Manualul Bisericii

Calitatea de membru pe o bază spirituală

Obligaţiile serioase şi solemne ce revin membrilor bisericii trebuie să fie imprimate fiecărei persoane care cere să aparţină bisericii. Toţi trebuie să fie învăţaţi cu credincioşie ce înseamnă să devii un membru al trupului Domnului Hristos. Numai cei care dau dovadă că au experimentat naşterea din nou şi care se bucură de o experienţă spirituală în Domnul Isus sunt pregătiţi să fie primiţi în rândurile membrilor bisericii. Înainte de a fi botezat şi primit în biserică, fiecare candidat la calitatea de membru are nevoie de o instruire temeinică cu privire la învăţăturile fundamentale şi practicile corelate acestora. Fiecare persoană care caută să fie admisă în biserică trebuie să fie informată cu privire la principiile acceptate de biserică.

Aceasta este o relaţie spirituală şi pot intra în biserică doar cei care sunt convertiţi. Numai în felul acesta pot fi menţinute curăţia şi spiritualitatea bisericii. Este de datoria fiecărui pastor să instruiască pe cei care acceptă principiile adevărului, încât să poată intra în biserică pe o bază spirituală sănătoasă. Deşi nu există o vârstă fixată pentru botez, este recomandabil pentru copiii care îşi manifestă dorinţa de a fi botezaţi să fie încurajaţi şi introduşi într-un program de instruire care să îi pregătească pentru botez.

„Membrii bisericii, cei pe care El i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, trebuie să proclame slava Sa. Biserica este păstrătoarea bogăţiilor harului lui Hristos şi, în final, prin ea se va face cunoscut, chiar şi ’domniilor şi stăpânirilor din locurile cereşti’, ultima şi deplina manifestare a iubirii lui Dumnezeu.” (Faptele apostolilor, pag. 9)

Botezul, o cerinţă a Evangheliei

Noul Testament stabileşte că botezul este ceremonia de intrare în biserică. „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Mat. 28,19.20)

„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2,38)

Botezul, o condiţie preliminară calităţii de membru al bisericii

„Domnul Hristos a făcut din botez semnul intrării în Împărăţia Sa spirituală. El a făcut din acesta o condiţie pozitivă la care toţi trebuie să se supună, cei care doresc să fie recunoscuţi ca fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. Înainte ca omul să-şi poată găsi un cămin în biserică, înainte ca să treacă pragul Împărăţiei spirituale a lui Dumnezeu, trebuie să primească imprimarea numelui divin: ’Domnul, neprihănirea noastră’. (Ier. 23,6)

Botezul este cea mai solemnă renunţare la lume. Cei care sunt botezaţi în întreitul nume al Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt declară în mod public, chiar la intrarea lor în viaţa creştină, că au părăsit slujirea lui Satana şi au devenit membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Ei au dat ascultare poruncii: ’Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei... nu vă atingeţi de ce este necurat’. Cu ei se împlineşte făgăduinţa: ’Vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic’. (2 Cor. 6,17.18)

Principiile vieţii creştine trebuie să fie prezentate cu claritate celor care au venit de curând la adevăr. Nimeni nu poate să se bazeze pe mărturisirea lor verbală, ca dovadă că au o legătură mântuitoare cu Domnul Hristos. Nu trebuie doar să spunem: ’cred’, ci să şi trăim adevărul. Noi dovedim legătura noastră cu Dumnezeu prin conformarea faţă de voinţa Sa în vorbire, purtare şi caracter.” (Mărturii, vol. 6, pag. 91,92)

Modul în care se oficiază botezul

Adventiştii de ziua a şaptea cred în botezul prin scufundare şi primesc ca membri numai pe aceia care au fost botezaţi în acest fel. Cei care îşi recunosc starea pierdută, ca păcătoşi, se pocăiesc sincer de păcatele lor şi experimentează convertirea, pot să devină candidaţi pentru botez şi membri ai bisericii, după ce au fost instruiţi în mod corespunzător.

Pastorii să instruiască temeinic candidaţii înainte de botez

Pastorul nu trebuie să prezinte niciun candidat în vederea botezului şi intrării în biserică până când nu poate să dovedească bisericii, printr-o examinare în public, că acesta a fost bine instruit şi că este gata să facă acest pas (vezi pag. 37-39). În bisericile în care desfăşurarea frecventă a botezurilor ar putea diminua semnificaţia unei examinări publice, să se aplice un plan alternativ. Lucrarea pastorului nu este încheiată până când nu instruieşte amănunţit candidaţii, aşa încât ei să cunoască îndeaproape toate principiile fundamentale ale bisericii, precum şi practicile care decurg din acestea, şi să fie pregătiţi să-şi asume răspunderile calităţii de membru al bisericii. Bisericile trebuie să insiste asupra aplicării acestui procedeu ca fiind un principiu călăuzitor în privinţa primirii de noi membri. Bisericile, prin comitetul bisericii, să insiste asupra instruirii individuale a candidaţilor. În plus, ori de câte ori este posibil, ei trebuie să fie instruiţi într-o clasă de botez.

