” (Mărturii, vol 5, pag. 452)

Asociaţiile pentru libertatea religioasă – Departamentul Relaţii Publice şi Libertate religioasă îndeplineşte multe dintre funcţiile sale prin Asociaţia Internaţională pentru Libertate religioasă şi asociaţiile din lumea întreagă, afiliate acesteia.

Asociaţia pentru libertatea religioasă din biserica locală – Fiecare biserică locală este considerată o asociaţie neoficială pentru libertatea religioasă şi fiecare membru al Bisericii este membru al acestei asociaţii. Pastorul sau prezbiterul este preşedintele asociaţiei din fiecare biserică locală.

Responsabilul Departamentului Libertatea eligioasă din biserica locală – Responsabilul Departamentului Libertatea religioasă din biserica locală trebuie să fie ales şi să lucreze în strânsă colaborare, în toate privinţele, cu pastorul sau coordonatorul de district şi să coopereze cu departamentul de la conferinţă/misiune/câmp sau de la uniune. Un astfel de conducător trebuie să exercite o influenţă spirituală pozitivă, să fie în stare să facă faţă publicului, să fie interesat de relaţiile publice, să fie un bun corespondent şi preocupat de păstrarea libertăţii poporului lui Dumnezeu, care să‑şi poată îndeplini slujba pentru Maestru.

Serviciul de consacrare

Dacă se ţine un serviciu de consacrare a noilor slujbaşi aleşi ai bisericii locale, trebuie să fie incluşi în acesta şi slujbaşii organizaţiilor auxiliare.

Departamentul Publicaţii

Departamentul Publicaţii este organizat pentru a coordona şi promova evanghelizarea cu literatură în biserica locală, sub conducerea comitetului Departamentului Publicaţii al conferinţei, ca şi a organizaţiei pentru publicaţii din teritoriul respectiv. Acest departament asistă celelalte departamente ale bisericii în promovarea, vânzarea şi distribuirea sau abonarea la reviste sau altă literatură misionară. Departamentul lucrează împreună cu pastorul şi departamentele bisericii pentru a plănui modalităţi sistematice pentru includerea membrilor bisericii în împlinirea acestor obiective.

„Sunt multe locuri în care vocea predicatorului nu poate să fie auzită, locuri în care se poate pătrunde doar prin publicaţiile noastre – cărţile, revistele şi broşurile care oferă din plin adevărurile de care au oamenii nevoie.” (Evanghelizarea prin literatură, pag. 4)

Comitetul Departamentului Publicaţii – Comitetul Departamentului Publicaţii este ales de comitetul bisericii şi lucrează sub conducerea acestuia. Comitetul poate fi condus de coordonatorul Departamentului Publicaţii. Pastorul, conducătorul Departamentului Lucrare personală şi secretarul acestui departament sunt membri din oficiu ai acestui comitet. Membrii comitetului vor fi aleşi pe baza interesului şi experienţei pe care o au în evanghelizarea prin literatură.

Coordonatorul lucrării prin literatură – Coordonatorul lucrării prin literatură este ales de către biserică pentru a conduce activităţile de evanghelizare prin literatură ale bisericii.

Note

Aceste note conţin material explicativ cu privire la modul în care biserica locală poate proceda în anumite situaţii. O biserică locală poate adopta propriile metode alternative. Totuşi, aceste metode trebuie să fie în armonie cu cadrul general al principiilor acceptate de organizaţia Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

