Declarații oficiale

Controlul nașterilor

Tehnici ştiinţifice permit astăzi un control mai mare decât în trecut, al fertilităţii umane şi reproducerii. Aceste tehnici fac posibile relaţiile sexuale cu o mare reducere a cazurilor de graviditate şi naştere. Cuplurile creştine căsătorite au posibilitatea de control al fertilităţii, ceea ce ridică multe întrebări cu largi implicaţii religioase, medicale, sociale şi politice. Există oportunităţi şi beneficii, ca rezultat al acestor noi posibilităţi, dar sunt şi provocări şi dezavantaje. Trebuie avute în vedere unele aspecte morale. Creştinii trebuie să ia decizii personale în această privinţă şi să fie informaţi, pentru că alegerile lor să se bazeze pe principii biblice.

Printre alte aspecte, trebuie avut în vedere dacă este potrivită intervenţia omului în procesele biologice naturale ale reproducerii umane. Dacă se constată că o anume intervenţie este potrivită, atunci se ridică alte întrebări privitoare la ce anume, când şi cum. Alte preocupări legate de aceasta vor include:
– posibilitatea creşterii imoralităţii sexuale, care ar putea fi promovată de accesibilitatea şi folosirea mijloacelor contraceptive;
– probleme de dominare a unuia dintre sexe, legate de privilegiile şi prerogativele de natură sexuală, la bărbaţi şi la femei;
– aspecte sociale, incluzând dreptul societăţii de a interveni asupra libertăţii individuale în interesul general, ca şi povara sprijinului economic şi educaţional pentru cei defavorizaţi, şi
– aspecte legate de calitatea noastră de administratori, în legătură cu creşterea populaţiei şi folosirea resurselor naturale.

O declaraţie cu privire la consideraţiile morale privitoare la controlul naşterilor trebuie aşezată în contextul mai larg al învăţăturilor biblice despre sexualitate, căsătorie, rolul de părinte şi valoarea copiilor şi al înţelegerii conexiunilor dintre aceste aspecte. Fiind conştienţi de diversitatea opiniilor din
Biserica, prezentăm următoarele principii fundamentate biblic, cu scopul de a oferi educaţie şi călăuzire în luarea unei decizii.

