Declarații oficiale

Clonarea

Pentru câţiva zeci de ani, perspectiva conform căreia noi membri ai familiei umane pot fi creaţi prin clonare a fost considerată exagerată. Recentele progrese din genetică şi biologia reproducerii au indicat, totuşi, că tehnica clonării umane poate fi curând dezvoltată. În faţa acestei perspective apare responsabilitatea creştină de a oferi atenţie profundei problematici etice asociată clonării umane. Adventiştii de Ziua a Şaptea sunt creştini care cred cu tărie în puterea creatoare şi mântuitoare a lui Dumnezeu şi acceptă responsabilitatea de a formula principii etice care reies din angajamentul lor de credinţă.

Clonarea include toate acele procese prin care plante vii sau animale sunt multiplicate asexuat – adică prin metode care nu implică fuziunea dintre ovul şi spermatozoid. Multe procese naturale sunt forme ale clonării. Spre exemplu, microorganismele, cum ar fi obişnuita drojdie, se înmulţesc prin separarea în două celule fiice, care sunt clone în raport cu celula mamă şi una faţă de cealaltă. Atunci când tăiem o ramură dintr-o tufă de trandafir, sau dintr-o viţă de vie şi o înmulţim, se creează de asemenea o clonă a plantei originale. În mod similar, multe animale simple, aşa cum ar fi steaua de mare, pot regenera organisme complete din părţi mici ale predecesorilor lor. Acest principiu biologic al clonării nu este nou.

Nouă tehnică este cunoscută că transfer nuclear al celulei somatice. Esenţa acestei metode constă în luarea unei celule dintr-un organism existent şi manipularea acesteia aşa încât să se comporte ca o celulă embrion. Oferindu-i-se condiţii propice, o celulă embrion se poate înmulţi şi da naştere unei entităţi complete. În prezent, această reprogramare celulară este realizată prin punerea unei celule adulte în interiorul unui ovul al cărei nucleu a fost îndepărtat. Ovulul folosit în acest proces are rolul unui incubator, oferind un mediu esenţial pentru reactivarea genelor unei celule adulte. Ovulul oferă urmaşului doar o mica parte a materialului genetic asociat cu citoplasmă şi nu materialul său genetic nuclear, aşa cum se întâmplă în cazul reproducerii sexuale. Apoi, ovulul astfel modificat trebuie implantat într-o femelă adultă, pentru gestaţie.

Biologii au transformat această tehnică într-o metodă de creştere a animalelor. În acest fel ei speră să creeze o mulţime de animale valoroase, care sunt identice genetic cu un animal selectat. Potenţialele beneficii care reies din această tehnologie, inclusiv cele legate de tratarea bolilor umane, sunt de mare interes pentru cercetători şi pentru biotehnologie. Totuşi, aceeaşi posibilitate tehnologică poate fi folosită şi în cazul reproducerii umane şi aceasta ridică serioase preocupări etice.

Prima din aceste preocupări este siguranţa medicală. Dacă obişnuita tehnică a transferului nuclear al celulei somatice ar fi folosită în cazul fiinţelor umane, va fi nevoie ca ovulele să fie obţinute de la donatori. Multe dintre ele vor muri din cauza manipulărilor celulare din timpul dezvoltării embrionice din laborator. Altele vor fi pierdute după implantare, prin avort spontan în diferite etape ale dezvoltării fetale. Ţinând cont de acest lucru, sensibilitatea faţă de valoarea embrionului şi a vieţii fătului ar fi similară cu dezvoltarea altor metode de reproducere asistată, aşa cum ar fi fertilizarea în vitro. Probabil că va exista un risc crescut al defectelor la naştere pentru copiii aduşi la termen. În prezent, îngrijorarea cu privire la vătămările fizice ce pot apărea în dezvoltarea vieţii umane, este suficientă pentru a conduce la nefolosirea acestei tehnologii.

Totuşi, chiar dacă rata succesului clonării ar fi îmbunătăţită, iar riscurile medicale ar fi diminuate, rămâne încă un număr important de îngrijorări. De exemplu, există oare vreo problemă intrinsecă în crearea unui individ, care nu s-a realizat prin fertilizarea unui ovul de către spermatozoid? Este nevoie ca să continue studiul care să rezolve întrebările referitoare la importanţa naturii procreării în planul lui Dumnezeu.

Una dintre cele mai exprimate preocupări este aceea ca demnitatea şi unicitatea unei persoane clonate pot fi periclitate. Acest risc include prejudiciile psihice pe care le poate suferi o persoană care ar putea fi numită “ geamănul identic întârziat” al individului de la care s-a luat celula iniţială. Poate avea o persoană existenţa dreptul de a exercita un astfel de nivel al controlului peste destinul genetic al unui nou individ?