1. Comitetul Departamentului Lucrare personală – Datoriile acestui comitet sunt următoarele:
a. Să programeze adunările misionare ale bisericii, să cerceteze câmpul ei de activitate misionară şi să înroleze fiecare membru al acesteia într‑un anumit compartiment al lucrării.
b. Să implice membrii în activităţile misionare susţinute de depar­tamentul lucrării personale, cum ar fi:
1) distribuirea de literatură şi periodice cu caracter misionar, inclusiv abonamente la reviste;
2) înscrieri la cursuri biblice;
3) servicii sociale şi/sau ale Cercului de binefacere Tabita;
4) organizarea de activităţi, cum ar fi campanii de renunţare la fumat, clase de gătit, seminare antistres etc.;
5) activităţi misionare, cum ar fi studii biblice şi activităţi de menţinere a interesului, evanghelizări publice, seminare evanghelistice şi alte planuri sau proiecte misionare.
c. Să‑şi asume responsabilitatea pentru plănuirea şi aplicarea campaniei anuale de strângere de fonduri.
d. Să-i instruiască şi să-i conducă pe membri să dea mărturie personală:
1) conducând sau organizând clase în care să se înveţe cum să predea studii biblice, metode de oferire a mărturiei personale, asigu­ra­rea de servicii sociale şi intervenţii în caz de calamităţi;
2) oferind demonstraţii practice despre modul în care se face această lucrare.
e. Să încurajeze raportarea prin secretarul Departamentului Lucrare personală.
f. Să supravegheze activităţile serviciilor sociale ale bisericii şi să acţioneze în calitate de comitet de conducere al Centrului pentru servicii sociale ale bisericii.
g. Să coopereze cu Departamentul Lucrare personală de la conferinţă/misiune/câmp, în vederea aducerii la îndeplinire a programelor ei.
h. Să autorizeze distribuirea fondurilor Departamentului Lucrare personală al bisericii.
i. Să facă planuri şi să conducă adunările săptămânale şi lunare ale Departamentului Lucrare personală, aşa cum sunt programate în calendarul bisericii.

2. Secretarul Departamentului Lucrare personală – Datoriile secretarului sunt următoarele:
a. Să servească ca secretar al comitetului Departamentului Lucrare personală, întocmind procesele-verbale ale întâlnirilor lucrării personale şi luând parte activă la implementarea planurilor departamentale. Secretarul trebuie să întocmească rapoartele lucrării misionare realizate de membrii biseri­cii, să completeze şi să trimită în fiecare trimestru cu promptitudine toate rapoartele şi alte informaţii cerute de Departamentul Lucrare personală al conferinţei, cu privire la astfel de activităţi.
b. Să ofere lunar bisericii un raport al activităţilor Departamentului Lucrare personală în cadrul serviciului din Sabatul lucrării personale şi al adunării administrative.
c. Să‑şi asume responsabilitatea pentru toate tranzacţiile bisericii locale cu Centrul Adventist de Carte sau cu alte surse de aprovizionare. Secretarul va păstra o evidenţă clară a comenzilor, folosind un duplicat al ordinului de plată şi, în cooperare cu casierul comunităţii, va urmări ca plăţile să se facă cu promptitudine, clarificând lunar problemele importante.
d. Să atragă atenţia bisericii cu privire la resursele care pot fi folosite.
e. Să planifice strângerea periodică de daruri pentru procurarea materialelor necesare lucrării personale pentru a le oferi membrilor, în cazul în care acestea nu sunt asigurate prin bugetul bisericii sau aprobate prin planul de dăruire al conferinţei/misiunii/câmpului. Se va organiza, în acest scop, o colectă specială a lucrării personale în primul Sabat al lunii. Dacă nu se strâng suficiente fonduri, se vor întrebuinţa darurile oferite la întâlnirea săptămânală a lucrării personale. Aceste fonduri ale lucrării personale se vor pune la dispoziţie doar în urma hotărârii comitetului Departamentului Lucrare personală.
f. Să înregistreze detaliile serviciilor şi rapoartele activităţii desfăşurate de membrii bisericii şi să trimită cu promptitudine, la data stabilită, un rezumat directorului Departamentului Lucrare personală de la conferinţă/misiune/câmp.

3. Organizaţia Bărbaţii adventişti – Principalele programe misionare îndeplinite de acest grup sunt: predicarea laică, lucrarea în închisori şi serviciile sociale.

4. Centrul de servicii sociale – Acolo unde un număr de biserici, în cadrul unui singur district, susţin împreună funcţionarea unui Centru de servicii sociale, bisericile susţinătoare ale districtului să desemneze un comitet care să supravegheze centrul, compus din reprezentanţii fiecărei biserici, avându-l ca preşedinte pe pastorul districtului.
Acolo unde un centru operează prin susţinerea a două sau mai multe districte, comitetul de conducere al centrului să fie compus din reprezentanţii bisericii susţinătoare şi din alţi reprezentanţi desemnaţi de comitetul conferinţei/misiunii/câmpului. Comitetul îşi alege propriul preşedinte, dar uneori este condus de directorul Departamentului Lucrare personală sau al Departamentului de servicii sociale de la conferinţă/misiune/câmp.