„În ceea ce-i priveşte pe cei care doresc să fie botezaţi, testul uceniciei nu este urmărit atât de aproape cum ar trebui. Trebuie să se ştie dacă ei doar preiau numele de adventişti de ziua a şaptea sau dacă iau poziţie de partea Domnului, pentru a ieşi din lume, să fie deosebiţi şi să nu se atingă de ceea ce este necurat. Înainte de botez, trebuie să se facă o cercetare temeinică a experienţei candidaţilor. Această cercetare să nu se desfăşoare într-o manieră rece şi distantă, ci cu bunătate şi gingăşie, îndreptându-i pe noii convertiţi la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Faceţi ca cerinţele Evangheliei să aibă efect asupra candidaţilor la botez.” (Idem, pag. 95, 96)

„Când dau dovadă că înţeleg pe deplin poziţia luată, ei trebuie să fie acceptaţi.” (Mărturii pentru pastori, pag. 128)

Examinarea publică

Biserica are dreptul să cunoască credinţa şi atitudinea fiecărei persoane care solicită calitatea de membru al bisericii. Este potrivit ca înaintea botezului să aibă loc o examinare publică a tuturor candidaţilor, de preferat, în prezenţa bisericii. Dacă se constată că acest lucru nu poate fi adus la îndeplinire, examinarea să se facă în faţa comitetului acesteia sau a unui comitet numit de către comitetul bisericii, cum ar fi comitetul prezbiterilor, care trebuie să prezinte bisericii un raport înainte de botez. Când se foloseşte metoda alternativă, menţionată în secţiunea anterioară, să se dea candidaţilor posibilitatea să-şi exprime în mod public dorinţa de a se uni cu biserica, de a se identifica cu ea şi de a fi recunoscuţi de ea.

Legământul de botez

Un rezumat al principiilor doctrinale, pregătit special pentru instruirea candidaţilor în vederea botezului, împreună cu formula legământului de botez şi certificatul de botez şi consacrare a fost adoptat de biserică ca un Legământ de botez. Un exemplar tipărit al acestui Legământ împreună cu certificatul de botez şi Angajament, completat în mod cuvenit, trebuie înmânat tuturor celor care sunt primiţi ca membri ai bisericii prin botez. În cazul celor care sunt primiţi prin mărturisire de credinţă trebuie, de asemenea, să primească un certificat corespunzător.

Acest rezumat al convingerilor doctrinale este pregătit în mod special pentru  instruirea candidaţilor la botez. Fiecare candidat trebuie să se familiarizeze pe deplin cu învăţăturile cuprinse în acest rezumat şi cu datoriile credinciosului, demonstrând în mod practic acceptarea de bunăvoie a tuturor doctrinelor învăţate de adventiştii de ziua a şaptea şi a principiilor de conduită care constituie expresia exterioară a acestor învăţături, pentru că „după roadele lor îi veţi cunoaşte”.

Cei care urmează să devină membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, înaintea botezului sau a primirii prin mărturisire de credinţă, trebuie să fie instruiţi cu multă grijă cu privire la învăţăturile fundamentale ale Sfintelor Scripturi, aşa cum sunt prezentate în capitolul 3 al acestui Manual al Bisericii (vezi pag. 14). Pentru a veni în sprijinul evangheliştilor, al pastorilor şi al altora care oferă o asemenea instruire, pentru a o face să fie întemeiată pe Scripturi şi cu valoare practică, există un rezumat pregătit în mod special la sfârşitul acestui Manual al Bisericii, ca apendice, dar şi în Manualul pastorului. 

Legământul de botez şi botezul

Legământul de botez

Candidaţii pentru botez sau cei ce sunt primiţi prin mărturisirea de credinţă trebuie să declare adeziunea lor la punctele fundamentale ale doctrinei Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea în faţa bisericii sau a unui alt comitet stabilit conform cu rânduielile bisericii (vezi pag. 36). Pastorul sau prezbiterul să adreseze următoarele întrebări candidatului (candidaţilor) al cărui răspuns poate fi exprimat prin consimţământ verbal sau prin ridicarea mâinii:


Legământul:

1. Crezi că există un Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate de trei Persoane eterne?

2. Primeşti moartea Domnului Isus Hristos pe Golgota ca jertfă de ispăşire pentru păcatele tale şi crezi că, prin harul lui Dumnezeu şi prin credinţa în sângele Său vărsat, ai fost izbăvit de păcat şi de pedeapsa lui?

3. Primeşti pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor personal şi crezi că Dumnezeu, în Hristos, ţi-a iertat păcatele şi ţi-a dat o inimă nouă, şi renunţi la căile păcătoase ale lumii?

4. Primeşti prin credinţă neprihănirea Domnului Hristos, Mijlocitorul tău în Sanctuarul ceresc, şi accepţi făgăduinţa harului şi a puterii Sale transformatoare pentru a trăi în căminul tău şi în faţa lumii o viaţă plină de iubire, o viaţă care are în centru pe Hristos?

5. Crezi că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, singura normă pentru credinţa şi conduita creştinului? Te angajezi să petreci în mod regulat timp în rugăciune şi studiul Bibliei?

6. Primeşti cele Zece Porunci ca fiind o transcriere a caracterului lui Dumnezeu şi o descoperire a voinţei Sale? Îţi propui ca, prin puterea Domnului Hristos, care locuieşte în tine, să împlineşti legea aceasta, inclusiv porunca a patra, care cere păzirea zilei a şaptea a săptămânii ca Sabat al Domnului şi memorial al creaţiunii?