De asemenea, există îngrijorarea că tehnica clonării umane ar submina relaţiile de familie. Angajamentele faţă de funcţiile procreativă şi de unitate ale relaţiei sexuale pot fi diminuate. De exemplu, discutabila practică a folosirii unui substitut gestațional, poate fi luată, uneori, în consideraţie. Folosirea unei celule donor de la un individ din afara cuplului căsătorit, poate aduce probleme legate de relaţii şi responsabilităţi.

Un alt risc major este că tehnica clonării ar putea conduce la folosirea celor care sunt clonaţi, valoarea lor fiind repartizată în primul rând pe baza utilităţii lor. Spre exemplu, ar putea fi o tentaţie de a clona indivizi pentru a fi o sursă de organe care pot fi transplantate. Alţii sunt îngrijoraţi cu privire la crearea deliberată de indivizi subordonaţi, a căror personalitate ar fi violată. Indivizii egocentrici sau narcisişti ar putea folosi această tehnologie pentru a se “duplica“ pe ei înşişi.

În final, costurile financiare ale clonării ar putea fi considerabile, chiar şi după îmbunătăţiri tehnologice semnificative. Dacă clonarea umană ar fi comercializată, interesele conflictuale s-ar adăuga la riscul abuzurilor.

Aceasta este o listă parţială a riscurilor şi a folosirii greşite a clonării umane, dar ar trebui să fie suficientă pentru a-i determina pe creştini să aplice principiile morale ale credinţei lor problematicii clonării umane. Este important totuşi ca preocupările despre abuzurile unei tehnologii să nu ne orbească în posibilitatea folosirii ei în întâmpinarea nevoilor umane autentice.1 Posibilitatea clonării umane, chiar dacă este îndepărtată, motivează această declaraţie a principiilor creştine relevante.

Se intenţionează că următoarele principii etice să fie aplicabile tehnicii de transfer nuclear al celulelor somatice , dacă această tehnică va fi aplicată fiinţelor umane. Rapidă înaintare a progresului în acest domeniu va pretinde o periodică revizuire a acestor principii, în lumina noilor evoluţii.

1. Protejarea vulnerabilităţii vieţii umane. Scriptură este clară atunci când cheamă la protejarea vieţii umane, în special a vieţii acelora care sunt cei mai vulnerabili (Deut. 10: 17-19; Isaia 1:16,17; Matei 25: 31- 46). Tehnologia biologică a clonării este inacceptabilă din punct de vedere etic ori de câte ori aduce riscuri asupra vieţii umane.
2. Protejarea demnităţii umane. Fiinţele umane au fost create după chipul lui Dumnezeu (Gen 1:26, 27) şi astfel au fost înzestrate cu demnitate personală, care conduce la respect şi protecţie (Gen 9:6).Clonarea poate ameninţa în multe feluri demnitatea umană şi trebuie abordată cu o vigilenţă morală fermă. Orice folosire a acestei tehnologii care subminează şi diminuează demnitatea personală, sau libertatea fiinţelor umane, trebuie respinsă. Această interzicere morală se aplică tuturor clonărilor umane care estimează viaţa umană în primul rând după funcţiile utilitare, sau valoarea comercială.
3. Alinarea suferinţei umane. Este responsabilitatea creştinilor aceea de a preveni suferinţa umană şi de a păstra calitatea vieţii (Fapte 10:38; Luca 9:2). Dacă este posibilă prevenirea bolilor genetice prin transferul nuclear al celulei somatice, folosirea acestei tehnologii poate sluji scopului prevenirii bolilor ce pot fi evitate.
4. Sprijinirea familiei. Planul ideal al lui Dumnezeu pentru copii este că ei să se dezvolte în ambianţa unei familii iubitoare, în prezenţa, implicarea şi sprijinul mamei şi al tatălui (Prov 22:6; Ps 128:1-3; Efes 6:4; 1 Tim 5:8). Orice folosire a tehnicii transferului nuclear al celulei somatice ca mod de lucru în reproducerea umană, trebuie să fie în contextul fidelităţii căsătoriei şi în sprijinul vieţii de familie stabile. Ca şi în cazul altor forme de reproducere asistată, implicarea unei a treia părţi, ca substitut, aduce cu sine probleme morale care ar trebui să fie evitate.
5. Isprăvnicia. Principiile isprăvniciei creştine (Luca 14:28; Prov 3:9) sunt importante pentru toate tipurile de reproducere umană asistată, incluzând posibilitatea transferului nuclear al celulei somatice, care probabil va fi foarte costisitoare. Cuplurile căsătorite care caută astfel de asistenţă ar trebui să ia în calcul costurile implicate, prin exercitarea isprăvniciei.
6. Onestitatea. Comunicarea cinstită este una din însărcinările Scripturii (Prov 12:22; Efes 4:15,25). Orice propunere de folosire a clonării trebuie să fie cunoscută prin cele mai clare informaţii de care se dispune, inclusiv despre natura procedeului, riscurile şi costurile pe care le implică.
7. Înţelegerea creaţiei lui Dumnezeu. Dumnezeu intenţionează ca fiinţele umane să crească în înţelegerea şi aprecierea creaţiei Sale, ceea ce include şi cunoaşterea corpului uman. (Matei 6:26-29; Ps 8:3-9; 139:1-6; 13-16). Din acest motiv, eforturile de a înţelege structura biologică a vieţii prin cercetări etice ar trebui încurajate. Conform cunoştinţelor actuale şi a funcţionării transferului nuclear al celulei somatice, folosirea acestei tehnici pentru clonarea umană este considerată inacceptabilă de către Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. În ceea ce priveşte responsabilitatea noastră de a ameliora bolile şi de a creşte calitatea vieţii, continuarea cercetărilor pe animale este considerată acceptabilă.