5. Coordonatorul Departamentului Şcola Biblică – Responsabilităţile coordonatorului Departamentului Şcola Biblică includ recrutarea voluntarilor, oferirea de instruire referitor la modul în care se ţin studiile biblice şi efectuarea vizitelor, comandarea studiilor biblice prin corespondenţă şi a altor materiale şi stabilirea unui plan pentru înscrierea cursanţilor şi promovarea şcolii. Studiile Şcolii de Sabat sunt oferite prin intermediul diferitelor mijloace media, incluzând studii biblice tipărite, materiale pentru grupuri mici, materiale video, pe DVD şi pe Internet.

6. Dirigintele Şcolii de Sabat – Dirigintele Şcolii de Sabat trebuie:
a. Să slujească Biserica în calitate de administrator al tuturor secţiunilor Şcolii de Sabat. El nu este în mod automat conducătorul secţiunii adulţi, deşi poate fi ales responsabil al secţiunii adulţi sau al altei secţiuni.
b. Să studieze şi să urmărească sfaturile şi îndrumările găsite în Sfaturi cu privire la lucrarea Şcolii de Sabat de E. G. White şi în Manualul Şcolii de Sabat, publicat de departamentul Şcolii de Sabat al Conferinţei Generale. Dirigintele va încuraja biserica să procure aceste cărţi pentru coordonatorii şi instructorii tuturor secţiunilor Şcolii de Sabat.
c. Să se familiarizeze cu planurile de evanghelizare ale bisericii mondiale şi să conducă Şcoala de Sabat într-o astfel de dăruire caracterizată de sacrificiu, încât să stimuleze sprijinirea din toată inima şi susţinerea acţiunilor misionare mondiale.
d. Să convoace şi să prezideze întâlnirile comitetului Şcolii de Sabat pentru a împlini nevoile imediate, inclusiv recomandările care privesc acoperirea locurilor vacante (coordonatori de secţiuni sau instructori).
e. Să primească de la coordonatorii de secţiuni agenda problemelor privind  funcţionarea şi finanţele Şcolii de Sabat şi să le prezinte comitetului Şcolii de Sabat.
f. Să implementeze hotărârile comitetului Şcolii de Sabat.
g. Să aibă răspunderea generală a întâlnirii instructorilor. În timp ce alţii pot avea responsabilităţi în anumite direcţii, cum ar fi prezentarea studiului biblic, dirigintele trebuie să conducă şi să caute să facă din întâlnirile instructorilor o parte vitală a lucrării Şcolii de Sabat, pentru ca prin aceasta să dezvolte un grup de instruire puternic şi spiritual.

7. Secretarul – Datoriile secretarului sunt următoarele:
a. Să păstreze toate rapoartele cerute într‑un formular oficial al conferinţei/misiunii/câmpului, să alcătuiască un raport trimestrial complet şi exact al Şcolii de Sabat şi să înainteze cu promptitudine acest raport persoanelor responsabile. De asemenea, secretarul prezintă Şcolii de Sabat rapoarte adecvate ale activităţilor acesteia.
b. Să împartă instructorilor studiile trimestriale şi materialele ajutătoare şi să strângă rapoartele şi darurile de la fiecare secţiune.
c. Să se asigure că diversele secţiuni ale Şcolii de Sabat au la dispoziţie materialele necesare.
d. Să ţină un raport al darurilor săptămânale ale Şcolii de Sabat – darurile Sabatului al treisprezecelea pentru proiecte speciale, darurile de mulţumire cu ocazia zilelor de naştere, fondurile de investiţii pentru misiuni şi fondul de cheltuieli al Şcolii de Sabat, dacă acestea nu au fost incluse în bugetul bisericii – şi să predea toate darurile casierului bisericii. Evidenţele financiare păstrate de secretar trebuie să corespundă cu cele ale casierului bisericii.
e. Să comande, prin secretarul Departamentului Lucrare personală, materialele pentru Şcoala de Sabat aprobate de comitetul Şcolii de Sabat.
f. Să păstreze procesele-verbale ale şedinţelor comitetului Şcolii de Sabat.

8. Fondurile pentru cheltuieli – Toţi aceşti bani vor fi înregistraţi de secretar şi vor fi predaţi casierului bisericii, folosindu‑se numai pentru acoperirea cheltuielilor Şcolii de Sabat autorizate de comitetul acesteia. În multe biserici, darurile Şcolii de Sabat sunt incluse în bugetul bisericii şi sunt cheltuite conform autorizării date de comitetul Şcolii de Sabat.