7. Aştepţi apropiata venire a lui Isus şi fericita nădejde, când trupul acesta muritor va fi îmbrăcat în nemurire? În timp ce te pregăteşti să-L întâmpini pe Domnul, doreşti să dai mărturie despre mântuirea Sa plină de iubire, folosindu-ţi talentele în lucrarea personală de câştigare de suflete, ca să ajuţi şi pe alţii să fie gata pentru glorioasa Lui revenire?

8. Primeşti învăţătura biblică cu privire la darurile spirituale şi crezi că darul profeţiei este unul dintre semnele de identificare ale bisericii rămăşiţei?

9. Crezi în organizaţia bisericii? Îţi propui să te închini lui Dumnezeu şi să sprijini biserica prin zecimile şi darurile tale, prin eforturile şi influenţa ta?

10. Crezi că trupul tău este templul Duhului Sfânt şi doreşti să-L onorezi pe Dumnezeu având grijă de el, evitând folosirea oricăror lucruri vătămătoare, abţinându-te de la consumarea alimentelor necurate, de la folosirea, producerea sau vânzarea băuturilor alcoolice, de la folosirea, producerea sau vânzarea tutunului, în oricare dintre formele lui de consum, şi de la abuzul şi traficul de narcotice sau alte droguri?

11. Cunoşti şi înţelegi principiile fundamentale ale Bibliei, aşa cum sunt învăţate de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea? Te hotărăşti ca, prin harul lui Dumnezeu, să împlineşti voia Sa, punându-ţi viaţa în armonie cu aceste principii?

12. Primeşti învăţătura Noului Testament cu privire la botezul prin scufundare şi doreşti să fii botezat, ca o exprimare publică a credinţei tale în Domnul Hristos şi în iertarea păcatelor tale de către El?

13. Crezi că Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este Biserica rămăşiţei din profeţia biblică, în care sunt invitaţi şi primiţi oameni de orice naţionalitate, rasă şi limbă? Doreşti să devii membru al acestei comunităţi locale a bisericii mondiale?

Legământ de botez (alternativă):

1. Accepţi pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitorul şi Domnul tău personal şi doreşti să-ţi trăieşti viaţa în cadrul unei relaţii mântuitoare cu El?

2. Accepţi învăţăturile Bibliei, aşa cum sunt exprimate în declaraţia punctelor fundamentale de doctrină ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, şi te angajezi prin harul lui Dumnezeu să-ţi trăieşti viaţa în armonie cu aceste învăţături?

3. Doreşti să fii botezat ca o exprimare publică a credinţei tale în Domnul Isus Hristos şi să fii acceptat ca membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi să susţii Biserica în misiunea ei, ca un ispravnic credincios, prin influenţa ta personală, zecimi şi daruri, cât şi printr-o viaţă de slujire?

Certificatul de botez şi consacrare –Se va lăsa un spaţiu disponibil pentru ca noul membru să semneze certificatul, ca o afirmare a acestui angajament. După botez, se va oferi fiecărui candidat un certificat de botez şi Angajament, ca un document al legământului. Angajamentul va fi următorul:

Consacrare:

1. Cred că există un Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate de trei Persoane eterne.

2. Accept moartea Domnului Isus Hristos pe Golgota ca jertfă de ispăşire pentru păcatele mele şi cred că, prin credinţa în harul lui Dumnezeu, prin credinţa în sângele Său vărsat, am fost izbăvit de păcat şi de pedeapsa lui.

3. Primesc pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor personal şi cred că Dumnezeu, în Hristos, mi-a iertat păcatele şi mi-a dat o inimă nouă şi renunţ la căile păcătoase ale lumii.

4. Primesc prin credinţă neprihănirea Domnului Hristos, Mijlocitorul meu în sanctuarul ceresc, şi accept făgăduinţa harului şi puterii Sale transformatoare pentru a trăi o viaţă plină de iubire în căminul meu şi în faţa lumii, având pe Hristos în centrul vieţii mele.

5. Cred că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, singura normă pentru credinţa şi conduita creştinului. Mă angajez să petrec în mod regulat timp în rugăciune şi studiul Bibliei.

6. Accept cele Zece Porunci ca fiind o transcriere a caracterului lui Dumnezeu şi o descoperire a voinţei Sale. Îmi propun ca, prin puterea Domnului Hristos care locuieşte în viaţa mea, să împlinesc legea aceasta, inclusiv porunca a patra, care cere păzirea zilei a şaptea a săptămânii ca Sabat al Domnului şi memorial al creaţiunii.

7. Aştept apropiata venire a lui Isus şi fericita nădejde, când trupul acesta muritor va fi îmbrăcat în nemurire. În timp ce mă pregătesc să-L întâmpin pe Domnul, doresc să dau mărturie despre mântuirea Sa plină de iubire, folosindu-mi talentele în lucrarea personală de câştigare de suflete, ca să ajut şi pe alţii să fie gata pentru glorioasa Lui revenire.

8. Primesc învăţătura biblică cu privire la darurile spirituale şi cred că darul profeţiei este unul dintre semnele de identificare ale bisericii rămăşiţei.

9. Cred în organizaţia bisericii. Îmi propun să mă închin lui Dumnezeu şi să sprijin biserica prin zecimile şi darurile mele, prin eforturile şi influenţa mea.