1. ADMINISTRARE RESPONSABILĂ. Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, bărbat şi femeie, cu capacitatea de a gândi şi de a lua decizii (Îs. 1:18; Ios. 24:15; Deut. 30:15-20). Dumnezeu le-a dat oamenilor stăpânirea asupra pământului (Gen. 1:26,28). Această stăpânire presupune supraveghere şi grijă faţă de natură. Administrarea creştină mai implică şi responsabilitatea pentru procrearea umană. Sexualitatea, ca aspect al naturii umane pe care omul este chemat să o administreze, trebuie să fie exprimată în armonie cu voinţa lui Dumnezeu (Ex. 20:14; Gen. 39:9; Lev. 20:10-21; 1 Cor. 6:12-20).
2. SCOPUL PROCREATOR. Perpetuarea familiei omeneşti este unul dintre scopurile lui Dumnezeu privind sexualitatea umană (Gen. 1:28). Deşi s-ar putea înţelege că, în general, scopul căsătoriei este naşterea copiilor, Scriptura nu prezintă niciodată procrearea ca pe o obligaţie a fiecărui cuplu de a fi plăcut lui Dumnezeu. Totuşi, revelaţia divină acordă o mare valoare copiilor şi subliniază bucuria de a fi părinte (Mat. 19:14; Ps. 127:3). Naşterea şi creşterea copiilor îi ajută pe părinţi să-L înţeleagă pe Dumnezeu şi să-şi dezvolte compasiunea, atitudinea plină de grijă, umilinţa şi altruismul (Ps. 103:13; Luca 11:13).
3. SCOPUL UNIFICATOR. Sexualitatea slujeşte scopului unificator în căsătorie, scop distinct de cel procreator şi stabilit de asemenea de Dumnezeu (Gen. 2:24). Sexualitatea în relaţia de căsătorie este menită să includă bucurie, plăcere şi încântare (Ecl. 9:9; Prov. 5:18,19; Cânt. Cânt. 4:16-5:1). Dumnezeu doreşte ca soţul şi soţia să trăiască comuniunea sexuală şi în afara intenţiei de reproducere (1 Cor. 7:3-5), o comuniune care să consolideze legături strânse şi să protejeze partenerii conjugali de relaţii extramaritale cu altă persoană, în afara soţului său soţiei (Prov. 5:15-20; Cânt. Cânt. 8:6,7). În planul lui Dumnezeu, intimitatea sexuală nu este destinată în mod exclusiv scopului procreator. Sfânta Scriptură nu interzice cuplurilor căsătorite să se bucure de plăcerea relaţiilor conjugale, luând totodată măsuri de prevenire a sarcinii.
4. LIBERTATEA DE ALEGERE.. Prin creaţiune, ca şi prin răscumpărarea lui Hristos, Dumnezeu a lăsat fiinţelor umane libertatea de alegere şi El le cere să-şi folosească această libertate cu responsabilitate (Gal. 5:1,13). În planul divin, soţul şi soţia constituie o unitate familială distinctă, ambii având atât libertatea, cât şi responsabilitatea de a fi părtaşi în luarea hotărârilor privind familia lor (Gen. 2:24). Este necesar ca cei doi parteneri căsătoriţi să se consulte privind planificarea familială, fiind gata fiecare să ţină seama de opinia şi de nevoile celuilalt, ca şi de ale sale (Fil. 2:4). Pentru cei care aleg să aibă copii, decizia de procreare nu poate fi fără anumite limite. În această alegere, părinţii trebuie să fie informaţi şi să ţină seama de câţiva factori, incluzând capacitatea de a asigura nevoile copiilor (1 Tim. 5:8); sănătatea fizică, emoţională şi spirituală a mamei şi a altor persoane care au grijă de copii (3 Ioan 2; 1 Cor. 6:19; Fil. 2:4; Efes. 5:25); circumstanţele de ordin social şi politic în care copiii se vor naşte (Mat. 24:19); şi calitatea vieţii şi resursele generale disponibile. Noi suntem administratori ai creaţiunii lui Dumnezeu, iar acest fapt presupune să avem o perspectivă mai largă decât doar fericirea noastră şi dorinţele noastre, pentru a ţine seama şi de nevoile celorlalţi (Fil. 2:4).
5. METODE CONTRACEPTIVE POTRIVITE. Decizia morală legată de alegerea şi utilizarea metodelor contraceptive trebuie să fie determinată de cunoaşterea mecanismului de acţiune, a posibilelor efecte secundare asupra sănătăţii fizice sau emoţionale şi a costurilor implicate. O parte dintre metodele de control al naşterii, previn concepţia şi sunt acceptabile sub aspect moral: metode de tip barieră, spermicide şi sterilizarea. Alte metode, cum ar fi dispozitivele intrauterine, pilule hormonale, injecţii, sau implanturi pot bloca eliberarea ovulului (ovulaţia), fecundarea ovulului de către spermatozoid (fertilizare), sau ataşarea de mucoasa uterină a ovulului deja fecundat (implantare). Datorită incertitudinii privind acţiunea lor într-o anumită situaţie, ele pot fi suspecte sub aspect moral pentru aceia care cred că viaţa umană trebuie protejată imediat după fecundare. Dar întrucât majoritatea ovulelor fertilizate, în mod natural, nu reuşesc să se implanteze, sau se pierd după implantare, chiar şi când nu se folosesc metode contraceptive, metodele hormonale de control al naşterii şi dispozitivele intrauterine care au efecte similare, pot fi considerate acceptabile sub aspect moral. Avortul, întreruperea intenţionată a unei sarcini aflată în curs, este inacceptabil din punct de vedere moral, ca mijloc contraceptiv.
6. GREŞELI ÎN CONTRACEPŢIE. Capacitatea crescândă de a controla naşterile şi de a proteja împotriva unor boli cu transmitere sexuală poate fi utilă multor cupluri căsătorite, dar cu toate acestea, mijloacele contraceptive pot fi folosite greşit. De exemplu, cei care au relaţii sexuale înainte de căsătorie, sau cei care au relaţii sexuale extraconjugale, s-ar putea să fie mai tentaţi către astfel de comportamente datorită posibilităţilor oferite de metodele contraceptive. Folosirea acestor metode pentru a proteja relaţiile sexuale extramaritale ar putea reduce riscurile de boli cu transmitere sexuală şi/sau sarcină. Totuşi relaţiile sexuale în afara căsătoriei sunt dăunătoare, dar şi imorale, chiar dacă s-a produs o diminuare a acestor riscuri.
7. O ABORDARE RĂSCUMPĂRĂTOARE. Accesibilitatea metodelor de control al naşterii, provoacă, în mod stringent, nevoia educaţiei cu privire la sexualitate şi moralitate. Va trebui depusă mai puţină energie pentru condamnare şi mai multe eforturi pentru educare şi abordări răscumpărătoare, care vor permite fiecărei persoane să se lase convinsă prin lucrarea profundă a Duhului Sfânt.

Această declaraţie a fost votată la Consiliul anual al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale, din Silver Spring, Maryland, la 29 septembrie 1999.

Vizualizări: 252