9. Declaraţia de misiune  – Pentru a ne atinge ţinta:
a. Vom realiza o slujire echilibrată, care să includă părtăşia biblică, studiul, închinarea şi misiunea.
b. Ne vom angaja să menţinem relevanţa şi eficienţa în slujire, astfel încât să răspundem nevoilor tinerilor. Este foarte important să ascultăm şi să fim motivaţi de percepţiile, preocupările şi sugestiile tinerilor. Slujirea eficientă devine posibilă într‑o atmosferă de iubire, acceptare şi iertare. Vom cerceta neîntrerupt nevoile tinerilor pentru a descoperi domeniile care necesită o atenţie specială. Ne propunem să experimentăm şi să fim creativi în toate programele noastre, pentru că recunoaştem natura în permanentă schimbare a tinerilor de astăzi.
c. Ne vom inspira din Cuvântul lui Dumnezeu şi din istoria noastră şi ne vom încrede în Dumnezeu pentru viitor. Filosofia noastră îşi va găsi expresia într‑o varietate largă de stiluri şi programe de slujire poruncite de Dumnezeu.
d. Vom efectua o evaluare regulată pentru a ne asigura că ţinta noastră principală este realizată.

10. Calitatea de membru al Asociaţiei tinerilor adventişti – Există trei categorii de membri în Asociaţia tinerilor adventişti:
a. Membri de drept – tinerii cu vârsta între 16 şi 30 de ani care sunt membri în rânduială (regular standing) ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi care, subscriind obiectivelor asociaţiei, doresc să se angajeze în serviciul activ pentru Hristos, se pot înscrie ca membri de drept.
b. Membri asociaţi – tinerii care nu sunt membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, dar care au idealuri creştine şi doresc să se asocieze cu tinerii bisericii în lucrare misionară, ar trebui să fie acceptaţi ca membri asociaţi. Membrii asociaţi nu pot fi aleşi în funcţii de conducere, dar ei ar trebui să fie acceptaţi în mod cordial în toate activităţile asociaţiei şi în grupele ei şi încurajaţi să devină membri de drept, de îndată ce lucrul acesta este posibil.
c. Membri onorifici – membrii adulţi ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea care îi susţin pe tineri se pot înscrie ca membri onorifici. Multe persoane care au trecut de vârsta de 30 de ani ar dori să continue să participe la întâlnirile ATA şi să se implice în activităţile acestuia în orice mod posibil. Ori de câte ori pare oportun, ei pot primi o diplomă de membru de onoare. Calitatea lor de membru nu‑i include în raportul secretarului, iar ei vor raporta lucrarea lor misionară în mod obişnuit, prin biserică.
La primirea în ATA, noii membri trebuie să îşi ia următorul angajament:
„Din iubire pentru Domnul Isus, promit să iau parte activă la lucrarea Asociaţiei tinerilor adventişti, făcând tot ce pot pentru a-i ajuta pe alţii şi pentru încheierea lucrării Evangheliei în toată lumea”.

11. Secretarul‑casier şi asistentul lui – O altă responsabilitate importantă a secretarului‑casier este să păstreze o evidenţă exactă a primirii şi distribuirii tuturor fondurilor ATA. Fondurile societăţii sunt depuse la casierul bisericii şi încredinţate lui, până când comitetul ATA hotărăşte folosirea lor în anumite scopuri. Acest comitet va face revizia rapoartelor financiare ale asociaţiei în fiecare trimestru, iar o dată pe an vor fi revizuite de casierul bisericii. Multe biserici locale includ organizaţia tineretului în bugetul lor.

12. Asociaţia juniorilor adventişti – Activităţile Asociaţiei juniorilor adventişti includ lecturi educative, studiul Bibliei şi concursuri din Biblie, muzică şi programe pregătite de tineri din materialele puse la dispoziţie de diriginte şi Departamentul Tinere­t de la conferinţă/misiune/câmp. Deoarece muzica este un element foarte important în programul tineretului, trebuie să se aibă grijă pentru a se asigura o muzică prin care Dumnezeu va fi glorificat (vezi pag. 77). Coordonatorii trebuie să fie încurajaţi să dezvolte programe originale care să implice participarea întregii clase. Trebuie să se întocmească un plan de activităţi misionare şi poate fi adoptat un proiect misionar special în fiecare an, în care să se folosească o parte din darurile asociaţiei. Se vor încuraja, de asemenea, activităţile sociale. Unele întâlniri ale Asociaţiei juniorilor adventişti trebuie să fie consacrate studiului calificărilor tinerilor adventişti cu scopul pregătirii pentru învestitură, care va avea loc spre sfârşitul anului şcolar.