10. Cred că trupul meu este templul Duhului Sfânt şi doresc să-L onorez pe Dumnezeu având grijă de el, evitând folosirea oricăror lucruri vătămătoare, abţinându-mă de la consumarea alimentelor necurate, de la folosirea, producerea sau vânzarea băuturilor alcoolice, de la folosirea, producerea sau vânzarea tutunului, în oricare dintre formele lui, şi de la abuzul şi traficul de narcotice sau alte droguri.

11. Cunosc şi înţeleg principiile fundamentale ale Bibliei, aşa cum sunt învăţate de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Îmi propun şi doresc ca, prin harul lui Dumnezeu, să împlinesc voia Sa, punându-mi viaţa în armonie cu aceste principii.

12. Primesc învăţătura Noului Testament cu privire la botezul prin scufundare şi doresc să fiu botezat, ca o exprimare publică a credinţei mele în Domnul Hristos şi în iertarea păcatelor mele.

13. Accept şi cred că Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este Biserica rămăşiţei din profeţia biblică şi că oameni din orice naţionalitate, rasă şi limbă sunt invitaţi în această părtăşie. Doresc să devin membru al acestei comunităţi locale din biserica mondială.

Primirea candidaţilor – După ce candidaţii au răspuns afirmativ la întrebările legământului, în prezenţa membrilor bisericii sau a unui alt organism însărcinat pentru aceasta, sau dacă biserica locală a fost informată că aceste răspunsuri au fost date, membrii bisericii sunt chemaţi să voteze primirea lor în biserică prin botez, ceremonie care nu trebuie să fie amânată fără un motiv întemeiat.

Primirea membrilor care nu sunt cunoscuţi – În timpul pregătirii pentru botez a candidaţilor săi, evanghelistul să invite pe pastor sau pe prezbiter să viziteze grupele sale de pregătire pentru botez şi să-i cunoască pe noii convertiţi. Astfel de contacte vor ajuta biserica să fie mai bine pregătită să primească în rândurile ei pe noii membri. Această procedură generală nu se aplică în cazul unor credincioşi izolaţi care doresc să devină membri în biserica conferinţei, misiunii, câmpului.

Ceremonia botezului – La această ceremonie, diaconii vor face toate pregătirile necesare şi vor ajuta candidaţii la intrarea şi ieşirea din apă (vezi pag. 63). Diaconesele vor ajuta pe candidate. Se va urmări cu atenţie să se asigure candidaţilor o îmbrăcăminte potrivită. Se preferă costume dintr-un material gros, potrivit acestei ocazii (vezi pag.64). Dacă acest lucru nu este posibil, candidaţii trebuie să se îmbrace decent. Ceremonia botezului va fi urmată de întinderea mâinii drepte a părtăşiei şi se vor rosti cuvinte de bun venit de către pastor sau prezbiter în numele întregii biserici.
Statutul de „a fi în rânduială” (Regular Standing)
Orice membru al bisericii este considerat a fi în rânduială (regular standing), dacă nu este sub disciplina bisericii. (vezi pag. 196-199)

Transferarea de membri

Transferarea membrilor bisericii – Când un membru al bisericii se mută în altă zonă, secretarul bisericii locale, care deţine registrele de membri, trebuie să scrie secretarului conferinţei/misiunii/câmpului pe teritoriul căreia persoana urmează să se mute, cerând ca un pastor din noua localitate să‑i facă o vizită pastorală. Această intervenţie pastorală poate uşura procesul de transfer.

Secretarul bisericii locale, care deţine registrele de membri, trebuie, de asemenea, să ceară persoanei care intenţionează să se mute să‑şi dea noua adresă unui pastor din noua localitate.

Un membru al unei biserici care se mută dintr‑o localitate în alta, pentru o perioadă mai lungă de şase luni, trebuie să solicite imediat scrisoare de transfer la o biserică apropiată de noul său domiciliu. În cazul în care membrul se află într-o zonă izolată, fără să aibă vreo biserică la o distanţă rezonabilă, procedeul obişnuit este să ceară să facă parte din biserica conferinţei/misiunii/câmpului. O asemenea scrisoare de transfer este valabilă şase luni de la data emiterii şi devine nulă dacă în acest interval nu a fost efectuat transferul.

Metoda acordării scrisorilor de transfer – Solicitarea scrisorii se adresează secretarului bisericii din care membrul doreşte să facă parte. Apoi secretarul trimite cererea către secretarul bisericii de la care membrul doreşte să fie transferat. La primirea ei, secretarul aduce cererea la pastor sau la prezbiterul bisericii, care, la rândul lui, o prezintă comitetului bisericii. După luarea în consideraţie a scrisorii, comitetul face o recomandare bisericii, favorabilă sau nefavorabilă, cu privire la cerere (vezi pag. 37-44, 59, 200, 212). Apoi, pastorul sau prezbiterul aduce recomandarea în atenţia bisericii, anunţând că aceasta este prima citire. Hotărârea finală se ia săptămâna următoare, când se prezintă din nou cererea şi se ia votul bisericii. Scopul intervalului de o săptămână este acela de a da ocazia oricărui membru să-şi prezinte obiecţiile privind admiterea scrisorii, pe baza unui motiv temeinic. De regulă, această obiecţie nu trebuie să fie declarată public, ci trebuie analizată de pastor sau prezbiter a cărui datorie este să convoace comitetul bisericii pentru a discuta obiecţiile. Persoana care prezintă obiecţiile trebuie să aibă ocazia să vină în faţa comitetului pentru a le  prezenta. Dacă acestea nu sunt întemeiate, persoana va fi sfătuită să le retragă. Pe de altă parte, dacă ele sunt întemeiate, comitetul are datoria să efectueze cercetările necesare. În asemenea cazuri, hotărârea finală de acordare a scrisorii de către biserică va fi amânată până când situaţia va fi clarificată în mod satisfăcător.