Vocabular:

Allele. Una dintre formele alternative ale unei anumite gene. Fiecare genă a unui organism poate există în câteva forme diferite. Aceste mici diferenţe sunt responsabile pentru unele dintre variaţiile pe care le observăm la diferiţi indivizi din cadrul unei populaţii. Spre exemplu, diferite allele ale genelor care produc hemoglobina vor influenţa eficienţa cu care celulele din sânge vor transporta oxigen.

Clonele. Doi sau mai mulţi indivizi cu material genetic identic. Clonele umane apar în mod natural sub forma “gemenilor identici”. Chiar dacă gemenii încep viaţa având acelaşi material genetic, totuşi ei dezvoltă diferenţe fizice (amprentele, spre exemplu). Mai mult decât atât, ei devin indivizi unici, cu personalităţi distincte, ca rezultat al experienţelor lor diferite şi al propriilor alegeri. Un individ conceput prin tehnica transferului nuclear al celulei somatice, va fi în cele din urmă la fel de diferit de predecesorul său, ca şi gemenii naturali.

Citoplasmă. Tot ceea ce conţine celulă, cu excepţia nucleului. Citoplasma este locul în care se desfăşoară multe procese importante, aşa cum ar fi asamblarea proteinelor şi enzimelor şi prelucrarea produsului celulelor. De asemenea citoplasma conţine mitocondrii, mici corpuri care sunt responsabile pentru divizarea hranei pentru a se produce energia necesară activităţii celulelor.

Embrion. Stadiile timpurii de dezvoltare ale unui ovul fertilizat. În transferul nuclear al celulei somatice, aceasta înseamnă primele stadii de dezvoltare a unui ovul denucleat, după ce a fuzionat cu o celulă somatică.

Ovulul denucleat. Ovulul căruia i s-a îndepărtat nucleul. De obicei acest lucru se realizează prin penetrarea celulei cu un ac fin de sticlă, care va scoate nucleul în timp ce procedeul este observat sub un microscop.

Celula germene. Celula reproductivă. La mamifere şi oameni aceste celule sunt spermatozoizii şi ovulele.

Gestaţia. Perioada de timp de care are nevoie un embrion pentru a se dezvolta în uter, din stadiul de ovul fertilizat, la cel de nou născut. Gestaţia începe cu implantarea embrionului în uter şi se termină cu naşterea.

Nucleul. Structura din cadrul unei celule, care conţine materialul genetic, sau genele. Nucleul este înconjurat de o membrană care îl separă de restul celulei.

Ovul. O celulă ou. Celula reproductivă feminină.

Celula somatică. Orice celulă din corpul unui mamifer sau al unui om, în afară de celulele germene (spermatozoidul şi ovulul).

Transferul nuclear al celulei somatice. Denumirea tehnică a metodei folosite în crearea primului animal clonat, o oaie pe nume Dolly. Chiar dacă numele sugerează că a fost folosit un nucleu dintr-o celulă somatică, în realitate o întreagă celulă somatică a fuzionat cu un ovul denucleat.

Spermatozoid. Celula reproductivă masculină.

Pot exista în viitor situaţii în care clonarea umană ar putea fi considerată benefică şi acceptabilă din punct de vedere moral. Să ne închipuim, de exemplu, circumstanţe în care clonarea poate fi văzută, în contextul căsătoriei, ca singura metodă de reproducere potrivită pentru un cuplu care nu poate avea copii pe cale naturală. În alte cazuri, potenţialii părinţi pot fi purtători ai unor allele genetice defectuoase şi poate că îşi doresc să prevină naşterea unui copil cu boli genetice. Folosirea transferului nuclear ar trebui să ajute astfel de părinţi să dea naştere unui copil care să nu aibă boli genetice. Desigur, multe din preocupările cu privire la identitatea şi demnitatea personală încă rămân, chiar şi în contextul fidelităţii familiei. Asemenea altor forme de reproducere umană asistată, potenţialele beneficii ale transferului nuclear ar trebui puse în balanţă alături de riscurile implicate.

Această declaraţie a fost votată în timpul Consiliului Anual al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale, la 27 septembrie 1998 în Iguagu Falls, Brazilia

Vizualizări: 143