13. Clubul licuricilor – Un set simplu de activităţi, aşa cum este prezentat în Manualul licuricilor, include: excursii speciale de o zi, studiul şi aplicarea istorioarelor biblice, ocazii de exprimare a talentelor, activităţi în natură, îndemânări, dezvoltarea deprinderilor sociale etc. Clubul are propriul steag, propria uniformă, insigne, embleme şi cravate, care sunt diferite de ale exploratorilor şi care nu trebuie să fie amestecate sau confundate cu acestea. O întreagă componentă a activităţilor clubului include instruirea părinţilor cu privire la dezvoltarea copilului şi înţelegerea felului în care pot deveni nişte părinţi creştini model.

14. Secretarul Departamentului Educaţie – Responsabilităţile secretarului sunt:
a. Să răspundă de promovarea continuă a educaţiei creştine şi să planifice activităţi periodice care să sublinieze valoarea educaţiei creştine, în colaborare cu pastorul şi coordonatorul Asociaţiei pentru cămin şi şcoală.
b. Să contacteze toate familiile adventiste de ziua a şaptea unde există copii sau tineri de vârstă şcolară, pentru a‑i încuraja pe aceştia să frecventeze şcoala bisericii, liceul adventist, colegiul sau universitatea adventistă, dar şi pentru a le sugera soluţii posibile la diverse probleme.
c. Să depună tot efortul posibil, acolo unde nu sunt şcoli ale bisericii, pentru a încuraja biserica să asigure educaţia adventistă în zona respectivă.
d. Să menţină contactul cu elevii din biserică, care frecventează o şcoală adventistă sau alte şcoli departe de casă.
e. Să contacteze membrii care nu au copii de vârstă şcolară, încurajându‑i să ofere ajutor financiar elevilor adventişti nevoiaşi.
f. Să păstreze o evidenţă la zi a tuturor copiilor şi tinerilor bisericii.

15. Componenţa comitetului şcolii bisericii – Oriunde există un comitet al şcolii separat, el va fi format din cinci până la şapte membri, acolo unde o singură biserică conduce şcoala, şi din şapte sau mai mulţi membri, acolo unde se unesc două sau mai multe biserici pentru a o susţine.
Acolo unde se unesc două sau mai multe biserici, se va fixa o întâlnire a acestora, în înţelegere cu preşedintele conferinţei/misiunii/câmpului. La această întâlnire, se va adopta un plan pentru numirea unui comitet şcolar unit, care să includă un număr de membri proporţional cu cel al bisericilor respective. Repartizarea va fi stabilită pe baza numărului de membri ai fiecărei biserici care sponsorizează, a obligaţiilor financiare faţă de şcoală şi a numărului de elevi care participă de la fiecare biserică.

16. Lucrarea secretarului Departamentului de Comunicare – Secretarul Departamentului de Comunicare va organiza susţinerea programelor media ale denominaţiunii. Aceasta ar putea include punerea la dispoziţia postului de radio şi a Şcolii Biblice prin corespondenţă, a anunţurilor şi reclamelor, promovarea dăruirii pentru slujirea prin media şi participarea, cu ocazia diferitelor evenimente, la distribuirea materialelor pentru radio, televiziune şi Şcoala Biblică prin corespondenţă.

17. Comitetul Departamentului de Comunicare – Alte activităţi de comunicare, care cad în sarcina preocupărilor acestui comitet, includ: plănuire cu privire la evenimentele şi ceremoniile speciale ale bisericii, pregătirea expoziţiilor şi ocaziilor festive de a face reclamă pentru biserică, punând la dispoziţia bibliotecilor publice şi a altor centre de informaţie ştiri despre Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Distribuirea responsabilităţilor depinde în mare măsură de capacitatea celor care alcătuiesc comitetul. Toate activităţile comitetului sunt coordonate de cel care prezidează.