Dacă problemele implică relaţii personale, să se depună orice efort pentru a se ajunge la împăcare. Dacă este vorba de păcate publice, se poate recurge la măsuri disciplinare. Dacă sunt anumite lipsuri spirituale, să se depună eforturi pentru a rezolva problema membrului respectiv.

Secretarul întocmeşte scrisoarea – După ce biserica a acordat scrisoarea de transfer, secretarul bisericii completează formularul folosit în acest scop şi îl trimite secretarului bisericii din care membrul intenţionează să facă parte. Secretarul acestei biserici înmânează scrisoarea pastorului sau prezbiterului bisericii, care o prezintă mai întâi comitetului pentru recomandare, după care cererea este prezentată bisericii la primul serviciu obişnuit. Se aşteaptă o săptămână, iar apoi, prin vot, se ia hotărârea finală de primire a acelei persoane în rândurile bisericii. Secretarul bisericii are responsabilitatea să adauge în registrul bisericii numele membrului şi data primirii acestuia. De asemenea, secretarul completează acea parte a scrisorii de transfer care trebuie înapoiată, certificând faptul că membrul a fost primit, şi o trimite înapoi secretarului bisericii din care membrul a fost transferat. (vezi pag. 65)

Metodă alternativă pentru transferul de membri –O diviziune poate aproba metode alternative pentru transferarea membrilor de la o biserică la alta în cadrul diviziunii, dar atunci când membrii cer transferul la o biserică dintr-o altă diviziune, trebuie să se urmeze „Metoda acordării scrisorilor de transfer”, aşa cum este menţionată în secţiunea de mai sus.

Calitatea de membru în intervalul transferului – În nicio împrejurare, secretarul bisericii care acordă scrisoarea nu va şterge numele membrului din registrul de membri până când nu a primit partea care se înapoiază din scrisoare şi care confirmă faptul că membrul a dobândit prin vot calitatea de membru al bisericii în care s-a transferat. În caz contrar, persoana ar fi lipsită de calitatea de membru al bisericii în intervalul transferului, şi o asemenea procedură nu trebuie urmată niciodată. Secretarul, prezbiterul, pastorul şi preşedintele conferinţei/misiunii/câmpului au toţi răspunderea să urmărească aplicarea uniformă a acestui plan în toate bisericile.

Primirea de membri îngreunată de anumite condiţii mondiale – Ca urmare a condiţiilor nefavorabile existente la nivel mondial, pot fi persoane pentru care nu se pot trimite sau primi comunicări de la biserica unde le este înregistrată calitatea de membru. În astfel de cazuri, biserica pe care aceste persoane o frecventează acum, în înţelegere cu conferinţa/misiunea/câmpul, trebuie să se asigure cu privire la situaţia acestora şi apoi să le primească prin mărturisire de credinţă. Dacă, mai târziu, se deschid căile de comunicare cu fosta lor biserică, biserica în care au fost primite aceste persoane să trimită o scrisoare care să cuprindă informaţii cu privire la ceea ce s‑a făcut.

Includerea în raportul statistic – La sfârşitul trimestrului şi al anului, la alcătuirea raportului statistic al bisericii, toţi membrii pentru care s‑a acordat scrisoare de transfer, dar pentru care nu a sosit atestatul de primire, vor fi socotiţi printre membrii bisericii care le‑a acordat scrisorile. La sosirea atestului de primire, prin care se dovedeşte că membrul a fost primit în biserică, numele va fi şters din registrul bisericii care i‑a acordat scrisoarea de transfer şi nu va mai fi cuprins în următorul raport statistic trimestrial. Biserica în care a fost primit îi va înscrie numele în registrul său de membri şi îl va cuprinde în următorul raport statistic trimestrial.

Dacă un membru nu este primit – Biserica la care îi este adresată scrisoarea de transfer este obligată să primească membrul, în afară de cazul în care are motive temeinice şi suficiente pentru care nu trebuie să i se acorde calitatea de membru. În cazul în care membrul nu este primit, secretarul va înapoia scrisoarea bisericii care a acordat‑o, cu o explicaţie completă a motivelor. Astfel, calitatea de membru a persoanei rămâne acolo unde s‑a aflat înaintea întocmirii cererii de transfer, adică în biserica de care a fost recomandat. Membrul trebuie să colaboreze cu biserica sa pentru clarificarea tuturor problemelor apărute din refuzul celeilalte biserici de a‑l primi ca membru.

Nu se acordă scrisoare membrilor aflaţi sub disciplină – În niciun caz, biserica nu trebuie să voteze o scrisoare de transfer pentru un membru care este sub disciplină. O asemenea acţiune ar fi o încălcare a spiritului regulii de aur.

Biserica acordă scrisori doar celor ce sunt în rânduială (regular standing) – Biserica acordă scrisoare numai membrilor care sunt în rânduială (regular standing). Declaraţii calificative pe scrisorile de recomandare nu sunt admise. Dacă un membru care s‑a mutat într-o localitate nouă a devenit rece şi indiferent în credinţă, prezbiterul bisericii poate, pentru a se clarifica în privinţa trimiterii unei scrisori de transfer, să trateze problema cu prezbiterul bisericii din localitatea în care membrul s-a mutat, înainte de a acorda transferul.

Nu se votează o scrisoare fără acordul membrului în cauză – În nicio situaţie biserica să nu voteze o scrisoare de transfer contrar dorinţei sau cererii membrului în discuţie şi nicio biserică nu trebuie să primească în rândurile ei un membru căruia i s‑a acordat scrisoarea în asemenea condiţii.

Calitatea de membru al bisericii reprezintă o relaţie personală a unui credincios cu trupul lui Hristos. Biserica trebuie să recunoască această relaţie şi să evite orice acţiune care ar putea fi considerată arbitrară.

Pe de altă parte, membrul este obligat să ţină seama de binele bisericii şi să depună toate eforturile să nu creeze în biserică probleme legate de membrii absenţi. Atunci când se mută din zona în care se află biserica din care face parte, membrul are datoria să colaboreze cu bunăvoinţă în privinţa acesta, cerând scrisoarea de transfer.

În cazul în care o biserică este exclusă din rândul bisericilor surori, printr-o acţiune a sesiunii conferinţei/misiunii/câmpului, pentru protejarea calităţii de membru a celor rămaşi loiali, este necesar să se acorde provizoriu scrisori de transfer către biserica conferinţei/misiunii/câmpului tuturor membrilor bisericii excluse, cu excepţia acelora care refuză acest transfer. Aceştia din urmă vor fi consideraţi excluşi prin faptul că biserica lor a fost exclusă. Biserica conferinţei/misiunii/câmpului este împuternicită să emită scrisori de transfer membrilor loiali, după cum se cere, şi să procedeze cu ceilalţi membri după cum este necesar.

Comitetele bisericilor nu pot acorda scrisori de transfer –Comitetul unei biserici nu are autoritatea să voteze scrisori de transfer sau să primească membri de la alte biserici pe baza scrisorii. Autoritatea lor este limitată la a face recomandări către biserică (vezi pag. 41, 60). Hotărârile cu privire la orice transfer de membri, favorabile sau nu, trebuie să fie luate de către biserică. Secretarul nu are autoritatea de a şterge sau de a adăuga nume în registrul bisericii, cu excepţia cazului în care o face prin acordul bisericii obţinut prin vot. Când un membru moare, nu este nevoie de o hotărâre pentru a şterge numele, ci secretarul va înregistra pur şi simplu data decesului.

Biserica conferinţei/misiunii/câmpului

Membrii izolaţi trebuie să se ataşeze bisericii conferinţei/misiunii/câmpului, care este organizată spre binele credincioşilor descurajaţi, care altfel ar fi lipsiţi de privilegiile apartenenţei la o biserică. Membrii în vârstă sau infirmi care locuiesc în preajma unei biserici locale organizate trebuie să fie membrii acelei biserici. Biserica locală are datoria şi responsa­bilitatea să păstorească pe aceşti membri. Ei nu trebuie să fie transferaţi în biserica conferinţei/misiunii/câmpului, care nu este desemnată să funcţioneze în locul bisericii locale. Deşi slujbaşii conferinţei/misiunii/câmpului sunt şi slujbaşii bisericilor din zona conferinţei, ei trebuie să-şi menţină calitatea de membri ai bisericii în localitatea de domiciliu. Biserica conferinţei/misiunii/câmpului nu are ca scop să fie biserica de care să aparţină lucrătorii conferinţei respective. Pastorii şi lucrătorii trebuie să se ataşeze bisericilor locale din localităţile în care domiciliază.

Preşedintele conferinţei/misiunii/câmpului va fi şi prezbiterul bisericii conferinţei/misiunii/câmpului, iar lucrarea îndeplinită de obicei de către secretarul şi casierul bisericii locale va fi îndeplinită de secretarul‑trezorier al conferinţei/misiunii/câmpului. Orice activitate, care în mod normal este condusă de biserica locală şi de comitetul ei, în biserica conferinţei/misiunii/câmpului – o biserică, prin natura ei, lipsită de un comitet – să fie condusă de comitetul conferinţei/misiunii/câmpului. De asemenea, acesta va desemna delegaţi din biserica conferinţei care să participe la sesiunile sale.

Grupe organizate

Acolo unde câţiva credincioşi izolaţi locuiesc în apropiere unii de alţii, se poate organiza o grupă de credincioşi pentru părtăşie şi închinare, cu scopul dezvoltării şi organizării ei ca biserică.

O astfel de asociere de credincioşi poate fi organizată ca grupă prin aprobarea comitetului conferinţei/misiunii/câmpului respective şi ulterior poate fi dizolvată prin acţiunea aceluiaşi comitet al conferinţei/misiunii/câmpului. Când comitetul unei conferinţe/misiuni/câmp aprobă organizarea unei grupe, o astfel de organizare poate fi efectuată de pastorul districtului sau de un alt pastor desemnat de comitetul conferinţei/misiunii/câmpului, care, în consfătuire cu membrii locali, să desemneze dintre membrii botezaţi ai grupei un conducător şi un casier.