18. Responsabilul Departamentului Sănătate – Datoriile responsabilului Departamentului Sănătate trebuie să includă următoarele:
a. În colaborare cu pastorul, comitetul Departamentului Sănătate al bisericii sau comitetul bisericii să întocmească, să plănuiască şi să aloce buget pentru programele anuale care să accentueze importanţa sănătăţii şi a cumpătării, sub toate aspectele, pentru membrii bisericii şi pentru societate.
b. Să promoveze depunerea unei mărturii continue a membrilor bisericii în societate, cu privire la efectele distructive ale tutunului, alcoolului şi ale altor droguri sau substanţe dăunătoare sănătăţii.
c. Să promoveze relaţii bune cu organizaţiile de sănătate şi temperanţă din societate.
d. Să încurajeze studierea principiilor biblice şi a sfaturilor Spiritului Profetic privitoare la sănătate şi cumpătare.
e. Să încurajeze aplicarea printre membrii bisericii a principiilor de vieţuire sănătoasă.
f. Să facă aranjamente şi să promoveze prezentarea programelor de educare privitoare la sănătate şi temperanţă, pentru biserică şi societate, în strânsă colaborare cu directorul Departamentului Sănătate de la conferinţă/misiune/câmp.
g. Să îndeplinească funcţia de secretar al comitetului Departamentului Sănătate, dacă nu este numit să slujească în calitate de preşedinte.

19. Comitetul Departamentului Sănătate – Membrii comitetului sunt numiţi de biserică şi pot include:
a. pastorul sau prezbiterul local, ca preşedinte al comitetului;
b. responsabilul Departamentului Sănătate;
c. responsabilul pentru serviciile sociale;
d. responsabilul tinerilor adventişti sau doi reprezentanţi din grupul tinerilor;
e. trei reprezentanţi din următoarele categorii: medici, medici stomatologi, nutriţionişti, asistenţi medicali, educatori în probleme de sănătate, responsabilul Departamentului Administrarea creştină a vieţii sau alte persoane interesate de sănătate şi temperanţă;
f. coordonatorul Asociaţiei sănătate şi temperanţă, acolo unde există o astfel de asociaţie activă;
g. un reprezentant al instituţiei locale adventiste de îngrijire a sănătăţii.

20. Responsabilul Departamentului Administrarea creştină a vieţii – El va pune în aplicare programul de educaţie generală al departamentului, aşa cum este prezentat şi expus periodic, pentru a satisface diferitele nevoi care apar. Această responsabili­tate include sprijinirea pastorului în accentuarea importanţei Zilei administrării creştine a vieţii, conducerea Cercurilor de administrarea creştină a vieţii, educarea membrilor pentru oferirea zecimii şi a darurilor şi transmiterea principiilor de bază ale administrării creştine a vieţii în timpul serviciilor din Sabat sau în alte ocazii.

Responsabilităţile organizatorice ale coordonatorului vor include: (1) să fie membru al comitetului bisericii, implicat în programul spiritual şi financiar al bisericii şi familiarizat cu el; (2) să fie membru al comitetului financiar şi al celui pentru administrarea creştină a vieţii şi (3) să fie un ajutor activ pentru pastor în programul anual de călăuzire în administrarea creştină a vieţii şi în consolidarea acestuia de‑a lungul anului, aşa cum este prezentat în Manualul responsabilului administrării creştine a vieţii.

21. Comitetul Departamentului Viaţa de familie – Deşi acest comitet nu trebuie să fie prea mare pentru a putea fi eficient, el trebuie să cuprindă conducători ai bisericii şi persoane care înţeleg diferitele nevoi ale familiilor din biserică. Persoanele care s-au confruntat cu experienţe tragice în viaţă şi în familie şi care s-au dezvoltat spiritual prin acestea, ar putea aduce contribuţii valoroase ca membri ai acestui comitet. Comitetul trebuie să includă atât bărbaţi cât şi femei, iar acolo unde este posibil – cel puţin o persoană necăsătorită, cel puţin un cuplu căsătorit, unul sau mai mulţi părinţi şi un număr reprezentativ al diferitelor grupe de vârstă din biserică.