Toate celelalte numiri, cum sunt cele pentru slujbaşii din departamentele: Şcoala de Sabat, Lucrare personală şi Asociaţia tinerilor adventişti, vor fi făcute prin votul membrilor botezaţi ai grupei, la o adunare prezidată de conducătorul districtului sau de o persoană autorizată de comitetul conferinţei/misiunii/câmpului.

Conducătorul unei astfel de grupe nu va fi hirotonit pentru acea slujbă şi nu va avea autoritatea să aducă la îndeplinire acele activităţi care revin unui prezbiter al bisericii. Totuşi, acolo unde împrejurări excepţionale justifică lucrul acesta, comitetul conferinţei/misiunii/câmpului poate numi o persoană cu experienţă în biserică şi cu capacitate de conducere pentru a servi în calitate de prezbiter în acea grupă.

Casierul grupei trebuie să păstreze o evidenţă atentă a tuturor banilor încasaţi şi cheltuiţi. El (ea) să trimită prompt şi la timpul stabilit de conferinţă/misiune/câmp, toate zecimile şi darurile, cu excepţia de fondurilor colectate pentru nevoile locale, trezorierului conferinţei/misiunii/câmpului, care este, de asemenea, trezorier al bisericii conferinţei/misiunii/câmpului.

Deoarece toţi membrii botezaţi ai grupei organizate sunt membri ai bisericii conferinţei/misiunii/câmpului, grupa nu are dreptul să administreze disciplina bisericească. Toate chestiunile de acest fel vor fi încredinţate comitetului conferinţei/misiunii/câmpului care este, în acelaşi timp, comitetul bisericii conferinţei/misiunii/câmpului, preşedintele fiind şi prezbiterul acelei biserici.

O astfel de grupă de credincioşi trebuie să crească şi, în cele din urmă, să se dezvolte până va deveni biserică organizată. De aceea, conducerea grupei trebuie să promoveze şi să susţină toate campaniile şi activităţile bisericii, care sunt de obicei aduse la îndeplinire de bisericile obişnuite, pregătind astfel membrii pentru răspunderile mai mari care există într‑o biserică deplin organizată.

Întrebări legate de primirea şi ştergerea membrilor

Primirea de membri prin mărturisire de credinţă – Există patru situaţii în care persoanele care au acceptat solia adventistă de ziua a şaptea pot fi primite ca membri în biserica locală prin mărturisire de credinţă:

1. Un creştin consacrat care vine dintr‑o altă biserică creştină şi care a fost deja botezat prin scufundare, aşa cum se practică în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.

2. Un membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea care, din cauza condiţiilor mondiale, nu poate primi o scrisoare de transfer din ţara sa de origine.

3. Un membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea a cărui cerere de transfer n‑a primit niciun fel de răspuns din partea bisericii în care este membru. În acest caz, trebuie să se ceară ajutorul conferinţei/misiunii/câmpului. În cazul în care biserica solicitantă a transferului se află în altă conferinţă/misiune/câmp, trebuie să se ceară ajutorul ambelor conferinţe/misiuni/câmpuri.

4. Un fost membru căruia această calitate i-a fost clasificată greşit sau i‑a fost retrasă din cauza absenţei, dar care, în realitate, a rămas credincios legământului său creştin.

Trebuie să se manifeste multă grijă la primirea de membri, dacă au fost mai înainte membri ai vreunei alte biserici adventiste. Nu lipsesc situaţiile în care persoane, cărora li s‑a retras calitatea de membru într‑o biserică, s‑au prezentat mai târziu într‑o altă biserică pentru a fi primite prin mărturisire de credinţă. Când o persoană solicită să fie primită prin mărturisire de credinţă, trebuie să se facă o cercetare serioasă cu privire la trecutul său. Slujbaşii bisericii trebuie să ceară sfatul şi ajutorul preşedintelui conferinţei/misiunii/câmpului. Trebuie să se acorde timp suficient pentru a extinde investigaţiile atât cât este necesar pentru a dezvălui toate faptele.

Când o persoană solicită să devină membru prin mărturisire de credinţă şi se constată că este încă membru al unei alte biserici adventiste, nu se va întreprinde nimic pentru primirea sa ca membru, până când biserica din care face parte nu îi va acorda scrisoare de transfer. Dacă, după formalităţile de cerere a transferului, biserica refuză să‑i acorde scrisoare de transfer, membrul poate apela la comitetul conferinţei/misiunii/câmpului, dacă se consideră că acea scrisoare a fost refuzată pe nedrept. Biserica al cărei membru este sau comitetul conferinţei/misiunii/câmpului este organizaţia cuvenită să decidă dacă comportamentul său din trecut a fost de aşa natură, încât aplicantul să fie îndreptăţit să primească scrisoare de transfer. Urmarea unui asemenea procedeu va avea ca rezultat o apreciere mai înaltă a sfinţeniei calităţii de membru, iar în cazul în care s-au făcut greşeli, se va face dreptate acolo unde se cere. Nicio biserică nu are dreptul să reţină transferul, în afară de cazul în care persoana se află sub disciplină.
Când o persoană a cărei calitate de membru a fost retrasă doreşte să fie reprimită în biserică, o asemenea reprimire este precedată în mod normal de rebotezare.

Ştergerea de nume din registrul bisericii – Numele vor fi şterse din registru numai prin votul bisericii, la acordarea scrisorii de transfer sau la retragerea calităţii de membru, cu excepţia membrilor decedaţi.

Nu se păstrează evidenţa membrilor retraşi – Fiecare biserică trebuie să aibă doar un registru de membri. În niciun caz să nu se păstreze un registru al persoanelor excluse. Registrul bisericii să conţină numele tuturor membrilor. La această listă  se adaugă nume numai pe baza votului bisericii, după ce persoana respectivă a cerut să devină membru prin mărturisire de credinţă, botez sau scrisoare de recomandare. 

Rebotezarea

Rebotezarea este menţionată în mod concret doar într-un singur pasaj biblic (Fapte 19,1-7), unde apostolul Pavel a recomandat-o unui grup de doisprezece credincioşi. Botezul lor anterior a fost botezul lui Ioan, care era botezul pocăinţei. Pe lângă pocăinţă, botezul creştin este asociat cu înţelegere clară şi cu un angajament personal faţă de Evanghelie şi învăţăturile lui Isus, ca şi cu primirea Duhului Sfânt. Cu această înţelegere sporită şi cu acest angajament, rebotezarea acestor oameni a fost acceptată.

Persoane din alte confesiuni creştine – Pe temeiurile Bibliei, cei care vin din alte confesiuni creştine şi care au adoptat mesajul adventist de ziua a şaptea şi au fost anterior botezaţi prin scufundare, pot cere rebotezarea. Următoarele exemple sugerează că rebotezarea poate să nu fie cerută. Este evident că situaţia din Fapte 19 a fost un caz special, pentru că despre Apolo se raportează că a primit botezul lui Ioan (Fapte 18,25) şi nu există niciun raport că ar fi fost rebotezat. Aparent, şi unii dintre apostoli au primit botezul lui Ioan (Ioan 1,35-40), dar nu există niciun raport cu privire la un botez ulterior.

Pe baza acceptării unor adevăruri semnificative noi, Ellen G. White sprijină rebotezarea în măsura în care Duhul Sfânt conduce pe noul credincios să ceară lucrul acesta. Aceasta se conformează modelului de dezvoltare din Fapte 19.

Persoanele care au experimentat anterior botezul credinţei trebuie să-şi evalueze propria experienţă religioasă şi să hotărască dacă rebotezarea este sau nu de dorit. Nu trebuie să fie niciun fel de insistenţă. „Aceasta (rebotezarea) este o decizie pe care fiecare trebuie să o în mod personal, conform conştiinţei, în temere de Dumnezeu. Acest subiect trebuie prezentat cu grijă, în spiritul amabilităţii şi iubirii. După aceasta, datoria de a insista nu aparţine nimănui decât doar singur lui Dumnezeu; daţi-I lui Dumnezeu ocazia să lucreze prin Spiritul Său Sfânt asupra minţii lor, încât persoana să fie perfect convinsă şi satisfăcută cu privire la acest pas.” (Evanghelism pag. 373)

Apostazie şi rebotezare – Deşi este clar că apostazia exista în biserica apostolică (Evrei 6,4-6), Sfânta Scriptură nu se ocupă de problema rebotezării. Ellen G. White sprijină rebotezarea pentru cazurile în care membrii bisericii au căzut în apostazie şi au trăit în aşa fel, încât credinţa şi principiile bisericii au fost încălcate în mod public. În cazul reconvertirii şi cererii de a redeveni membri, ei trebuie să intre în biserică aşa cum au intrat la început, prin botez. (Evangelism, pag. 189, 197)

„Domnul cheamă la o reformă hotărâtă. Atunci când cineva este cu adevărat reconvertit, să fie rebotezat. Să‑şi reînnoiască legământul cu Dumnezeu, şi Dumnezeu Îşi va reînnoi legământul Său cu el” (Idem, pag. 375). În mod evident, referirea de aici nu este o reînviorare spirituală repetabilă în experienţa credinciosului, ci este o schimbare radicală în viaţă.

Rebotezarea inadecvată – Pe baza învăţăturilor Bibliei şi a sfaturilor inspirate date de Ellen G. White, rebotezarea ar trebui să aibă loc numai în situaţii speciale şi să fie relativ rar întâlnită. Practicarea ei repetată sau pe bază emoţională micşorează însemnătatea botezului şi reprezintă o înţelegere greşită a seriozităţii şi importanţei pe care i-o acordă Sfânta Scriptură.

Un membru al bisericii a cărui experienţă spirituală s-a răcit are nevoie de un spirit de pocăinţă care îl va conduce spre renaştere şi reformă. Acestea vor fi urmate de participarea la serviciul spălării picioarelor şi apoi la Sfânta Cină, ceea ce înseamnă o nouă curăţire şi părtăşie în Trupul lui Hristos. De aceea, rebotezarea nu este necesară.

Aplicat în mod corect, botezul devine calea de intrare în biserică. În mod fundamental, botezul este angajamentul intrării în legământul mântuitor al lui Hristos şi trebuie să fie considerat ca un salut solemn de bun venit în familia lui Dumnezeu.