Comitetul are următoarele atribuţii:
a. Să ajute conducerea bisericii prin strângerea de date demografice despre familiile din biserică şi cele din societatea înconjurătoare, pentru a stabili grupele ţintă pentru slujirea familiei.
b. Să ajute conducerea bisericii să evalueze nevoile membrilor în ceea ce priveşte educaţia vieţii de familie, îmbogăţirea şi consilierea acesteia şi dezvoltarea unui plan pentru folosirea resurselor din societate şi biserică, cu scopul satisfacerii acestor nevoi.
c. Să-i sensibilizeze pe membri faţă de programele bisericii privitoare la viaţa de familie, cu referire la folosirea timpului, energiei, banilor şi a altor resurse necesare familiei.
d. Să participe, împreună cu Departamentul Viaţa de familie de la conferinţă/misiune/câmp, la aplicarea programelor privitoare la viaţa de familie, promovate de acest departament.
e. Să coopereze cu conducerea bisericii pentru a gândi, plănui şi implementa programe şi alte activităţi adiţionale, necesare familiei, atât pentru hrănirea familiei în cadrul frăţietăţii, cât şi pentru lucrarea evanghelistică misionară în societate.
f. Să cultive un climat de căldură şi părtăşie, care să genereze o atmosferă de familie în biserică şi un spirit de întrajutorare faţă de familiile care au nevoie de sprijin şi încurajare.

22. Responsabilul Departamentului Viaţa de familie – Atribuţiile responsabilului (sau responsabililor) departamentului vieţii de familie sunt:
a. Să prezideze comitetul acestui departament.
b. Să reprezinte nevoile şi interesele familiilor în comitetul bisericii locale, prin calitatea sa de membru al acestuia, şi să coordoneze planurile departamentului pentru a se armoniza cu programul general al bisericii.
c. Să informeze pastorul şi comitetul bisericii despre preocupările şi realizările bisericii despre preocupările şi realizările Departamentului Viaţa de familie şi să încurajeze strângerea de fonduri şi acordarea de sprijin familiilor în nevoie.
d. Să identifice resurse în biserică şi în societate care să susţină dezvoltarea relaţiilor de familie şi să furnizeze ajutor pentru a face faţă nevoilor critice şi să sporească conştienţa privitoare la aceste resurse între conducătorii bisericii şi ai familiilor.

23. Comitetul Departamentului Misiunea Femeii – Responsabilităţile majore ale comitetului Departamentului Misiunea Femeii vor fi următoarele:
a. Să evalueze nevoile femeilor din biserica locală şi din localitate, utilizând sondaje şi interviuri, în colaborare cu pastorul şi conducătorii bisericii.
b. Să descopere idei noi, să dezvolte strategii şi să coopereze cu alte departamente specializate ale bisericii pentru a dezvolta împreună programe şi activităţi care slujesc nevoile femeilor.
c. Să plănuiască şi să implementeze aceste strategii şi alte iniţiative în legătură cu nevoile specifice şi variate ale femeilor, în cooperare cu pastorul, specialişti departamentali şi alţi conducători ai bisericii.
d. Să faciliteze participarea bisericii locale la programe anuale şi activităţi iniţiate de conferinţă/uniune/diviziune/Conferinţa Generală, cum ar fi: Ziua internaţională de rugăciune a femeilor, Ziua Slujirii Femeii, grupe mici active pentru a sprijini femeile şi pentru a le încuraja în slujire. Informaţiile cu privire la aceste programe sunt disponibile prin departamentul Misiunea Femeii de la conferinţă/misiune/câmp.

24. Comitetul Departamentului Copii – Responsabilităţile principale ale comitetului Departamentului Copii trebuie să fie următoarele:
a. Să efectueze o evaluare a nevoilor copiilor din biserică şi din societate, prin intermediul unor sondaje şi interviuri, sfătuindu-se cu pastorul şi cu liderii bisericii.
b. Să dezvolte idei, strategii şi să colaboreze cu alte departamente ale bisericii pentru a încuraja programele şi activităţile care ajută la formarea şi disciplinarea copiilor.
c. Să planifice un calendar anual de activităţi pentru copii, coordonând toate programele cu calendarul bisericii, pentru a oferi echilibru şi a evita suprapuneri sau conflicte.
d. Să aibă dosare actualizate ale copiilor care au participat la activităţile sponsorizate de biserică şi să înregistreze dosarele la secretarul bisericii.
e. Să participe alături de Departamentul lucrării pentru copii al conferinţei/misiunii/câmpului la implementarea programelor pentru copii promovate de departament.

25. Coordonatorul Departamentului Copii – Responsabilităţile coordonatorului Departamentului Copii sunt:
a. Să prezideze comitetul Departamentului Copii.
b. Să implementeze programa Şcolii de Sabat şi să asigure instruirea conducătorilor şi instructorilor, folosind această programă.
c. Să plănuiască şi să implementeze un calendar anual al programelor pentru copii care să aibă în vedere atragerea lor la Hristos şi să asigure participarea lor la toate aceste activităţi ale bisericii.
d. Să alcătuiască un buget pentru implementarea tuturor programelor şi activităţilor pentru copii.
e. Să slujească ca un avocat pentru interesele şi nevoile copiilor faţă de:
1. Comitetul comunităţii, informând membrii comitetului cu privire la preocupările şi succesele avute, raportând rezultatele evaluărilor nevoilor copiilor, încurajând alocarea de fonduri pentru programele copiilor.
2. Pastor, pentru ca prin colaborare, să facă inteligibile pentru copii diferitele aspecte ale vieţii de biserică.
3. Conducătorii activităţilor copiilor, susţinându-i şi încurajându-i.
f. Să facă paşi responsabili pentru a menţine la înălţime moralitatea şi calitatea etică a conducătorilor pentru copii, prin monitorizarea conducătorilor şi instructorilor voluntari.
g. Să păstreze comunicarea cu părinţii şi conducătorii activităţilor pentru copii, informându-i cu privire la activităţile din ateliere, convenţii, întâlnirile din tabere şi cu privire la alte resurse şi să încurajeze sporirea înţelegerii copiilor.
h. Să caute ocazii de a petrece timp cu copiii pentru a păstra contactul cu modul lor de gândire şi cu nevoile lor.

26. Coordonatorul Departamentului Libertate religioasă din biserica locală – Atribuţiile coordonatorului acestui departament sunt:
a. Să conlucreze cu directorul pentru relaţii publice şi libertate religioasă de la conferinţă/misiune/câmp sau de la uniune, acolo unde este cazul, şi să ia în consideraţie sugestiile care vin prin canale corespunzătoare;
b. Să facă recomandări cu privire la problemele care afectează libertatea religioasă;
c. Să promoveze răspândirea revistelor şi a altor materiale de libertate religioasă aprobate de diviziune sau de Conferinţa Generală;
d. Să organizeze sau să faciliteze organizarea de întâlniri, seminare, programe şi activităţi care să promoveze libertatea religioasă, potrivit împrejurărilor.

27. Comitetul Departamentului Publicaţii – Responsabilităţile acestui comitet pot să includă următoarele:
a. Să sprijine conferinţa/misiunea/câmpul sau organizaţia editorială adecvată din teritoriu, pentru promovarea activităţii de publicaţii, identificând lucrătorii cu literatură şi recomandând membri bisericii care au daruri speciale pentru a lucra ca evanghelişti cu literatură.
b. Să organizeze împreună cu Departamentul Publicaţii al conferinţei/misiunii/câmpului sau cu organizaţia editorială adecvată din teritoriu conducerea de seminare pentru descoperirea de noi evanghelişti cu literatură în cadrul bisericii şi să conducă seminare pentru membrii care şi-au manifestat interesul de a deveni evanghelişti cu literatură.
c. Să promoveze cumpărarea şi citirea cărţilor Spiritului Profetic pentru dezvoltarea şi hrănirea spirituală personală.
d. Să asiste departamentele în alegerea şi difuzarea literaturii: cărţi şi reviste misionare şi cărţile Spiritului Profetic.

28. Coordonatorul Departamentului Publicaţii – Responsabilităţile coordonatorului Departamentului Publicaţii includ următoarele:
a. Să activeze ca preşedinte al Comitetului Departamentului Publicaţii şi să răspundă de implementarea deciziilor comitetului acestui departament.
b. Să identifice pe membrii bisericii care vor deveni evanghelişti cu literatură.
c. Să comande literatură, conform necesităţilor, prin intermediul secretarului Departamentului Lucrare personală.
d. Să înainteze rapoarte către conferinţă/misiune/câmp referitoare la activităţile Departamentului Publicaţii/Evanghelizare prin literatură.
e. Să fie membru al comitetului local al bisericii.